263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor

poezii.online 263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor

Lumea muzicii îl comemorează astăzi pe marele compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart, care s-a născut acum 263 de ani. Unul dintre cei mai geniali oameni din istorie, Mozart a trăit doar 35 de ani, însă chiar și în acest scurt timp a oferit lumii nu mai puțin de 626 de creații muzicale. Acestea sunt ascultate și apreciate și în prezent, influiențând generații întregi de artiști.

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut în 1756 în orașul austriac Salzburg. Deosebit de precoce, micuțul Wolfgang crează primele piese pentru pian la vârsta de doar cinci ani, încă înainte să învețe să scrie. Uimit de talentul fiului său, Leopold Mozart organizează un turneu prin Europa pentru micul geniu. Călătoria pe la marile casele regale de pe bătrânul continent avea să se întindă pe tocmai nouă ani.

În adolescență, talentul lui Mozart se dezvoltă și acesta decide să părăsească orașul său natal și își încearcă norocul în mai multe capitale europene, fără prea mare succes însă. Găsește în sfârșit faima la Viena, la casa împăratului Iosif al II-lea. Continuă să scrie muzică, iar la un moment dat, între anii 1784 și 1786, crează în medie câte o compoziție la două săptămâni, cele mai multe fiind adevărate capodopere. În luna noiembrie a anului 1791, sănătatea sa se înrăutățește brusc și marele compozitor se stinge la doar o lună. Înainte de asta, el începe să compună Requiem, poate cea mai cunoscută creație a sa și singura care a rămas neterminată.

Viața și, mai ales, moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart a fost întotdeauna un subiect de interes, mai ales în contextul suspiciunilor că marele compozitor ar fi fost otrăvit de rivalul său, Antonio Sallieri. Această versiune a morții premature a lui Mozart este prezentată în filmul ”Amadeus”, care a câștigat nu mai puțin de opt premii Oscar.

Cu ocazia zilei de naștere a marelui compozitor, astăzi, Orchestra Națională de Cameră împreună cu Corul Național vor prezenta un concert simfonic. La eveniment va fi prezent și un invitat special din Spania, coristul Juan Manuel Gomez Gonzalez.


Preluat de la: Publika.md
Postat 27 ianuarie 2019

Creaţii aleatorii :)

Nu am atitea lacrimi

Nu am atitea lacrimi

Sa pling pe viata ce-o traiesc

Nu am atitea ginduri

Ca la tot sa ma gindesc

 

 

Nu am atitea zile traite

Ca restul sa arunc pe vint

Nu am atitea amintiri placute

Ca sa zimbesc atunci cind pling

 

 

Nu am atitea vise-n somul meu

Sa pot trai adinc in ele

Nu am atitea clipe fara numar

Ca sa uit de timpurile grele.

 

 

Nu am atita rabdare

Ca sa ajung la ziua de mîine

Nu am atita loc in suflet

Sa incapa toata durerea-n mine

 

 

Nu am atitea idei in cap

Ca sa stiu cum sa mai fiu

Nu am atita putere-n mine 

Sa ma vad mort in secriu

 

 

Nu am nimic ce pot sa las

Ce am putut de-am am lasat

Am lasat o viata si o amintire

Si o poveste ce nu s-a terminat

Mai mult...

Mama

În albastrul senin, unde stele dansează,

O mamă iubitoare, în ceruri străluce,

Ca un înger păzitor, în lumina lunii,

Îmi veghează drumul, în noapte și-n zori.

 

Privirea ei blândă, din înalt suspină,

Îngeri o înconjoară, într-o armonie divină,

Un zâmbet pătrunde dincolo de nori,

Cu iubire maternă, mă atinge și mă coboară.

 

În ploi de stele, clipele se despletesc,

Amintirile cu ea, în inima-mi cresc,

O prezență invizibilă, dar mereu vie,

Ea mă veghează din ceruri, în eternitate.

