Doamna mea

Stau sa imi fac tema,

si aflu apotema.

Dar cum ma ajuta apotema bazei,

sa platesc chiria casei?

Si cum ma ajuta teorema lui Thales

sa imi gasesc de munca.

Pentru asa ceva nu cred

ca ne trebuie aritmetica.

Orișicine-i acolo sus,

în fiecare zi, la un test m-a pus.

De rareori sunt pregătit,

și de multe ori m-am îmbulzit

El, într-o singură zi,

teste poate da mii și mii.

„Fete, glume, oameni... diferiți,

câte-un test pe zi tu meriți”

Dar dacă astea o fi doar teste,

Cum va fi oare,

la examenul cel mare?

I wake up,

I look up,

See the ceiling,

To get up unwilling.

I get up,

Get the phone.

Hub?

Nah. It's no day to rub.

Down the phone goes,

Light the wind blows

Through my windows,

Sees me low.

But still gotta turn on the Windows

Blue sound liquid glow on face,

Sea of numbers race

Point to green, grassy square.

Life's not fair.

Who turned me 10?

Huh?

I wanna see them!

Right now then and when,

To flick the pen,

The pen he gave,

Right there and then

When I was 10.

But to him we're all a slave,

Such feat impossible.

"Though... He's still avoidable."

Shut please. Only the weak avoid him.

"Weak? That's... grim."

Yeah weak. If not then I don't know

"You do know. You do it slow"

No I don't.

I won't

"Everyone will, some let flow

Some let it blow"

I let it flow

"No. You're ticking slow"

How so?

"You crave freedom.

Yet you make yourself a slave to the fake green squares,

Flowing beautifully on the river sea blue rings beauty circle hell.

8 fingers danger seeking poison blue legs on painless fall.

But yours is slow,

Not an instant blow"

You're saying,

I'm decaying?

"You're feeding sweet to white,

Yet you don't clean. Mind's no different"

Who are you?

"Your difference."

I wake up,

I look up,

See the ceiling,

To get up unwilling.

I get up,

Get the phone.

Hub?

Nah. It's no day to rub.

Down the phone goes,

Light the wind blows

Through my windows,

Sees me low.

I turn to look,

A the magic light book.

I wake.

Still low but woken.

nu stiu sa sterg o postare de aici

Joi

se da la..

OI OI!!

Nu-i de bine!

Baiatu vine

si loveste.

AU!

Nu puteau

sa ii zica,

ca amuzant

nu este?

Bum bim.

Kim.

Îi trebe un regim.

Poftim? -K

Nu primim! -K

Băi Kim da te-ngrași. -L

Bă vezi că-ntro bombă tu zburași! -K

Aoleu scuze. -L

Așa mă gândeam! -K

Altfel te cuprindeam, -K

Și eu vedeam -K

Cum incet te omoram, -K

Punându-te la muncă, -K

La spart de stâncă -K

Fară nici o șuncă -K

Astăzi ai împlinit o nouă vârstă.

Optzecișicinci de ani frumoși,

Sărbătoriți cu dragostea noastră

Și toți îi întâmpinăm bucuroși.

Invitații-s în alai la aniversare.

Au sosit pe rând și oaspeți.

Soarele cu lumină ca o revărsare

Putere și căldură să le capeți.

Fluturi și flori strânse-n buchete

Copiii le-adună ca să le ofere.

Urări magice spuse sub baghete

Voia bună, veselia să-ți transfere.

O cutie legată-n fundă de cadou

Aduce clipele strânse-n amintiri,

Și-s ilustrate toate într-un tablou

Privindu-l l-am descris în povestiri.

Aprinde-mi ochii cu-n chibrit,   

să nu mai apar în fața ta.

fă ca lumea mea să ardă,

în mintea ta și-n fața ta.

Ardu-mi fața ardu-mi ochii,

tot în fața ta,dacă mai apar,

Uită și azi de mine,

Ca în vise să nu-ți apar.

