La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Стихи из этой категории
Pe veci de tine mă voi smulge
Strigă Cerul, să nu plâng,
Să prind aripi și sa zbor
Spre tărâm ce nu mă frâng
Și nu sufocă al meu dor..
Dar eu stau,mai zăbovesc;
Să mai cred o dată -tine,
Căci ești gândul ce l iubesc
Și ești soarele din mine..
Iar mă prăbușesc în gol,
În treacăt,mă izbesc de stânci;
Vântul mă scuipă cu nămol,
Mă -nghit gropile adânci.
Tânjeam al nostru răsărit
Din zarea viselor tăcute,
In umbra ta m am cuibărit
Și rod clipele pierdute..
Și ploaia mă cuprinde iar,
Când întunericul se lasă;
Te așteptasem în zadar,
Să te întorci din nou,,acasă...
Știi,va veni o zi, cândva,
Când la răscruce voi ajunge
Și mi va zâmbi altcineva;
Pe veci de tine mă voi smulge...!!
De-aş putea…
De-aş putea să nu mai plec de-acasă,
Să nu-mi las pruncii singurei,
Hârjoana noastră pe sub masă,
Să fie pururea cu ei.
De-aş putea când sunt departe,
Să întind braţele spre cer,
Să sfărâm ce ne desparte,
Să fiu luna de pe cer.
Să pătrund când seara-i neagră,
Cu a mea rază prin fereastră,
Şi să-i mângâi noaptea întreagă,
Ca o mână părintească.
Of, Doamne
Of, Doamne, câte întrebări şi răspunsuri,
Câte vorbe aruncate în neant…
Mă frământ între lumini şi apusuri,
Mă cufund într-un soare gigant.
Of, Doamne, cât pârjol şi minciună,
Câtă necinste, ruşine, neteamă,
În suflet de om zilnic se adună,
Iar pe Tine, lui Satan te reclamă.
Of, Doamne, se prăvale lăcaşul,
Evanghelii se mistuie în altar,
Necuraţii invadează oraşul,
Piere al credinţei ultim lăstar.
Doamne, se gată petrolul din lampă,
Se întunecă omul în suflet şi-n minte,
Mamele acum joacă roluri de vampă,
Copiii lor blesteamă tainele sfinte.
Doamne, se surpă-n cutremur pământul,
Apele curg în potop ca dintr-o fântână,
Fă de la început lumea, să fie Cuvântul…
Iar pe om… fă-l din iubire, nu din ţărână.
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Zile
Cum să te cuceresc?
Mă îneci în tăceri,
Dar aș vrea în iubirea ta.
N-am idee ce-as putea
Să te impresionez .
Voi merge prin foc ca să-ți aduc
Stelele în mâini.
Azi,simțindu-te tu bine—
Mă vei iubi,mâine fiind sătul
De toată dragostea mea—
Mă vei ignora.
Poimâine va reveni totul la normal
Și din nou voi încerca să-ți câștig inima
Aducându-ți sclipirea lunii în dar.
Joi vei prinde a flirta,
Vineri vei spune cât sunt totuși de naivă,
Seara, fiind serios, îmi vei spune că am toate șansele
De a fi cu tine.
Iubire, spune-mi sincer:
În ce să cred și în ce nu?
Și da, tocmai când ești onest cu mine—
Cred din nou că m-ai mințit.
M-am pierdut în minciunile tale,
Ori poate chiar ai vrea să-ți legi viața cu a mea?
Dar cum n-ai da:
Ai facut-o deja.
Spune-mi, dragostea mea,
Cum aș putea pătrunde în inima ta?
Nemurire
Iubito,
Am să-ți vorbesc despre iubirea noastră,
Sau despre nemurirea ei,
Nu-ți face griji ,mie nu-mi pasă
De moartea cea cu coasă
Și nici de întuneric sau singurătatea deasă...
Există perpetuum viață
Dar și Hristos cu Sfinții Lui,
Există o altă lume
Nu există moarte,
Tu prinde-mă de mână
Și lasă-mă să te sărut din nou
Vei înțelege iar
Că dragostea-i prea mare
Și poate să omoare moartea ei!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Pe veci de tine mă voi smulge
Strigă Cerul, să nu plâng,
Să prind aripi și sa zbor
Spre tărâm ce nu mă frâng
Și nu sufocă al meu dor..
Dar eu stau,mai zăbovesc;
Să mai cred o dată -tine,
Căci ești gândul ce l iubesc
Și ești soarele din mine..
Iar mă prăbușesc în gol,
În treacăt,mă izbesc de stânci;
Vântul mă scuipă cu nămol,
Mă -nghit gropile adânci.
Tânjeam al nostru răsărit
Din zarea viselor tăcute,
In umbra ta m am cuibărit
Și rod clipele pierdute..
