Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Стихи из этой категории
Codexul nescris
În tăcerea nopții, simt cum cuvintele se nasc din umbrele gândurilor neînțelese. Fiecare pas pe care-l fac mă adâncește mai mult în misterul acestui univers al meu, un loc unde lumina nu are voie să pătrundă, dar nici întunericul nu îmi poate fura speranța. Pot trăi în gândurile tale, chiar și atunci când nu mă vezi, pot schimba ceea ce tu crezi că este imposibil, doar pentru că știu să îți ating inima fără să o conștientizezi. Vreau să-ți arăt că adevărata putere nu este în ceea ce putem atinge sau face, ci în ceea ce suntem capabili să devenim fără a fi observați.
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Dacă vrei
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja!
Doar ți-am spus că dragostea adevărată,
N-are opriri nici minciuni nici promisiuni deșarte,
Are doar dragoste maxim distilată,
Este de esență tare,
Ne are pe noi îndrăgostiți zi de zi,
Până când recea moarte ne v-a despărți...
Nu,nu-s minciuni...
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja,
Dar și atunci când
Ți-am spus că vreau să-ți sărut tălpile goale,
Când te usturau în excursia de la Busteni...
Iar tu mi-ai raspuns,de ce nu!
Dacă vrei,dacă vreau,dacă vrem..
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Respirația iubirii noastre
Te iubesc în ritm de respirație,
Inspir iubindu-te,
Expir iubindu-te!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
Respirația iubirii noastre nu încetează vreodată,
Moartea nu știe și nici nu poate să ne oprească,
Hristos ne ține de mână,
Noi respirăm veșnicia prinsă-n cunună!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Gândul
Sufoc gândurile aprinse-n mine
Nu le las să mai respire
Aud zgomote-n neliniște
Vor toate doar la tine.
Simt că ești aproape
Doar că răbdarea e dușmanul
Sar și se zbat ca nebunele
Nu mai pot , sărmanele.
Nu e vina ta ,
Păcatul îl comite întotdeauna gândul
Că de nu ai mai fi
Eu sigur nu aș mai putea trăi.
..de nu..să-ți fie bine!
E vânt și rece-n luna mai
Iar tu ești prea departe,
Aș vrea puțin să te ating
Dar simt că nu se poate
Te strig în gând să te întorci
Că vocea nu vrea să m-ajute,
Să-ți zic ce mult eu te iubesc
Și nu mai vreau s-avem dispute
Dar gândul cred că nu te-ajunge
C-a rătăcit și el demult adresa ta,
Așa că nu-mi rămâne altă șansă
Decât s-aștept să văd ce va urma
Până voi primi vești de la tine
Încerc să mă descurc cumva,
Însă ce fac nimic nu-mi iese bine
Și înțeleg că îmi lipsește cineva
Pe geam văd picături de ploaie
E semn că vremea se cam schimbă,
Strâng rufele jilave de pe culme
Și fug de tunet că-mi este frică
Deschid televizorul din rutină
Dar nu-s atent la ce se spune,
Aș vrea s-aud cum bați la ușă
Sau dacă nu, un telefon să sune
Nimic din astea nu se-ntâmplă
Așa că întrebări încep să-mi pun,
La care-aș vrea să am răspunsuri
Dar simt că este greu să mă adun
Zilele trec și luni se fac deacum
De când tu ai plecat de lângă mine,
Sunt trist dar totuși pot să-ți spun
De vii..te-aștept..de nu..să-ți fie bine!
Codexul nescris
În tăcerea nopții, simt cum cuvintele se nasc din umbrele gândurilor neînțelese. Fiecare pas pe care-l fac mă adâncește mai mult în misterul acestui univers al meu, un loc unde lumina nu are voie să pătrundă, dar nici întunericul nu îmi poate fura speranța. Pot trăi în gândurile tale, chiar și atunci când nu mă vezi, pot schimba ceea ce tu crezi că este imposibil, doar pentru că știu să îți ating inima fără să o conștientizezi. Vreau să-ți arăt că adevărata putere nu este în ceea ce putem atinge sau face, ci în ceea ce suntem capabili să devenim fără a fi observați.