 

Prin vântul tăcut, simt al ei sărut,

Îmi șoptește în suflet că sunt ocrotit,

În amintiri colorate, ca un tablou divin,

Ea trăiește în mine, în fiecare răsărit.

 

Fiecare floare ce-nvață să înflorească,

E un sărut de la ea, o iubire ce nu moare,

Cu razele soarelui, în razele ei găsesc,

O mamă eternă, ce în suflet mă încălzește.

 

Prin vise și stele, ea veghează mereu,

O mamă în ceruri, dar în inima mea mereu.

În zborul păsărilor, în mirosul de flori,

Mama mea, eternă, trăiește în povești de noi.

Mai mult...

Cântarea limbii române

Limba noastră cea română,

Limba întregului popor

Ce își are rădăcină

Dintr-un plai nemuritor.

Un izvor fără oprire

A unui neam nemărginit

Ce nu îşi are înlocuire

Pe acest pämânt sfințit!

 

Dulce limbă românească:

Limba mamei, grai matern

E o limbă dumnezeiască-

Pentru un patriot etern.

Să transmitem viitoarei generații,

Și să nu uităm întâmplător

Căsuţa cu acoperiş din paie

Şi mirosul pâinii din cuptor!

 

Floare eternă e limba maternă

Icoană a poporului sfânt

Ce durerea mereu ţi-o alină

Si-ti presară-n suflet al ei veşmânt.

Să porți cu demnitate

Ce strămoșii au clădit,

Și cu propria-ti capacitate

 

Tu să ai un merit vădit.

Mai mult...

Stari de anxietate

In fiecare plin miez de noapte

Admir cerul plin de stele.

Maine poate, voi ajunge printre ele

Sa te regasesc in alta lume.

 

Aseara am stat de vorba cu luna-n miez de noapte

Ea mi-a spus ceva despre soare

Iar eu, i-am spus ceva despre tine

Sa ma regasesc in alta lume.

 

De ce simt nevoia de a ma regasi

Daca eu nu m-am pierdut inca?

Pot spune ca inima nu imi mai apartine

Fiindca e plina doar de tine...

 

Cer de cununa, nasii, sistemul solar

Calea lactee sa ne fie spre altar,

Universul sa ne sfintească legamantul

Pana la sfarsitul veciilor de acum.

 

"Cand eram mai tanar, uram singuratatea, dar oamenii mi-au dat doar motive de ce sa o iubesc."

Mai mult...

Zi ploioasă

Iar plâng norii. Măi, să fie!
Las' că plâng de bucurie...
Te gândeai să pleci la treabă?
Stai că nu e nici o grabă!

Pe o vreme-așa ploioasă,
Bine e să stai în casă,
O cafea să bei, gustoasă,
Cu iubita ta sexoasă.

Lângă foc să fi-n odaie,
Să privesti cu drag la ploaie,
Niște bani de ai, să-i numeri
Sau, să ții doi craci pe umeri

Și, cu buzele s-alinți,
ochi căprui, frumoși, cuminți,
Chip gingaș de-ți ieși din minți,
Buze roze, moi, fierbinți,

Iar în palme să ascunzi
Sâni obraznici și rotunzi,
Cum i-atingi, cum te-nfierbânți,
Nu te saturi să-i frămânți.

Lasă banii-n buzunări,
Hai să numeri sărutări!
Nu stați singuri în odaie,
Bucurați-vă de ploaie!

Mai mult...

Îndoiala...

 

Ce suflet o fi fost, între apă şi lut?

Ce muget anost, peste veacuri ascult.

 

Ce lumină a pătruns la-nceput în genom?

Ce întuneric i-acum pe pământ, peste om.

 

Ce cuvânt s-a rostit în vremelnicul haos?

Ce minciuni proslăvesc ei acum in pronaos.

 

Ce rugi au fost înălţate de sfinţi către cer?

Ce viaţă urâtă şi ce suflet mizer.

 

Ce om, ce cuvânt, care sfânt legământ?

Ce lumină, ce început, care apă... ce lut?

 

 

Mai mult...