Și ploaia mă cuprinde iar,
Când întunericul se lasă;
Te așteptasem în zadar,
Să te întorci din nou,,acasă...
Știi,va veni o zi, cândva,
Când la răscruce voi ajunge
Și mi va zâmbi altcineva;
Pe veci de tine mă voi smulge...!!
De-aş putea…
De-aş putea să nu mai plec de-acasă,
Să nu-mi las pruncii singurei,
Hârjoana noastră pe sub masă,
Să fie pururea cu ei.
De-aş putea când sunt departe,
Să întind braţele spre cer,
Să sfărâm ce ne desparte,
Să fiu luna de pe cer.
Să pătrund când seara-i neagră,
Cu a mea rază prin fereastră,
Şi să-i mângâi noaptea întreagă,
Ca o mână părintească.
Of, Doamne
Of, Doamne, câte întrebări şi răspunsuri,
Câte vorbe aruncate în neant…
Mă frământ între lumini şi apusuri,
Mă cufund într-un soare gigant.
Of, Doamne, cât pârjol şi minciună,
Câtă necinste, ruşine, neteamă,
În suflet de om zilnic se adună,
Iar pe Tine, lui Satan te reclamă.
Of, Doamne, se prăvale lăcaşul,
Evanghelii se mistuie în altar,
Necuraţii invadează oraşul,
Piere al credinţei ultim lăstar.
Doamne, se gată petrolul din lampă,
Se întunecă omul în suflet şi-n minte,
Mamele acum joacă roluri de vampă,
Copiii lor blesteamă tainele sfinte.
Doamne, se surpă-n cutremur pământul,
Apele curg în potop ca dintr-o fântână,
Fă de la început lumea, să fie Cuvântul…
Iar pe om… fă-l din iubire, nu din ţărână.
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Zile
Cum să te cuceresc?
Mă îneci în tăceri,
Dar aș vrea în iubirea ta.
N-am idee ce-as putea
Să te impresionez .
Voi merge prin foc ca să-ți aduc
Stelele în mâini.
Azi,simțindu-te tu bine—
Mă vei iubi,mâine fiind sătul
De toată dragostea mea—
Mă vei ignora.
Poimâine va reveni totul la normal
Și din nou voi încerca să-ți câștig inima
Aducându-ți sclipirea lunii în dar.
Joi vei prinde a flirta,
Vineri vei spune cât sunt totuși de naivă,
Seara, fiind serios, îmi vei spune că am toate șansele
De a fi cu tine.
Iubire, spune-mi sincer:
În ce să cred și în ce nu?
Și da, tocmai când ești onest cu mine—
Cred din nou că m-ai mințit.
M-am pierdut în minciunile tale,
Ori poate chiar ai vrea să-ți legi viața cu a mea?
Dar cum n-ai da:
Ai facut-o deja.
Spune-mi, dragostea mea,
Cum aș putea pătrunde în inima ta?
Nemurire
Iubito,
Am să-ți vorbesc despre iubirea noastră,
Sau despre nemurirea ei,
Nu-ți face griji ,mie nu-mi pasă
De moartea cea cu coasă
Și nici de întuneric sau singurătatea deasă...
Există perpetuum viață
Dar și Hristos cu Sfinții Lui,
Există o altă lume
Nu există moarte,
Tu prinde-mă de mână
Și lasă-mă să te sărut din nou
Vei înțelege iar
Că dragostea-i prea mare
Și poate să omoare moartea ei!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
File de iubire!
Azi când din nou te-am întâlnit,
Pe drumul care duce înspre gară,
Am vrut să-ți spun ce am simțit,
Când am vorbit la telefon aseară
Dar nu știu cum m-am încurcat,
Că n-am putut nimic să-ți spun,
Și-n loc s-arăt că sunt bărbat,
Te-am întrebat, când pot să sun
Cred c-ai înțeles destul de bine,
Că sunt pierdut și-aveam rușine,
De aceea ai venit rapid spre mine,
Zicând, să bem un ceai poimâine
Mult n-am mai stat pe gânduri,
Și-am scos din buzunar un pix,
Am scris pe-o foaie două rânduri,
Rugând-o să ne-ntâlnim la 9 fix
Cu zâmbetul pe fața m-a privit,
Și-a tras cu ochiul la ce am scris,
S-a-ntors și a plecat cu pas grăbit,
Eu m-am ciupit să simt că nu e vis
...........................
Ne-am întâlnit la doua zile,
Când trandafiri i-am dăruit,
Și-n ani am scris eu mii de file,
Pe care cu iubire le-am lipit,
..în cartea vieții..de om căsătorit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Rugă!