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Dacă vrei
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja!
Doar ți-am spus că dragostea adevărată,
N-are opriri nici minciuni nici promisiuni deșarte,
Are doar dragoste maxim distilată,
Este de esență tare,
Ne are pe noi îndrăgostiți zi de zi,
Până când recea moarte ne v-a despărți...
Nu,nu-s minciuni...
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja,
Dar și atunci când
Ți-am spus că vreau să-ți sărut tălpile goale,
Când te usturau în excursia de la Busteni...
Iar tu mi-ai raspuns,de ce nu!
Dacă vrei,dacă vreau,dacă vrem..
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Respirația iubirii noastre
Te iubesc în ritm de respirație,
Inspir iubindu-te,
Expir iubindu-te!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
Respirația iubirii noastre nu încetează vreodată,
Moartea nu știe și nici nu poate să ne oprească,
Hristos ne ține de mână,
Noi respirăm veșnicia prinsă-n cunună!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Gândul
Sufoc gândurile aprinse-n mine
Nu le las să mai respire
Aud zgomote-n neliniște
Vor toate doar la tine.
Simt că ești aproape
Doar că răbdarea e dușmanul
Sar și se zbat ca nebunele
Nu mai pot , sărmanele.
Nu e vina ta ,
Păcatul îl comite întotdeauna gândul
Că de nu ai mai fi
Eu sigur nu aș mai putea trăi.
..de nu..să-ți fie bine!
E vânt și rece-n luna mai
Iar tu ești prea departe,
Aș vrea puțin să te ating
Dar simt că nu se poate
Te strig în gând să te întorci
Că vocea nu vrea să m-ajute,
Să-ți zic ce mult eu te iubesc
Și nu mai vreau s-avem dispute
Dar gândul cred că nu te-ajunge
C-a rătăcit și el demult adresa ta,
Așa că nu-mi rămâne altă șansă
Decât s-aștept să văd ce va urma
Până voi primi vești de la tine
Încerc să mă descurc cumva,
Însă ce fac nimic nu-mi iese bine
Și înțeleg că îmi lipsește cineva
Pe geam văd picături de ploaie
E semn că vremea se cam schimbă,
Strâng rufele jilave de pe culme
Și fug de tunet că-mi este frică
Deschid televizorul din rutină
Dar nu-s atent la ce se spune,
Aș vrea s-aud cum bați la ușă
Sau dacă nu, un telefon să sune
Nimic din astea nu se-ntâmplă
Așa că întrebări încep să-mi pun,
La care-aș vrea să am răspunsuri
Dar simt că este greu să mă adun
Zilele trec și luni se fac deacum
De când tu ai plecat de lângă mine,
Sunt trist dar totuși pot să-ți spun
De vii..te-aștept..de nu..să-ți fie bine!
Другие стихотворения автора
Cu gândul la ea...mama!
Spre cer noi am trimis mesaj
Cu destinație pe Domnul Sfânt,
Unde s-a dus și mama noastră
Când s-a-nălțat de pe pământ
Sperăm că n-am greșit adresa
Și un mic semn noi să primim,
Până atunci cu toții ne rugăm
Și numele ei sfânt îl pomenim
Gândul ne duce departe-n timp
Spre clipe minunate și amintiri,
Ochii de lacrimi ni-s inundați
Și ne-nțelegem doar din priviri
Mereu ne strângem pe-acasă
De mama nu suntem așteptați,
Tristețea este în casa noastră
Și-a dispărut mirosul de cârnați
Cândva, erau bucate peste tot
Cu care mama fericită ne servea,
Și să rămână întotdeauna calde
Cu grijă, cu un ștergar le-acoperea
Acum mai toate nu-s la locul lor
Prin curte, beci și-a ei cămară,
De-avem nevoie de ceva ni-i greu
Iar viața fără ea a devenit povară
Abia acum realizăm ce este mama
Și cât de mult ea astăzi ne lipsește,
Iar pe moment avem o mică teamă
Să nu o supărăm, când ea de Sus..la noi privește!
