La ceai!

Ea crede c-aş fi atacat...

Şi când o sărut se teme,

Dar sclava plăcerii, ea geme

Şi cere un lung sărutat.

Pe urmă, când spasmul a dispărut,

Îşi udă-n parfum o batistă -

O pune pe gură, şi tristă

Ea şterge un ftizic sărut.

Higiene

Ela acha que eu teria atacado...

E quando eu a beijo ela fica com medo,

Mas escrava do prazer, ela geme

E pede um longo beijo.

Então, quando o espasmo passou,

Ela molha um lenço em perfume -

Ela coloca na boca e fica triste

Ela dá um beijo físico.

In cerul meu plin de stele îndepărtate ,
Seara de vineri, fericiri de mult uitate,
Si doar o stea căzătoare.
Uimita de caldura arzătoare,
eu, un copil cu speranțe
am fugit sa o prind in brațe.
 
Știam ca e ceva special
Caldura nu m a ars, un sentiment original
Lumina ta ma zbura peste ocean
Ceva incredibil
fix când ma gândeam ca e imposibil,
O stea pe cerul meu-
in momentul in care nici nu ma mai uitam la stele,
Atunci ai căzut direct in brațele mele.
 
Nu ma mai uit la cer, ce motiv sa am oare
Când lângă mine este Steaua cea mai strălucitoare
Lumina ta ,val de caldura
Născuta din iubire pura
Pe zi ce trece tot mai mare
Străluceam din ce in ce mai tare.
 
Fata care visa la stele
A ajuns sa fie lângă una dintre ele
Este vis sau e realitate?
Sentimente ce nu vor putea fi uitate
Dragoste, putere, fericire, tot ce mi am dorit vreodată
Aveam acum,eu, o simpla fată.
 
Tu Steaua mea,eu cerul tau
Ne completam perfect
In mod indirect.
In trecut, stele îndepărtate pe cer
Tu lângă mine acum,ce pot sa ți mai ofer?
Nu pot suporta un moment sa te îndepărtezi
Lumina in cerul meu trebuie sa o păstrezi
Tu din mine esti o jumătate
Lângă tine e totalitate
Intre noi o mare atracție
Când suntem împreuna nu exista gravitație.
 
Cerul meu strălucea
Inocent ca un soare desenat pe o foaie de hârtie
Noi doi ,o galaxie -
…guvernata de iubire.
 
Fiecare secunda ne aducea mai aproape
De strălucire nu putea nimeni sa ne scape
Cerul tau vechi rareori o idee
in noua galaxie ,calea lactee
ce lasă in urma praf de iubire
din ochii nostri ce au o sclipire.
 
Totuși e firesc,strălucirea cutremurătoare
Stelele îndepărtate aveau nevoie de culoare
Te voiau inapoi de unde ai venit
Eu fără tine, un trandafir ofilit
 
Dar cine nu ar vrea sa ia
Chiar cea mai frumoasa stea?
Ușor ușor ai început sa le simți chemarea
Eu pentru tine voiam sa fiu salvarea.
Cum sa te condamn, vechiul tau cer
Stelele cu care ai stat, sincer
Acasa pentru tine,
Locul de unde ai venit la mine.
Varianta sa rămâi la mijloc pentru noi diferă
Ai fi o stea Pierduta in atmosfera.
Cum sa renunți la familia ce te chema inapoi sus?
Universul mai frumos creat pe noul cer a apus.
imaginația te zbura in locul tau inițial
Noul cer pentru tine nu a fost vital
Nu a fost de ajuns sa rămâi aici
Sa rămânem noi doi, aștrii unici…
 
Multe promisiuni ce sunau ca o arta
Nimeni nu se gândea ca cerul vechi o sa poată sa ne desparta
Mi ai promis cea mai frumoasa
Cea mai colorata
Cea mai strălucitoare galaxie
Dar se pare ca nu a fost sa fie,
când stăteau bobocii galaxiei sa înflorească
Lumina ta s a decis sa ma ocolească.
 
Ca un Boomerang m am convins ca esti
Ai venit și ai plecat pana sa clipești ,
Steaua căzătoare pe care o strângeam in brațe
S a desprins si a zburat inapoi ca prin magie
Totul pare sa fi fost o regie.
 
Cerul meu, plin de întuneric
Se simte doar un puternic-
gol atmosferic.
Universul fără stele, o gaura neagră
Chemarea mea sper sa te atragă.
Și uite cum o galaxie s a distrus
Totuși încă mai sunt multe de spus…
 
Am rămas eu, un cer fără stele
Cine sa fie pe urmele mele
Am ajuns sa traiesc in infern
Crezând in universul nostru etern
Un cer fără strălucire
Nicio galaxie
Un cer gol, si doar calea lactee a rămas,
Teama ca o sa plece după tine ma oprește sa fac un pas.
 
In prezent ne rotim , suntem comete
Când vine vorba de tine nu am regrete.
 
