Dorință!
Acum în zi de sărbatoare mare,
Nedumirit îmi pun o întrebare,
Oare mai sunt români adevărați,
Și nu doar oameni împovarați?
Trăim cu toții o perioadă grea,
Cu multe lipsuri și mari nevoi,
Am vrea să știm ce-i fericirea,
Și nu doar să trăim ca vai de noi
Am vrea ca azi să-ntindem masa,
Să ne aflăm cu toții strânși acasă,
Nu doar pe telefon să-neauzim,
Cum Doamne-ajută noi rostim
Dar ceea ce eu spun e doar un vis,
Pentru că știu că cei plecați afară,
În țară, nu se mai întorc precis,
Că n-au cum să trăiască cu ocară
Familii, frații noștri și-au făcut,
Peste hotare printre străini,
Copiii lor acolo sau născut,
Și-acolo vor trăi și vor îmbătrâni
Nimeni nu vrea să se întoarcă,
În țara de unde cândva au plecat,
Chiar dacă nostalgia îi încearcă,
Și au în suflet un dor înstrăinat
Patriotismul începe să dispară,
Și-a noastră limbă românească,
Străini prea mulți aflați în țară,
Pe-a noastră glie strămoșească
Dar cui în astă lume îi mai pasă,
De limbă, neam, pământul sfânt,
Si doar să ai ceva de pus pe masă,
Puține vorbe, rostite-ntr-un cuvânt
Nădejdea noastră a românilor,
Este doar la bunul Dumnezeu,
Să nu ne vindem toți străinilor,
Chiar dacă azi, ne este tare greu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Categoria: Poezii patriotice
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 30 ianuarie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 846
Poezii din aceiaşi categorie
Evreii
Într-o lume crudă,
Inundată-n fraudă
Nedreptatea-n care șovăim
Noi, cu visul la pace trăim!
Era jale și amar,
Peste tot un militar,
Evrei exterminați,
Umiliți și condamnați...
După groaza trăită,
De nemți pricinuită
Azi, o nouă, speranță
De viitor ne agață.
27.01.2022
Așa este la noi...
Au înflorit salcâmii pe la noi;
Se-aud în toate curţile, poveşti,
Lãtrat de câini şi behãit de oi,
Pe tot întinsul Ţãrii Româneşti!
E linişte acum. Şi pace e,
Mãcar cã nu demult a fost rãzboi,
Ce ne-a împins în grea mizerie
Şi n-a luat şi pielea, mai apoi.
Vântul pustiu şi ploile, s-au dus,
Şi nu mai e nimic din tot ce-a fost!
Doar firul bolii, adunat pe fus,
Doar el a mai rãmas singurul gost.
Şi cine ştie-n anii care vin,
Poate cã se va mai schimba ceva...
Eu, pentru ţara mea, mã rog. Amin!
Sã aibã Dumnezeu grijã de ea!
29.05.2022, Zgorzelec, PL
Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!
Pacea
Pace-n țară vrem sa fie,
De război noi sa nu știm,
A noastră copilărie
Mai departe s-o trăim.
Pacea vine din iubire,
Pacea, e un lucru sfânt,
În Moldova noastră scumpă
S-o păstrăm cu legământ.
20.03.2018
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în olandeză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Lichtrode wijn is goed
Lichtrode wijn is goed,
Geoogst in de late herfst,
Meer over de vorst, meer over de man,
Ik drink veel meer en ik word niet dronken.
Ik heb gezworen dat ik nooit meer zou drinken
Maar ik kan mezelf niet inhouden
Goede wijn, goed, ik vind het leuk,
Ik weet niet wat ze met hem gaan doen.
Zeldzame appelwijn
Hij klimt in zijn hoofd zonder ladder,
Vinesor van groene draaistellen
Maak de man onzichtbaar.
De wijn is goed en smakelijk,
Als je het drinkt met een knappe man.
Maar als je het drinkt met een lelijke man,
De wijn stopt in de keel.
Molii
Văzuta-ți, voi țărai , vreodată,
De când în glie'ați tot trudit,
Să facă frunza verde molii
Ce se- nmulțesc necontenit?
Palate- și fac, ca și omida,
Când se anină de-un copac;
Nu mai ajuta nici otrava,
Nicicum nu le mai vii de hac.