O viață împlinită!
Mi-ai apărut pe început de toamnă
Pe când cocorii zburau către apus,
Era un timp frumos, era pe înserat
Când bună seara spre grup ai spus.
Eram mai mulți strânși la o masă
Cu-apucături rebele de școlari,
Ne povesteam izbânda noastră
De-a fi admiși studenți veterinari.
N-a trebuit mult timp să treacă
Să simt cum inima mi s-a aprins,
Și că privirea a lunecat spre tine
Iar glasul deîndată mi s-a stins.
Țin minte cum am intrat în vorbă
Fără a ști că vreau să-ți zic ceva,
Și mâna ți-am întins pentru salut
Ai acceptat zâmbind la altcineva.
Puțin cam rușinat m-am retras
Dar ochii au rămas țințiți pe ea,
Să văd cum se comportă-n grup
Și dacă mai zâmbește și altcuiva.
Surprins am fost că a venit la mine
Și-am turuit și spus vrute nevrute,
Ne-am cunoscut și zis cine suntem
Simțind că am avut clipe plăcute.
De-aici n-a fost decât un pas
Să închegăm perechea potrivită,
Îndragostiți, iubiți pe-acest pământ
Și fericiți că viața ne este...împlinită!
Nicăieri nu-i ca acasă!
Azi am trecut pe la părinți,
Că n-am fost de-atâta timp,
Mereu pe ei îi găsim frânți,
De munca grea din câmp
Ajung la poartă, câinele latră,
Străini ne simte, nu ne mai știe,
Mă sui pe gard, arunc o piatră,
Degeaba, nimeni nu văd să vie
Împing și mă strecor în curte,
În scârtâit uràt de balamale,
Simt miros plăcut de turte,
Și-aud un zăngănit de oale
De după ușă se ivește mama,
Având drept sprijin un baston,
Cu mare grijă, își pune năframa,
Iar peste umeri poartă palton
În spate-ncovoiat apare tata,
Pe cap purtând căciulă neagră,
La câine face-un semn să tacă,
Și înspre noi încep să meargă
Înaintăm spre ei cu pas vioi,
Simțind cum dorul ne împinge,
Mâna le-o sărutăm la amândoi,
În timp ce ochiul nostru plânge
Pe banca dinaintea casei stăm,
Sub via care-ncepe să rodească,
Și multe amintiri mai depănăm,
Rugându-ne ca ei să mai trăiască
Când vorbele de duh s-au terminat,
Ne ridicăm pentru-a-intra în casă,
Unde-s bucate multe de gustat,
Și un vin roșu într-un ulcior pe masă
E bucurie multă în casa de la deal,
Când ne-adunăm să stăm la masă,
Și cât de bine e în satul tău natal,
Când ai părinți, ce te doresc acasă
Șederea noastră nu e prea lungă,
Și-n liniște ne spunem noapte bună,
Simțind cum mama vrea să plângă,
O-mbrățișăm și ne rugăm ca Domnul..
să o mai tină
Noi doi!
Noi doi!
Ieri am plecat grăbit, spre tine,
Nu ne-am găsit, cum am vorbit,
Ori tu de mine, te-ai ascuns bine,
Sau eu pe drum, m-am rătăcit
Știu că era ziua și, Soarele pe Cer,
Și cunosteam cărarea, bătătorită,
Cred că-ți era frică, că mâna ți-o cer,
Și nu era timpul, pentru a fi căsătorită
Eram doi tineri, cu multe speranțe,
Credeam în iubire, visam la fericire,
Și noi am frânt, ale noastre năzuințe,
Și viața toată, a devenit, dezamăgire
Un timp, unul pe altul, ne-am evitat,
Crezând că vom păși in viață, separat,
Dar nu...că noi amarnic, ne-am înșelat,
Că rana s-a închis și noi, ne-am împăcat
De-atunci, până în ziua în care scriu,
Noi am rămas, cum am jurat, nedespărțiți,
Iubesc și sunt iubit, eu simt și asta știu,
Că--n astă lume, noi vom rămâne, îndrăgostiți
Acum, când anii mulți, îi numărăm,
De câtă vreme, suntem împreună,
Noi nu uităm și, zilnic binecuvântăm,
C-avem în casă, un fiu și-o noră bună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Poveste de iubire!