Revin la vechile obiceiuri,
Dar nu ca pe vremuri
Acum stau si privesc
Și sper sa te găsesc.
Văd doar cea mai frumoasa stea
Ma gandesc ,cândva am fost lângă ea
Deși revederea îmi aduce multă bucurie,
Dorul, amintirea timpurie
Îmi spune ca esti prea departe,
Sentimente desprinse ca dintr o carte.
Sa te simt din nou e tot ce îmi doresc
Doar atunci o sa pot sa înfloresc.
 
Inapoi in galaxia mea e locul tau
Aici nimeni nu îți va face rau
Vine seara, ma uit iar pe geam
Lângă mine vreau sa te am
Îmi spuneai multe povesti
Hai aici, e timpul sa le adeverești
In cerul meu esti primăvara
Împreuna știm,orice putem repara.
 
Cum vine seara ma uit la Steaua mea
Și știu ca intr o zi din nou vei cădea
Vei veni inapoi sa imi umpli cerul
Sa formam o galaxie
Noi doi- tu si cu mine.

Am scris despre furtuni și porumbei.

Am scris despre cei buni și despre răi.

Am scris despre copacii dați în floare.

N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔

Am scris despre noroc și soartă crudă.

Am scris să bucur și să fac în ciudă.

Am scris despre dorințe și visare.

N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔

Am scris în rânduri lungi și repetate

Despre oricine și am scris de toate.

Între memorii și între uitare

N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔

Îmi sorb cafeaua amară de dimineaţă

Singură, doar cu mine,

Mă gândesc la multe...la viaţă - 

La tine!

Ieri, erai încă aici, aproape

Şi cafeaua ieri alt gust avea.

Acum eşti mult prea departe

Pierdut, pe undeva.

Am pregătit, totuşi, două ceşti de cafea,

Nu m-am obişnuit încă cu una!

Două am să fac şi mâine

Şi-ntotdeauna.

Of, singurătate...casa e atât de mare,

Sunt doar eu şi ceaşca de cafea

Mai simt încă undeva, aievea,

Prezenţa ta.

De-acum aşa vor fi dimineţile mele - 

Singură cu două ceşti de cafea

Cu suspine mii

După dragostea ta...

El e rece, e atit de rece,

Buzele ii sint asa-nghetate.

Chiar si vremea rea repede trece,

Ins-a lui mereu cu viscol bate.

Poate sint de-acum doar o straina,

Poate c-au inchis deja caldura -

Dar cu el mereu capat angina

Si nu-mi pot scadea temperatura.

Oamenii au nevoie de iubire,

Ca sa se-ncalzeasca, cind e gerul,

Dar inima lui, fara-ndoire,

E mai rece decit frigiderul.

De la el iau bronsite acute -

Focul nostru n-are cum s-apara,

Iar atunci, cind o sa ma sarute,

Voi muri de tusa pulmonara.

Ce rece se simte distanța - și eu,

Tot sper că e doar o ceață subțire,

Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,

Că dorul de tine nu are oprire.

Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins

Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,

Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,

E-o liniște goală, fragilă și dor.

Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”,

Un cuvânt neterminat pe buze închise,

Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost

Că unele doruri nu mor... doar există.

Și poate că mâine vei trece tăcut

Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,

Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus,

Când tu ești departe, iar eu... fără tine.

Mă duce gândul fără să-mi spună,

departe în copilăria mea din sat,

Și mă oprește lângă o poartă

zicându-mi, deschide ești așteptat.

Fac doi pași rapid pân' lângă gard

și privesc în curtea părăsită,

Totu-i pustiu nu simt nicio mișcare

și casa pare a fi nelocuită.

Doar câinele mă latră dintr-o cușcă

și furios se uită către mine,

Parcă ar vrea ham, ham să spună,

nu te cunosc, pleacă străine.

Nu mai strig, privesc pe drum,

dar și pe-aici nimeni nu trece,

Treabă îmi fac scot o găleată

și sorb paharul plin cu apă rece.

Bag mâna în buzunarul hainei

și-ntrebător iau telefonul,

Îl sun pe tata și-i zic că am venit,

îmi zice da și-oprește tonul.

Trece un timp până deschide ușa

în mână cu un baston cu tijă,

Ochii îi plâng când chipu-mi vede

și-i șterge-ncet cu mare grijă.

Trage ușor zăvorul porții și vorbă

aspră aruncă înspre câine,

 Ne-mbrățișăm și îmi șoptește....

să știi că te-așteptam pe mâine.

Ne așezăm pe banca de la drum,

ca să-și îndrepte spatele,

Și trist îmi spune de dureri și,

c-a-ncercat..toate tratamentele.

Este seară și se lasă cu răcoare,

așa că amândoi intrăm în casă,

Stăm de vorbă și ne povestim,

dar tristețea greu ne-apasă.