Pășind în cerc de vicii negre
Acele molii ce domnesc,
Sug toată seva frunzei care,
Cu lăcomie o stârpesc.
Si nu le pasă că la anul
Ce să mănânce n-or avea;
Vor căuta o altă “țâță”,
Pe alt copac se vor muta.
De unde au venit nămile
Punând istoria pe dos?
Cine le-a-nchis în librarie
Că toate cărțile ne-au ros?
Si nu au frică, nici o grijă,
Distrug ce văd, distrug ce pot,
Pentru că nu mai au simțire,
Au doar instinct - să roadă tot !
Un an, e mult să-i vezi pe frunze,
Un an, e mult să-i vezi crescând.
Un an, e mult să-i lași să steie -
La noi deja, stau ani la rând !
Ieșiți în câmp cei cu dreptate
Si cu iubire pentru țară,
Să puneți punctul peste toate,
Să scoateți moliile' afară !
Evreii
Într-o lume crudă,
Inundată-n fraudă
Nedreptatea-n care șovăim
Noi, cu visul la pace trăim!
Era jale și amar,
Peste tot un militar,
Evrei exterminați,
Umiliți și condamnați...
După groaza trăită,
De nemți pricinuită
Azi, o nouă, speranță
De viitor ne agață.
27.01.2022
Așa este la noi...
Au înflorit salcâmii pe la noi;
Se-aud în toate curţile, poveşti,
Lãtrat de câini şi behãit de oi,
Pe tot întinsul Ţãrii Româneşti!
E linişte acum. Şi pace e,
Mãcar cã nu demult a fost rãzboi,
Ce ne-a împins în grea mizerie
Şi n-a luat şi pielea, mai apoi.
Vântul pustiu şi ploile, s-au dus,
Şi nu mai e nimic din tot ce-a fost!
Doar firul bolii, adunat pe fus,
Doar el a mai rãmas singurul gost.
Şi cine ştie-n anii care vin,
Poate cã se va mai schimba ceva...
Eu, pentru ţara mea, mã rog. Amin!
Sã aibã Dumnezeu grijã de ea!
29.05.2022, Zgorzelec, PL
Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!
Pacea
Pace-n țară vrem sa fie,
De război noi sa nu știm,
A noastră copilărie
Mai departe s-o trăim.
Pacea vine din iubire,
Pacea, e un lucru sfânt,
În Moldova noastră scumpă
S-o păstrăm cu legământ.
20.03.2018
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în olandeză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Lichtrode wijn is goed
Lichtrode wijn is goed,
Geoogst in de late herfst,
Meer over de vorst, meer over de man,
Ik drink veel meer en ik word niet dronken.
Ik heb gezworen dat ik nooit meer zou drinken
Maar ik kan mezelf niet inhouden
Goede wijn, goed, ik vind het leuk,
Ik weet niet wat ze met hem gaan doen.
Zeldzame appelwijn
Hij klimt in zijn hoofd zonder ladder,
Vinesor van groene draaistellen
Maak de man onzichtbaar.
De wijn is goed en smakelijk,
Als je het drinkt met een knappe man.
Maar als je het drinkt met een lelijke man,
De wijn stopt in de keel.
Molii
Văzuta-ți, voi țărai , vreodată,
De când în glie'ați tot trudit,
Să facă frunza verde molii
Ce se- nmulțesc necontenit?
Palate- și fac, ca și omida,
Când se anină de-un copac;
Nu mai ajuta nici otrava,
Nicicum nu le mai vii de hac.
Pășind în cerc de vicii negre
Acele molii ce domnesc,
Sug toată seva frunzei care,
Cu lăcomie o stârpesc.
Si nu le pasă că la anul
Ce să mănânce n-or avea;
Vor căuta o altă “țâță”,
Pe alt copac se vor muta.
De unde au venit nămile
Punând istoria pe dos?
Cine le-a-nchis în librarie
Că toate cărțile ne-au ros?
Si nu au frică, nici o grijă,
Distrug ce văd, distrug ce pot,
Pentru că nu mai au simțire,
Au doar instinct - să roadă tot !
Un an, e mult să-i vezi pe frunze,
Un an, e mult să-i vezi crescând.
Un an, e mult să-i lași să steie -
La noi deja, stau ani la rând !