Să mă aștepți că voi veni
La ora noastră stabilită,
Când satul este la odihnă,
Iar luna sus pe cer...ivită.
Să știi că așteptarea-i grea
Iar timpul pare fără sfârșit,
Până să te-ntâlnesc pe tine
Să-ți spun că-s omul fericit.
Ieri, am răscolit întreg orașul
Cadoul potrivit să îl găsesc,
Care aminte să-ți aducă ție
De ziua și cuvântul...te iubesc.
Surpriza, o voi păstra ascunsă
În florile culese de pe luncă,
Unde iubirea ne-a pus mreje
Și-am încălcat cred o poruncă.
Am complotat cu-a ta amică
Măsura potrivită să îmi dea,
Să mă asigur că nu greșesc
Și că inelul aurit îți va plăcea.
Acum aștept ziua de mâine
Să-mi întâlnesc a mea aleasă,
Să-i zic că mi-aș dori-o-ncasă
Prin legământ, a mea mireasă.
....................................
Și o poveste de iubire a început
Pe care-o pun pe vers de poezie,
Dorind ca ea să curgă spre infinit
Și fericit să fiu lângă a mea soție!
Cu gândul la ea...mama!
Spre cer noi am trimis mesaj
Cu destinație pe Domnul Sfânt,
Unde s-a dus și mama noastră
Când s-a-nălțat de pe pământ
Sperăm că n-am greșit adresa
Și un mic semn noi să primim,
Până atunci cu toții ne rugăm
Și numele ei sfânt îl pomenim
Gândul ne duce departe-n timp
Spre clipe minunate și amintiri,
Ochii de lacrimi ni-s inundați
Și ne-nțelegem doar din priviri
Mereu ne strângem pe-acasă
De mama nu suntem așteptați,
Tristețea este în casa noastră
Și-a dispărut mirosul de cârnați
Cândva, erau bucate peste tot
Cu care mama fericită ne servea,
Și să rămână întotdeauna calde
Cu grijă, cu un ștergar le-acoperea
Acum mai toate nu-s la locul lor
Prin curte, beci și-a ei cămară,
De-avem nevoie de ceva ni-i greu
Iar viața fără ea a devenit povară
Abia acum realizăm ce este mama
Și cât de mult ea astăzi ne lipsește,
Iar pe moment avem o mică teamă
Să nu o supărăm, când ea de Sus..la noi privește!
O viață împlinită!
Mi-ai apărut pe început de toamnă
Pe când cocorii zburau către apus,
Era un timp frumos, era pe înserat
Când bună seara spre grup ai spus.
Eram mai mulți strânși la o masă
Cu-apucături rebele de școlari,
Ne povesteam izbânda noastră
De-a fi admiși studenți veterinari.
N-a trebuit mult timp să treacă
Să simt cum inima mi s-a aprins,
Și că privirea a lunecat spre tine
Iar glasul deîndată mi s-a stins.
Țin minte cum am intrat în vorbă
Fără a ști că vreau să-ți zic ceva,
Și mâna ți-am întins pentru salut
Ai acceptat zâmbind la altcineva.
Puțin cam rușinat m-am retras
Dar ochii au rămas țințiți pe ea,
Să văd cum se comportă-n grup
Și dacă mai zâmbește și altcuiva.
Surprins am fost că a venit la mine
Și-am turuit și spus vrute nevrute,
Ne-am cunoscut și zis cine suntem
Simțind că am avut clipe plăcute.
De-aici n-a fost decât un pas
Să închegăm perechea potrivită,
Îndragostiți, iubiți pe-acest pământ
Și fericiți că viața ne este...împlinită!
Nicăieri nu-i ca acasă!