Venim acum la Tine, Tata Ceresc
Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,
Iar pentru toți care în trup trăiesc
Aceasta nu a fost vreodat' închisă
Mai știm că Tu ești printre oameni
Și vezi necazul nostru pe pământ,
Simțim că Tu în noi iubire sameni
De când ne naștem pân' la mormânt
Pe Tine cu toții te mărturisim
La Tine găsim și binecuvântare,
În Tine permanent descoperim
Iubire, dragoste, nădejde și iertare
Prin rugăciune noi toți te lăudăm
Pentru tot binele făcut la omenire,
Dar tot mai des pe Tine te rugăm
Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire
La Tine știm că tot e cu putință
Și chiar iertarea celor cu păcate,
Când ei mărturisesc și au voință
Ca cele rele să nu mai fie repetate
Tu pe pământ cu dragoste-ai venit
Pe noi să ne salvezi de la pieire,
Iar oamenii cei răi te-au răstignit
Și de băut ți-au dat oțet și fiere
Știm că Tu ești viață, cale, adevăr
Și ne iubești pentru că ești iubire,
La Tine numărat e fiecare fir de păr,
Și doar la Tine noi găsim mântuire
Noi te rugăm să ne ajuți să biruim
Aicea pe pământ cele șapte păcate,
Să fim iertați atunci când noi murim
Și doar faptele bune să fie judecate
Pomul lăudat!
M-am așezat din nou sub nuc
Ca să vorbesc cu pomul lăudat,
Să-i amintesc când nucă el era
Și peste care țărână eu am dat
Din înălțimi acum el mă privea
Și-un zâmbet a trimis spre mine,
Am înțeles că sunt doar un pitic
Și-i vine tare greu să se încline
M-am ridicat și-am luat distanță
Să-i văd coroana și toată măreția
Prea mult pe gânduri n-am mai stat
M-am aplecat și mi-am scos pălăria
Nu mai era doar un copac cu nuci
Pe care eu cu ușurință să le strâng,
Acum în curtea casei nucul se-nălța
Cu fructul mult prea sus ca să-l ajung
Mult, a mai trecut de când noi doi
Am fost, eu un copil, tu pui de nuc,
Și iată, tu te lauzi că prinzi trei sute
Iar eu speranță, ca suta..s-o apuc!
Ești copil, adult, bătrân!
Cer senin, pământ sub soare
Viața-i scurtă ca o boare,
Azi te naști și-ncepi să crești
Luptă duci pân' la plecare.
Vii cu-al tău destin de Sus
Și pornești într-o călătorie,
Nu știi când o să te-oprești
Pentru că, doar Domnul știe.
Ești copil și mergi la școli
Să înveți și să știi carte,
Toți îți spun că-așa e bine
De vrei să ajungi departe.
Ești adult și mergi la lucru
Să-ți câștigi pâinea cu trudă,
Vrei să-ți meargă toate bine
Pân' ți-apare-n viață-o...iudă.
Ai copii, nepoți și strănepoți
Ești familia cea mult visată,
Dar constați că rămâi singur
Și îți zici cu-amar...ce soartă.
Stai de vorbă cu soția, soțul
Și viața ți-o povestești în doi,
Și îți spui când vorba-nchei
Bătrâni suntem...vai de noi.
Parcă ieri eram copil la mama
Apoi tânăr-însurat și cu fecior,
Astăzi Îl rugăm smeriți pe Domnul
Pază bună să ne fie...și-n viitor!
Și într-o zi...!
Mult îi plăcea să stăm de vorbă,
Când pe acasă mai treceam,
Să afle dacă totul merge bine,
Și ce necazuri la servici aveam
Ducea cu greu a ei suferință,
Și foarte rar la cineva s-a plâns,
Era cu zâmbetul mereu pe buze,
Și sub năframă părul în coc strâns
Tot timpul avea ceva de făcut,
Prin casă sau cu florile din curte,
Și tare mult pe noi ne bucura,
Când ne-aducea în poală fructe
O văd și-acum cum ochii lăcrimau,
Când îi spuneam că noi plecăm,
Cu dosul palmei lacrima ștergea,
Și aștepta cu drag s-o-mbrățișăm
........................
Și într-o zi a sunat telefonul,
La care nu doream să răspund,
Șimțeam că nu mă sună mama,
Și totuși am spus da...plângând!
File de iubire!
Azi când din nou te-am întâlnit,
Pe drumul care duce înspre gară,
Am vrut să-ți spun ce am simțit,
Când am vorbit la telefon aseară
Dar nu știu cum m-am încurcat,
Că n-am putut nimic să-ți spun,
Și-n loc s-arăt că sunt bărbat,
Te-am întrebat, când pot să sun
Cred c-ai înțeles destul de bine,
Că sunt pierdut și-aveam rușine,
De aceea ai venit rapid spre mine,
Zicând, să bem un ceai poimâine
Mult n-am mai stat pe gânduri,
Și-am scos din buzunar un pix,
Am scris pe-o foaie două rânduri,
Rugând-o să ne-ntâlnim la 9 fix
Cu zâmbetul pe fața m-a privit,
Și-a tras cu ochiul la ce am scris,
S-a-ntors și a plecat cu pas grăbit,
Eu m-am ciupit să simt că nu e vis
...........................