Ieșiți în câmp cei cu dreptate
Si cu iubire pentru țară,
Să puneți punctul peste toate,
Să scoateți moliile' afară !
Alte poezii ale autorului
Dar, cine?
Dar, cine-n viață n-a rostit cuvinte
Pe care mai apoi le-a regretat,
Pentru că ele au produs durere
Celui căruia, tu te-ai adresat
Dar, cine n-a iubit în tinerețe
O cosânzeană ca-n povești,
Ca să constate după o vreme
Cu ea, tu, greu te potrivești
Dar, cine n-a pierdut ființa dragă
Atunci când nimeni nu se aștepta,
Și vai ce lungă și grea a fost uitarea
Ca să-ntelegi că Sus e scrisă soarta
Dar, cine n-a mințit odată-n viață
Pentru că adevărul spus ar fi durut,
Cu toții ne-am salvat cu o minciună
Chiar dacă ce am zis n-a fost crezut
Dar, cine poate să înțeleagă omul
Când astăzi zice una, mâine altceva,
Înclin să cred că șarpele șiret e vina
Ce fructul le-a servit...lui Adam și Eva!
Jocuri...periculoase!
Vorbesc cu un amic plecat afară
Și îl întreb cum e printre străini,
Cu glasul trist și plin de apăsare
Îmi zice, e greu să lucri la stăpâni.
Mirat de ce aud de la al meu prieten
Cu îndrăzneală o vorbă mai rostesc,
Și-i spun, de ce nu te întorci în țară?
Zâmbind îmi zice, e mult să povestesc.
Dar dacă totuși vrei să afli adevărul
Și că suntem tovarăși de mici copii,
Ție-ți voi spune că muncesc din greu
Să strâng cât pot să scap de datorii.
Mă uit la el și nu-mi vine a crede
Cum a ajuns să lucre pentru bani,
Când știu c-avea conturi în bancă
Să poți trăi făr'nicio grijă sute de ani.
Apoi a început să-mi povestească
Cum a pierdut la jocuri tot ce-a avut,
Și că soția s-a măritat cu un prieten
Pe care-n tinerețea ei l-a cunoscut.
Cu mult amar și cu regret în suflet
Mi-a spus că a greșit și că plătește,
Dar cel mai greu este de acceptat
Să vezi cum cel iubit, te părăsește.
Ne-am despărțit cu-n-brățișări
Și cu urări de sănătate și noroc,
El, grăbindu-se să prindă avionul
Eu, îngândurat...intrând în bloc!
Trandafirul toamnei!
Cu drag m-aș lăsa admirat
Dar vântul mi-a furat petala,
Și frunza toată mi s-a uscat
Iar tulpina-și pierde verticala.
Din floarea-naltă și făloasă
Acum eu vă arăt doar țepii,
Nimeni la mine nu privește
Și pe ascuns mă râd și plopii.
Mă uit în jur și văd tristețe
Și la suratele cândva semețe,
Cù toate acum suntem ofilite
Și nu ne mai vedem prin piețe.
Cu mare tremur aștept iarna
Și griji îmi fac cum să rezist
La gerul lui Ianuar - Februar
Și-n viitor în buchet să exist.
Vă rog mă așteptați la vară
Când în grădini am să revin,
Să fur priviri, s-aprind iubiri
Un trandafir și-un dar...divin!
Multe..!
Multe am făcut pășind prin viață
Dar recunosc și câte-s nefăcute,
Multe dintre ele sunt cunoscute
Dar rămân și unele necunoscute.
Cine ar putea vreodat'a spune
De câte ori s-a încurcat în ițe,
Și cum a reușit să le dezlege
Făr'a lăsa în urmă...rămășițe?
Suntem o viță dacică de înțelepți
Și-avem darul de-a pune etichetă,
Ești vinovat, nevinovat plătește
Și-apoi vom face noi...anchetă.
Ne place să arătăm cu degetul
Și spre Ion, Vasile și chiar Veta,
Iar când arătătorul se întoarce
Rușinea e mai mare..ca planeta.
Odat' am ridicat de jos o piatră
Și-am aruncat-o direct în țintă,
Dar s-a întors-napoi și m-a lovit
Precum un glonț ieșit din flintă.
Târziu am priceput că-n astă viață
Poți recolta doar ceea ce sădești,
Iar dacă inima-ți e plină de răutate
Nu te-aștepta ca bine să primești!