Azi am trecut pe la părinți,
Că n-am fost de-atâta timp,
Mereu pe ei îi găsim frânți,
De munca grea din câmp
Ajung la poartă, câinele latră,
Străini ne simte, nu ne mai știe,
Mă sui pe gard, arunc o piatră,
Degeaba, nimeni nu văd să vie
Împing și mă strecor în curte,
În scârtâit uràt de balamale,
Simt miros plăcut de turte,
Și-aud un zăngănit de oale
De după ușă se ivește mama,
Având drept sprijin un baston,
Cu mare grijă, își pune năframa,
Iar peste umeri poartă palton
În spate-ncovoiat apare tata,
Pe cap purtând căciulă neagră,
La câine face-un semn să tacă,
Și înspre noi încep să meargă
Înaintăm spre ei cu pas vioi,
Simțind cum dorul ne împinge,
Mâna le-o sărutăm la amândoi,
În timp ce ochiul nostru plânge
Pe banca dinaintea casei stăm,
Sub via care-ncepe să rodească,
Și multe amintiri mai depănăm,
Rugându-ne ca ei să mai trăiască
Când vorbele de duh s-au terminat,
Ne ridicăm pentru-a-intra în casă,
Unde-s bucate multe de gustat,
Și un vin roșu într-un ulcior pe masă
E bucurie multă în casa de la deal,
Când ne-adunăm să stăm la masă,
Și cât de bine e în satul tău natal,
Când ai părinți, ce te doresc acasă
Șederea noastră nu e prea lungă,
Și-n liniște ne spunem noapte bună,
Simțind cum mama vrea să plângă,
O-mbrățișăm și ne rugăm ca Domnul..
să o mai tină
Noi doi!
Noi doi!
Ieri am plecat grăbit, spre tine,
Nu ne-am găsit, cum am vorbit,
Ori tu de mine, te-ai ascuns bine,
Sau eu pe drum, m-am rătăcit
Știu că era ziua și, Soarele pe Cer,
Și cunosteam cărarea, bătătorită,
Cred că-ți era frică, că mâna ți-o cer,
Și nu era timpul, pentru a fi căsătorită
Eram doi tineri, cu multe speranțe,
Credeam în iubire, visam la fericire,
Și noi am frânt, ale noastre năzuințe,
Și viața toată, a devenit, dezamăgire
Un timp, unul pe altul, ne-am evitat,
Crezând că vom păși in viață, separat,
Dar nu...că noi amarnic, ne-am înșelat,
Că rana s-a închis și noi, ne-am împăcat
De-atunci, până în ziua în care scriu,
Noi am rămas, cum am jurat, nedespărțiți,
Iubesc și sunt iubit, eu simt și asta știu,
Că--n astă lume, noi vom rămâne, îndrăgostiți
Acum, când anii mulți, îi numărăm,
De câtă vreme, suntem împreună,
Noi nu uităm și, zilnic binecuvântăm,
C-avem în casă, un fiu și-o noră bună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Poveste de iubire!
Să mă aștepți că voi veni
La ora noastră stabilită,
Când satul este la odihnă,
Iar luna sus pe cer...ivită.
Să știi că așteptarea-i grea
Iar timpul pare fără sfârșit,
Până să te-ntâlnesc pe tine
Să-ți spun că-s omul fericit.
Ieri, am răscolit întreg orașul
Cadoul potrivit să îl găsesc,
Care aminte să-ți aducă ție
De ziua și cuvântul...te iubesc.
Surpriza, o voi păstra ascunsă
În florile culese de pe luncă,
Unde iubirea ne-a pus mreje
Și-am încălcat cred o poruncă.
Am complotat cu-a ta amică
Măsura potrivită să îmi dea,
Să mă asigur că nu greșesc
Și că inelul aurit îți va plăcea.
Acum aștept ziua de mâine
Să-mi întâlnesc a mea aleasă,
Să-i zic că mi-aș dori-o-ncasă
Prin legământ, a mea mireasă.
....................................
Și o poveste de iubire a început
Pe care-o pun pe vers de poezie,
Dorind ca ea să curgă spre infinit
Și fericit să fiu lângă a mea soție!