Doamna mea
Cu 13 cărți la început,
Un coleg să plângă a început.
"E nebună!" mulți au crezut.
(probabil)
Dar niciunul nu a avut dreptate,
Ea are atâta bunătate,
Că de atâtea ori ne-a ajutat,
Să trecem peste greutate
Cu o profesoară ca ea,
Domnul ne-a binecuvântat.
Ea e profesoara mea.
Ca ea, alta nu mai e.
Poems in the same category
Îndrăgit!
Străzi pustii si-aglomerate
Cît şi vechi, atît şi-nalte
Lume e, dar sunt străin
Cu picturi, fără stăpîn
Case se întîlnesc pe drum
Alb, modern şi-ncăpătoare
Oameni mici şi mari de-acum
Ei păşesc, cu-alor dreptate
Oare toţi îşi au cămin!
Locul său, cel care des
E numit de noi: "Acasă"
Pleci, dar te întorci mereu
Vin şi eu, spre casă.
Nins să fie, sau să ploaie
Să alergi doar după soare
Cînd eşti printre spini
Dar mereu sub nori.
Fericirea e în clipa
Ce n-o preţuieşti
Teama, frica si dorinţa
Tu acasă eşti?
Cînd stabilul e ştiut
Că nu se cunoaşte
Bucuria o resimţi
Dar de ea n-ai parte.
Nazdravanul meu
Nazdravan sau nu, esti tu
Iti place sau nu ,tot esti tu
Inteligent nativ , ce crezi ,esti tu
Un suflet bun si plin de har
Esti tu, un nazdravan
Iti mulțu ca esti tu
Perfect sau nu, esti tu
Zambesti frumos si radiezi , esti tot tu
Sa nu lasi pe nimeni sa nu fi tu
Voi fi aici pentru ca esti tu
Dragi profesori
De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă
A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi
De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet
Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători
Lui Francisco de Goya
Pe-un zid al casei, pensula se pleacă,
Prin tente mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-îneacă
O vizuală-istorie oricui.
Talazurile-l poartă în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care vălurirea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-înalt i se îndreaptă,
C-un gest milos din ochiul său făcut,
Oglindă-a unei vâltoreli ce-așteaptă
Să-și piardă crezul cât l-a mai avut.
Făr’ sens, urcându-și scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME
Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,
A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor
Când a coborât între noi cu numele dăruit de un Arhanghel
Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda
lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat
Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint
Urcând la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri
Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi
Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase
Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului
De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat
,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’
15 IANUARIE 2024
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
Te rog, nu fii la fel
(din colecția poeziilor cu rol terapeutic)
Te rog, nu fii la fel ca cei pe care i-ai ajutat, fără tine n-ar fi putut face nimic la momentul respectiv, dar, de bine ce le-a priit ajutorul dat, au ,,uitat" să-ți mulțumească;
Te rog, nu fii la fel ca cei care te judecă, neștiind, de fapt, nimic despre tine, despre povestea ta, îți știu doar numele, nu și structura ta morală ca persoană;
Te rog, nu fii la fel ca cei cărora le trebuie o explicație plauzibilă pentru orice;
Te rog, nu fii la fel ca coautorii unei cărți care și-au însușit toată munca, excluzându-te din proiectul respectiv, NU era proiectul LOR, era al VOSTRU;
Te rog, nu fii ca cei pentru care nimic nu contează pe fața pământului, important e doar lor să le iasă pasența, să își îndeplinească obiectivele la timp, fix în maniera în care au vrut, nu contează ce și cum;
Te rog, nu fii ca cei pentru care exiști doar când au nevoie de ceva, în realitate, 95% din timp, nu exiști pentru ei;
Te rog, nu fii ca acei prieteni care vin doar să ceară, mai rar, dacă nu chiar niciodată, să ofere;
Te rog, nu fii genul de persoană care să însămânțeze stres și supărare în inimile celorlalți, distrugându-i încet, dar sigur;
Te rog, nu fii genul de persoană care să treacă peste merite și eforturi depuse;
Te rog, nu fii genul care să elimini oameni doar pentru că în viziunea ta nu erau ok, în realitate, adevărul era cu totul altul;
Te rog, nu fii genul care să uite de unde a plecat, oricât de mult s-ar perfecționa pe parcurs;
Te rog, nu fii genul care crede că știe totul, viața este prea scurtă pentru a le putea afla pe toate, oricât am vrea;
Te rog, nu trece cu vederea oamenii buni pe care ți-a fost dat să-i cunoști, pentru că poate au fost ocazii cu care nu te vei mai întâlni.
Îndrăgit!
Străzi pustii si-aglomerate
Cît şi vechi, atît şi-nalte
Lume e, dar sunt străin
Cu picturi, fără stăpîn
Case se întîlnesc pe drum
Alb, modern şi-ncăpătoare
Oameni mici şi mari de-acum
Ei păşesc, cu-alor dreptate
Oare toţi îşi au cămin!
Locul său, cel care des
E numit de noi: "Acasă"
Pleci, dar te întorci mereu
Vin şi eu, spre casă.