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Dar, cine?
Dar, cine-n viață n-a rostit cuvinte
Pe care mai apoi le-a regretat,
Pentru că ele au produs durere
Celui căruia, tu te-ai adresat
Dar, cine n-a iubit în tinerețe
O cosânzeană ca-n povești,
Ca să constate după o vreme
Cu ea, tu, greu te potrivești
Dar, cine n-a pierdut ființa dragă
Atunci când nimeni nu se aștepta,
Și vai ce lungă și grea a fost uitarea
Ca să-ntelegi că Sus e scrisă soarta
Dar, cine n-a mințit odată-n viață
Pentru că adevărul spus ar fi durut,
Cu toții ne-am salvat cu o minciună
Chiar dacă ce am zis n-a fost crezut
Dar, cine poate să înțeleagă omul
Când astăzi zice una, mâine altceva,
Înclin să cred că șarpele șiret e vina
Ce fructul le-a servit...lui Adam și Eva!
Jocuri...periculoase!
Vorbesc cu un amic plecat afară
Și îl întreb cum e printre străini,
Cu glasul trist și plin de apăsare
Îmi zice, e greu să lucri la stăpâni.
Mirat de ce aud de la al meu prieten
Cu îndrăzneală o vorbă mai rostesc,
Și-i spun, de ce nu te întorci în țară?
Zâmbind îmi zice, e mult să povestesc.
Dar dacă totuși vrei să afli adevărul
Și că suntem tovarăși de mici copii,
Ție-ți voi spune că muncesc din greu
Să strâng cât pot să scap de datorii.
Mă uit la el și nu-mi vine a crede
Cum a ajuns să lucre pentru bani,
Când știu c-avea conturi în bancă
Să poți trăi făr'nicio grijă sute de ani.
Apoi a început să-mi povestească
Cum a pierdut la jocuri tot ce-a avut,
Și că soția s-a măritat cu un prieten
Pe care-n tinerețea ei l-a cunoscut.
Cu mult amar și cu regret în suflet
Mi-a spus că a greșit și că plătește,
Dar cel mai greu este de acceptat
Să vezi cum cel iubit, te părăsește.
Ne-am despărțit cu-n-brățișări
Și cu urări de sănătate și noroc,
El, grăbindu-se să prindă avionul
Eu, îngândurat...intrând în bloc!
Trandafirul toamnei!
Cu drag m-aș lăsa admirat
Dar vântul mi-a furat petala,
Și frunza toată mi s-a uscat
Iar tulpina-și pierde verticala.
Din floarea-naltă și făloasă
Acum eu vă arăt doar țepii,
Nimeni la mine nu privește
Și pe ascuns mă râd și plopii.
Mă uit în jur și văd tristețe
Și la suratele cândva semețe,
Cù toate acum suntem ofilite
Și nu ne mai vedem prin piețe.
Cu mare tremur aștept iarna
Și griji îmi fac cum să rezist
La gerul lui Ianuar - Februar
Și-n viitor în buchet să exist.
Vă rog mă așteptați la vară
Când în grădini am să revin,
Să fur priviri, s-aprind iubiri
Un trandafir și-un dar...divin!
Multe..!
Multe am făcut pășind prin viață
Dar recunosc și câte-s nefăcute,
Multe dintre ele sunt cunoscute
Dar rămân și unele necunoscute.
Cine ar putea vreodat'a spune
De câte ori s-a încurcat în ițe,
Și cum a reușit să le dezlege
Făr'a lăsa în urmă...rămășițe?
Suntem o viță dacică de înțelepți
Și-avem darul de-a pune etichetă,
Ești vinovat, nevinovat plătește
Și-apoi vom face noi...anchetă.
Ne place să arătăm cu degetul
Și spre Ion, Vasile și chiar Veta,
Iar când arătătorul se întoarce
Rușinea e mai mare..ca planeta.
Odat' am ridicat de jos o piatră
Și-am aruncat-o direct în țintă,
Dar s-a întors-napoi și m-a lovit
Precum un glonț ieșit din flintă.
Târziu am priceput că-n astă viață
Poți recolta doar ceea ce sădești,
Iar dacă inima-ți e plină de răutate
Nu te-aștepta ca bine să primești!
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!