Deodată, mă trezesc și gândul

mi-l întreb nedumerit,

De ce m-a dus fără de știre la

locul unde am copilărit.

Profund în judecată mi-a explicat,

că n-am mai fost demult prin sat,

Să-l văd pe tata ce-i bolnav și

să vorbesc cu mama ce-a plecat.

Deabia acum eu rușinat am înțeles,

că gândul doar a vrut să-mi spună,

Să merg la tata cât mai des, până ce

soarele și pentru el, nu urcă..să apună.

Cine-a iubit vreodat' în viață,

Cu ușurință poate-nțelege,

Că târgul vieții, nu este piață,

Nu e tocmeală și nici vreo lege

Iubirea poartă sentimente,

Și lasă urme pe unde trece,

Degeaba semnezi documente,

Când inima-ți rămâne rece

Nu e ușor perechea s-o găsești,

Cu care să-mparți bune și rele,

Să simți cum te îndrăgostești,

Iar el sau ea să-ți facă zilele grele

Spui că iubești și asta iți dorești,

Iubirea s-o împarți cu cineva,

Iar viața s-o trăiești ca în povești,

Tu făt frumos, vrăjit de zâna ta

Însă viața este cu dus-întors,

Fără vreo zână sau făt frumos,

Cu multe inimî ce sunt rănite,

Și care-așteaptă să fie iubite!

Mi-a bătut un fulg în geam

Ca să-mi spună este iarnă,

I-am deschis și l-am poftit

Poate vrea să stea pe pernă

Trist pe mine m-a privit

Și mi-a șoptit la ureche,

Că nu-i place la căldură

Și doar frigu-i e pereche 

Scuze mi-am cerut la el

Și i-am zis să mă aștepte,

Să cobor Om bun să-l fac

Îndrăzneala să-mi accepte

Iute am luat ceva pe mine

Și pe trepte am alunecat,

Am privit în stânga, dreapta

Însă fulgul meu...era plecat!

Pe tine te privesc și-mi placi,

Când mulțumită îmi zâmbești,

Iar când sunt supărat mă-mpaci,

Și cred în sinea mea că mă iubești

Te-am întâlnit în facultate,

Când învățai în amfiteatru trei,

Și am simțit cum inima îmi bate,

Cand ochii tăi, au dat de-ai mei

Atunci nu am știut din ce motiv,

Căldura m-a cuprins deodată,

Nu mă știam a fi hipertensiv,

Nici rușinos, când văd o fată

Desigur erau semne de iubire,

Pe care nu le-am mai trăit,

Și-n minte mișuna fără oprire,

Dorința fericirii ce mi-a lipsit

A doua zi curaj eu mi-am făcut,

Să-i spun că s-a aprins ceva în mine,

A râs, dar am văzut că i-a plăcut,

Cand am rostit..ea bate pentru tine

Așa mi-am întâlnit eu dragostea,

Pe băncile unde învățam carte,

Și de atunci continuăm povestea,

Și-s fericit lângă a mea...jumate!

Mult îi plăcea să stăm de vorbă,

Când pe acasă mai treceam,

Să afle dacă totul merge bine,

Și ce necazuri la servici aveam

Ducea cu greu a ei suferință,

Și foarte rar la cineva s-a plâns,

Era cu zâmbetul mereu pe buze,

Și sub năframă părul în coc strâns

Tot timpul avea ceva de făcut,

Prin casă sau cu florile din curte,

Și tare mult pe noi ne bucura,

Când ne-aducea în poală fructe

O văd și-acum cum ochii lăcrimau,

Când îi spuneam că noi plecăm,

Cu dosul palmei lacrima ștergea,

Și aștepta cu drag s-o-mbrățișăm

........................

Și într-o zi a sunat telefonul,

La care nu doream să răspund,

Șimțeam  că nu mă sună mama,

Și totuși am spus da...plângând!

Visez mereu la tine

Cu ochii larg deschiși,

Îți vorbesc de iubire

Dar tu, nimic nu ziși

Să merg tot înaite

Nu știu de-i bine,

Nici care este calea

Ce duce către tine

Mesaje ți-am trimis

Nu cred că le-ai citit,

Te faci că nu mă știi

Cu toate c-am vorbit

Ceva îmi spune mie

Că ieri tu m-ai mințit,

Că mâine vii la întâlnire

Și astăzi văd că n-ai venit

Pe bancă stau și te aștept

Poate te-arăți de undeva,

La ceas mă uit, este târziu

Și simt că floarea nu o vrea

Mă mint și-mi spun în gând

Că poate s-a-ntâmplat ceva,

Refuz să cred că n-am noroc

Iar fata ar avea pe-altcineva

Abia când am văzut-o pe stradă

Mergând la braț c-un alt bărbat,

Am înțeles că inima-i este furată

Și-am renunțat la tot ce am visat

.................

Dar cine n-a visat odată-n viață

O zână, făt frumos să întâlnească,

Și cât regret s-a adunat în suflet

Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!