Dedicație

Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤 🖤

Brânza și prietenia

Stăteau odată doi ciobani

Și se gândeau și socoteau

Să-nfăptuiască brânza-n bani

Căci brânza bună mai era

Însă.. pe nimeni nu interesa 

Trecu' o luna, trecu' o toamnă

Trecură chiar și câțiva ani

Ciobanii tot mai socoteau

Să-nfăptuiască brânza-n bani

Și-atunci, ce se gândiră amândoi!?

-Dar stai!, grăiră unul dintre ei

-Cunosc mai mari ciobani ca noi

-Ce știu să facă brânza-n bani, 

dar nu au oi!

-Le-om dară așadar pe toate, 

Mioare bălțate, cu lâna ca de mătase 

-Așa vom fi o echipă măreață 

Cu multe oi, cu țeluri, cu brânză aleasă

Demni de oameni, mândri ciobani,

Dintre cei mai cei, aleși păcurari 

Câmpean, Antonescu și Butum

Sunt trei dintre ei, veterani de război 

Belaşcu, Drugă, Iacob și Lulu

Carismă, energie, și multă gândire 

Se alăturară lor și altor doi

Ce nu-s cei din urmă, dar foarte vioi

Antohe, Chingaru

Toți sunt triumfători în feluri distincte

Creând o mică mânăstire cu adevărați eroi

Așa se-nhămară la drumul cel nou

Ales împreună, gândind să adune

Pe lângă banii de pe brânză

Faimă, măreție, reușite, prețuire

Fără să știe că după o vreme

Prieteni vor fi, legați, într-o mare

De oi rătăcite, de oi nechibzuite

Ce-i vor lăsa în uitare, amară defăimare 

Ciobanul..aprig, de la munte, 

Cu demnitate, sânge românesc, 

Cu înțeleaptă frunte, valori ce răscolesc 

În toată-i firea, ființa și puterea

Decis-a să-i adune, pe toți ai lui

Cei mai de preț, ciobani, 

Auriferi prieteni, falnici, neclintiți 

Statornici în prietenie, valori și modestie

Să se retragă-n munte, 

De unde toți plecară-n lume

Crezând că trainică va fi a lor călătorie 

În înegurată, falsă promisiune 

Ce se numea cândva Q***

Sărată și totuși dulce amintire.

Marius Ene, Elbląg, Poland, 18:04, pt. Antohe

Mă fericea să mai aud,

Chiar și pentru un minut 

Glasul tău deja cărunt,

Aproape stins și surd..

Slove de duh și înțelepte 

Din ochii dragi, blajini 

Răzbat pân la rădăcini,

Stropindu -mä cu șoapte..

Cu zambet larg și visător 

Depänai etern memorii 

Și ne prinde iarăși zorii

În drumul nostru călător..

Oftezi,cuprins de toropeală,

Te retragi cu mii de scuze,

Cu bezele dulci pe buze

Și te stingi Intr o clipeală..

Rămas în mine,pe vecie,

Îmi lipsești nespus, părinte;

De-ar putea o rugăminte,

Să te trezească prin magie..

Cine te învață să ții pixul corect în mână, Cine te învață să vorbești frumos limba ta maternă, limba română. Cine îți arată cum să scrie cuvântul mamă și tată, Acesta este învățătorul, să nu uiți copile aceasta niciodată. Cine te învață cât este unul plus unul Și că inima ta poate fi cât pumnul. Cine te învaţă cât este de la pământ la lună, Numai învățătorul cu inima bună. Cine te învață câte flori pe pământ sunt Și cine a fost Ștefan cel Mare și Sfânt. Numai învățătorul cu sufletul lui curat și blând, Să nu uiţi acesta dragă copile nicicând! (Poezie de Vladimir Potlog)

Smecher bun dar si glumet e amicul meu

Ajutorul reciproc e prezent mereu,

Munti si vai as depasi daca m-ar chema

Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.

Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale

Intotdeauna mai presus sfinta impacare,

Cu asa prieten bun poti sa te falesti,

Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.