Autorul Bogdan
Total
51 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Regret
Astăzi inima îmi zboara,
Și m-a prins de subsoară.
Adiindu-mi, în miresme de nemurire,
Dragostea, învelită în petale de iubire
Se zbate în furtuni de dor,
Și printre valuri de amor,
Formând rafale de suspine,
Și flori ce au miros a tine.
Nori de vânturi și ploi,
Așterni-mi-s-e in cale,
Făcând doar prafuri și noroi,
Iubiri ce mi-ai pus-o în cale.
Mixt de lacrimi și stropi de ploaie,
Alcătuiesc perfect decorul,
Umplându-mi trupul de șiroaie,
Ce astăzi fac complet tabloul.
În ochii lunii
mă uit în ochii lunii,
Doresc să observ ceva,
Ea nu mă vede deloc
Și nu știe
Că mai exist pentru ea.
Trădare!!
Eu am tradat-o!
Lume să auziți toți.
Autor Zamurca Alina
Poezia compusă pe 26.12.2024
Umbra ta te știe
Mă vezi trecând pe străzi fără nume,
unde pașii mei nu mai știu să întoarcă,
unde timpul nu mai face reverențe
în fața amintirilor.
Tu rămâi, sculptat în piatră,
cu un chip ce nu tresare,
cu un suflet ce-și strânge marginile
ca un pumn care refuză să sângereze.
Dar umbra ta te știe,
umbra ta șoptește altceva -
în fiecare vitrină mă caută,
în fiecare colț mă desenează
cu liniile unui regret
pe care nu vrei să-l recunoști.
Eu tac, dar trăiesc.
Tu vorbești, dar ești gol.
Și într-un final,
cine e mai viu dintre noi? Eu cu dorul ce-mi arde-n inimă sau fericirea pe care tu nici măcar n-o cunoști?
Te rog, doar pune capăt suferinței mele
Te rog, doar pune capăt suferinței mele,
Cu mâna ta ce-a mângâiat cândva,
Fă din tăcerea noastră-o mângâiere,
Și din adio, o dulce veste grea.
Nu-ți cer să rămâi, ci să-mi fii vis,
Să-mi fii amintire ce nu doare,
Un dor ce nu mistuie-n abis,
Ci arde blând, ca flacăra de soare.
Mă vezi cum tremur printre amintiri,
Cum ochii-mi caută privirea ta,
Și dintr-un colț de suflet, printre șoapte,
Încă îți spun: nu pleca.
Dar dacă pleci — și știu că o vei face —
Fă-o cu blândețea pașilor ușori,
Să nu-mi strivești ce-a mai rămas din mine,
Când inima-mi mai bate în fiori.
Tu ai fost cântec, ai fost început,
Ai fost păcatul ce nu-l pot ierta,
Și totuși, între lacrimi și tăcere,
Te-aș mai iubi o viață, chiar așa.
Mă țin de firul tău nevăzut,
De gândul tău ce-mi bate în tâmple,
Și-n fiecare noapte fără tine,
Îți simt parfumul strecurat prin umbre.
Te rog, nu-mi spune că a fost în van,
Că n-a durut și n-ai simțit nimic,
Că-n pieptul tău nu tremura un plan,
De-a ne iubi, măcar un pic.
Și dacă totul s-a sfârșit, iubite,
Pune tu capăt, dar nu oricum,
Fă-o cu dragul ultimelor clipe,
Fă-o cu-n sărut, nu cu un drum.
Te rog, doar pune capăt suferinței mele,
Cu un „te-am iubit”, șoptit ca un oftat,
Să pot pleca în liniște spre mine,
Știind că totuși… ne-am iubit cu-adevărat.
O floare
Totul a început cu o floare
Pe care nu voiam să o accept.
Ai spus că seamănă cu mine,
Iar eu nu știam ce să cred.
Cândva visasem acea floare.
Eram copil, un suflet blând.
Visam la întâlniri sfioase
Mai dulci decât orice sărut.
Nu mi-ai dat o simplă floare,
Speranța a venit cu ea.
Eram văzută pentru întâia oară,
Credeam că este șansa mea.
Mi-ai mai dat încă o floare.
Nu la fel, dar înflorea.
Începeam să îți simt lipsa
Când nu erai în dreapta mea.
Apoi n-a mai fost nicio floare.
Poate e mai bine așa...
Te-am rugat să ai răbdare,
Căci frica se înfiripa.
Cum poți să iubești o floare
Care-i prinsă în mintea ei?
Care vrea să se deschidă
Dar nu tu trebuie să o iei.
Ți-am povestit de altă floare,
Una ce a putrezit,
Iar reacția ta, umană,
Aproape că m-a ofilit.
Nu m-așteptam la altă floare,
Și nu spun că ai greșit.
Simt doar că pământul nostru
Nu mai pare potrivit.
N-am vrut o oarecare floare,
Și recunosc, necesit mult.
Nu vreau forță, ci răbdare,
Pentru a traduce un suflet mut.
Credeam că pot să-ți dau o floare,
În schimb iarăși te refuz,
Însă nu poți creste o floare într-un pământ
Nepotrivit de la început.
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Ultima eclipsa
Deea
1 septembrie
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 august
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 august
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 august
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 august
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 august
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 august
Impecabil scrisă!👏
Ea iubirea
aurica_plesea
28 august
Felicitări, cele mai frumoase versuri!
Pradă si putere
Florin Petricean
28 august
Iti mulțumesc pt apreciere!👍
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Alex Black
28 august
O poezie care surprinde acel moment de ruptură, când vara se stinge și lasă în loc doar umbre și nostalgie. Citesc si nu pot decât să îți admir melan...
Vara fără Soare
Gheorghe Ascurtulesei
28 august
Felicitări Alexina pentru această poiezie Vara fără Soare
Astăzi..
Gheorghe Ascurtulesei
28 august
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Ți-aș fi dat..
Gheorghe Ascurtulesei
28 august
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Pradă si putere
Alex Black
27 august
O poezie care iti prinde mintea in capcană.
🎦 O SEARA FUMOASA DE TOAMNA
Gheorghe Ascurtulesei
27 august
Mulțumesc frumos tuturor celor care le place poeziile mele