Nins să fie, sau să ploaie
Să alergi doar după soare
Cînd eşti printre spini
Dar mereu sub nori.
Fericirea e în clipa
Ce n-o preţuieşti
Teama, frica si dorinţa
Tu acasă eşti?
Cînd stabilul e ştiut
Că nu se cunoaşte
Bucuria o resimţi
Dar de ea n-ai parte.
Nazdravanul meu
Nazdravan sau nu, esti tu
Iti place sau nu ,tot esti tu
Inteligent nativ , ce crezi ,esti tu
Un suflet bun si plin de har
Esti tu, un nazdravan
Iti mulțu ca esti tu
Perfect sau nu, esti tu
Zambesti frumos si radiezi , esti tot tu
Sa nu lasi pe nimeni sa nu fi tu
Voi fi aici pentru ca esti tu
Dragi profesori
De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă
A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi
De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet
Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători
Lui Francisco de Goya
Pe-un zid al casei, pensula se pleacă,
Prin tente mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-îneacă
O vizuală-istorie oricui.
Talazurile-l poartă în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care vălurirea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-înalt i se îndreaptă,
C-un gest milos din ochiul său făcut,
Oglindă-a unei vâltoreli ce-așteaptă
Să-și piardă crezul cât l-a mai avut.
Făr’ sens, urcându-și scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME
Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,
A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor
Când a coborât între noi cu numele dăruit de un Arhanghel
Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda
lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat
Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint
Urcând la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri
Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi
Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase
Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului
De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat
,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’
15 IANUARIE 2024
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
Te rog, nu fii la fel
(din colecția poeziilor cu rol terapeutic)
Te rog, nu fii la fel ca cei pe care i-ai ajutat, fără tine n-ar fi putut face nimic la momentul respectiv, dar, de bine ce le-a priit ajutorul dat, au ,,uitat" să-ți mulțumească;
Te rog, nu fii la fel ca cei care te judecă, neștiind, de fapt, nimic despre tine, despre povestea ta, îți știu doar numele, nu și structura ta morală ca persoană;
Te rog, nu fii la fel ca cei cărora le trebuie o explicație plauzibilă pentru orice;
Te rog, nu fii la fel ca coautorii unei cărți care și-au însușit toată munca, excluzându-te din proiectul respectiv, NU era proiectul LOR, era al VOSTRU;
Te rog, nu fii ca cei pentru care nimic nu contează pe fața pământului, important e doar lor să le iasă pasența, să își îndeplinească obiectivele la timp, fix în maniera în care au vrut, nu contează ce și cum;
Te rog, nu fii ca cei pentru care exiști doar când au nevoie de ceva, în realitate, 95% din timp, nu exiști pentru ei;
Te rog, nu fii ca acei prieteni care vin doar să ceară, mai rar, dacă nu chiar niciodată, să ofere;
Te rog, nu fii genul de persoană care să însămânțeze stres și supărare în inimile celorlalți, distrugându-i încet, dar sigur;
Te rog, nu fii genul de persoană care să treacă peste merite și eforturi depuse;
Te rog, nu fii genul care să elimini oameni doar pentru că în viziunea ta nu erau ok, în realitate, adevărul era cu totul altul;
Te rog, nu fii genul care să uite de unde a plecat, oricât de mult s-ar perfecționa pe parcurs;
Te rog, nu fii genul care crede că știe totul, viața este prea scurtă pentru a le putea afla pe toate, oricât am vrea;
Te rog, nu trece cu vederea oamenii buni pe care ți-a fost dat să-i cunoști, pentru că poate au fost ocazii cu care nu te vei mai întâlni.
Other poems by the author
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
Test
Orișicine-i acolo sus,
în fiecare zi, la un test m-a pus.
De rareori sunt pregătit,
și de multe ori m-am îmbulzit
El, într-o singură zi,
teste poate da mii și mii.
„Fete, glume, oameni... diferiți,
câte-un test pe zi tu meriți”
Dar dacă astea o fi doar teste,
Cum va fi oare,
la examenul cel mare?
Maria
Măi Maria mi-ai spart al meu heart,
Eu, nu want cu alți să te-mpart.
Stăi cu mine măi Mărie,
Că Eu promise că te ajut în bucătărie.
Măi Mărie, nu te loveui cu alți băieți,
Că un punch cât tine o să capeți,
De o să-ți sară bogger pe pereți
Măi Mărie,
Eu te want ca un cânie,
Wantuiește-mă șî tu pă mine,
Nu mă leaveui niciodată,
Prea târziu
Scuze dacă ți-am ruinat distracția,
Dar cu plecați deja atâția,
S-a cam terminat organizația.
Am totdeauna senzația
De care nu mă pot scăpa
Pentru că-s dus cu cârpa.
Nicodată n-am făcut ce-a trebuit,
Și-s așa de-nghesuit.
Dacă mă-ntâlnești afară poate te salut,
Chiar dacă poate nu m-ai recunoscut,
Chiar dacă poate asta m-a durut,
Și poate m-am și pierdut.