Ne-am întâlnit la doua zile,
Când trandafiri i-am dăruit,
Și-n ani am scris eu mii de file,
Pe care cu iubire le-am lipit,
..în cartea vieții..de om căsătorit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Rugă!
Venim acum la Tine, Tata Ceresc
Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,
Iar pentru toți care în trup trăiesc
Aceasta nu a fost vreodat' închisă
Mai știm că Tu ești printre oameni
Și vezi necazul nostru pe pământ,
Simțim că Tu în noi iubire sameni
De când ne naștem pân' la mormânt
Pe Tine cu toții te mărturisim
La Tine găsim și binecuvântare,
În Tine permanent descoperim
Iubire, dragoste, nădejde și iertare
Prin rugăciune noi toți te lăudăm
Pentru tot binele făcut la omenire,
Dar tot mai des pe Tine te rugăm
Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire
La Tine știm că tot e cu putință
Și chiar iertarea celor cu păcate,
Când ei mărturisesc și au voință
Ca cele rele să nu mai fie repetate
Tu pe pământ cu dragoste-ai venit
Pe noi să ne salvezi de la pieire,
Iar oamenii cei răi te-au răstignit
Și de băut ți-au dat oțet și fiere
Știm că Tu ești viață, cale, adevăr
Și ne iubești pentru că ești iubire,
La Tine numărat e fiecare fir de păr,
Și doar la Tine noi găsim mântuire
Noi te rugăm să ne ajuți să biruim
Aicea pe pământ cele șapte păcate,
Să fim iertați atunci când noi murim
Și doar faptele bune să fie judecate
Pomul lăudat!
M-am așezat din nou sub nuc
Ca să vorbesc cu pomul lăudat,
Să-i amintesc când nucă el era
Și peste care țărână eu am dat
Din înălțimi acum el mă privea
Și-un zâmbet a trimis spre mine,
Am înțeles că sunt doar un pitic
Și-i vine tare greu să se încline
M-am ridicat și-am luat distanță
Să-i văd coroana și toată măreția
Prea mult pe gânduri n-am mai stat
M-am aplecat și mi-am scos pălăria
Nu mai era doar un copac cu nuci
Pe care eu cu ușurință să le strâng,
Acum în curtea casei nucul se-nălța
Cu fructul mult prea sus ca să-l ajung
Mult, a mai trecut de când noi doi
Am fost, eu un copil, tu pui de nuc,
Și iată, tu te lauzi că prinzi trei sute
Iar eu speranță, ca suta..s-o apuc!
Ești copil, adult, bătrân!
Cer senin, pământ sub soare
Viața-i scurtă ca o boare,
Azi te naști și-ncepi să crești
Luptă duci pân' la plecare.
Vii cu-al tău destin de Sus
Și pornești într-o călătorie,
Nu știi când o să te-oprești
Pentru că, doar Domnul știe.
Ești copil și mergi la școli
Să înveți și să știi carte,
Toți îți spun că-așa e bine
De vrei să ajungi departe.
Ești adult și mergi la lucru
Să-ți câștigi pâinea cu trudă,
Vrei să-ți meargă toate bine
Pân' ți-apare-n viață-o...iudă.
Ai copii, nepoți și strănepoți
Ești familia cea mult visată,
Dar constați că rămâi singur
Și îți zici cu-amar...ce soartă.
Stai de vorbă cu soția, soțul
Și viața ți-o povestești în doi,
Și îți spui când vorba-nchei
Bătrâni suntem...vai de noi.
Parcă ieri eram copil la mama
Apoi tânăr-însurat și cu fecior,
Astăzi Îl rugăm smeriți pe Domnul
Pază bună să ne fie...și-n viitor!
Și într-o zi...!
Mult îi plăcea să stăm de vorbă,
Când pe acasă mai treceam,
Să afle dacă totul merge bine,
Și ce necazuri la servici aveam
Ducea cu greu a ei suferință,
Și foarte rar la cineva s-a plâns,
Era cu zâmbetul mereu pe buze,
Și sub năframă părul în coc strâns
Tot timpul avea ceva de făcut,
Prin casă sau cu florile din curte,
Și tare mult pe noi ne bucura,
Când ne-aducea în poală fructe
O văd și-acum cum ochii lăcrimau,
Când îi spuneam că noi plecăm,
Cu dosul palmei lacrima ștergea,
Și aștepta cu drag s-o-mbrățișăm
........................
Și într-o zi a sunat telefonul,
La care nu doream să răspund,
Șimțeam că nu mă sună mama,
Și totuși am spus da...plângând!