Mâine merg pe drum
Lovind pietre,
Cu supărare ca-i vina mea,
Mereu mă gândesc la ea.
Sunt într-o mare amestecare.
Și când mă simt bine
Chiar atunci intru în ruine.
Din toate poveștile spuse,
Viața mea-i cea mai proastă.
De-aia că am una bună,
Și io am făcut-o nebună.
Și stau să calculez diametre,
Dar văd doar a ei privire,
Și cum arăt când halesc eu ca Haplea mâncare,
În pauze cum provoc o distanțare,
Și timpul trece și n-am făcut nimic din lucrare,
Și mă lovește o dureroasă realizare.
Și mă gândesc „Pentru ce-i totul?
De la fata asta nu reușesc să termin referatul?”
Așa o să fiu pe veci
Oricine a fi
D-apoi în nimenea de sus nu cred
dar oricine a fi îl accept.
Și de o încerca unii,
Să mă convingă că-i Sakyamuni,
Iehova sau Allah,
Adevăru-i că nimeni n-a aflat,
Cine deține acest mare palat,
Cu oameni încărcat.
Io-s deschis la toate,
Iar ceilalți nu mă schimbă,
Pentru ei din păcate.
Viața ar fi un vis
Vis
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis.
Dacă aș putea sa te duc în paradis,
și n-ai fii așa indecisă,
și ai veni cu mine în lumea luminoasă.
De fiecare dată când te văd,
un gând îmi vine în minte,
și-mi cânta ca multe instrumente.
Dacă ai face așa cum te-aș îndruma,
noi, am avea o viață de vis draga mea.
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis,
dacă te-as putea duce în paradisul nostru
în locul nostru sacru,
și dacă mi-ai spune că sunt singurul pe care iubești
și doar cu mine să trăiesti.
Viața ar fi un vis.
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
Test
Orișicine-i acolo sus,
în fiecare zi, la un test m-a pus.
De rareori sunt pregătit,
și de multe ori m-am îmbulzit
El, într-o singură zi,
teste poate da mii și mii.
„Fete, glume, oameni... diferiți,
câte-un test pe zi tu meriți”
Dar dacă astea o fi doar teste,
Cum va fi oare,
la examenul cel mare?
Maria
Măi Maria mi-ai spart al meu heart,
Eu, nu want cu alți să te-mpart.
Stăi cu mine măi Mărie,
Că Eu promise că te ajut în bucătărie.
Măi Mărie, nu te loveui cu alți băieți,
Că un punch cât tine o să capeți,
De o să-ți sară bogger pe pereți
Măi Mărie,
Eu te want ca un cânie,
Wantuiește-mă șî tu pă mine,
Nu mă leaveui niciodată,
Prea târziu
Scuze dacă ți-am ruinat distracția,
Dar cu plecați deja atâția,
S-a cam terminat organizația.
Am totdeauna senzația
De care nu mă pot scăpa
Pentru că-s dus cu cârpa.
Nicodată n-am făcut ce-a trebuit,
Și-s așa de-nghesuit.
Dacă mă-ntâlnești afară poate te salut,
Chiar dacă poate nu m-ai recunoscut,
Chiar dacă poate asta m-a durut,
Și poate m-am și pierdut.
Mâine merg pe drum
Lovind pietre,
Cu supărare ca-i vina mea,
Mereu mă gândesc la ea.
Sunt într-o mare amestecare.
Și când mă simt bine
Chiar atunci intru în ruine.
Din toate poveștile spuse,
Viața mea-i cea mai proastă.
De-aia că am una bună,
Și io am făcut-o nebună.
Și stau să calculez diametre,
Dar văd doar a ei privire,
Și cum arăt când halesc eu ca Haplea mâncare,
În pauze cum provoc o distanțare,
Și timpul trece și n-am făcut nimic din lucrare,
Și mă lovește o dureroasă realizare.
Și mă gândesc „Pentru ce-i totul?
De la fata asta nu reușesc să termin referatul?”
Așa o să fiu pe veci
Oricine a fi
D-apoi în nimenea de sus nu cred
dar oricine a fi îl accept.
Și de o încerca unii,
Să mă convingă că-i Sakyamuni,
Iehova sau Allah,
Adevăru-i că nimeni n-a aflat,
Cine deține acest mare palat,
Cu oameni încărcat.
Io-s deschis la toate,
Iar ceilalți nu mă schimbă,
Pentru ei din păcate.
Viața ar fi un vis
Vis
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis.
Dacă aș putea sa te duc în paradis,
și n-ai fii așa indecisă,
și ai veni cu mine în lumea luminoasă.
De fiecare dată când te văd,
un gând îmi vine în minte,
și-mi cânta ca multe instrumente.
Dacă ai face așa cum te-aș îndruma,
noi, am avea o viață de vis draga mea.
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis,
dacă te-as putea duce în paradisul nostru
în locul nostru sacru,
și dacă mi-ai spune că sunt singurul pe care iubești
și doar cu mine să trăiesti.
Viața ar fi un vis.