Codexul nescris

Visez cu ochii deschiși ades 
Că trăiesc într-o altă lume... 
Una în care iubirea nu mai are hotare, 
Si... unde pentru ură nu mai există nume.



Visez că fericită dansez 
În câmpul de păpădii, cu tălpile goale 
Si cânt cu păsările-mpreună-armonii 
Pentru soare.

Si... mai visez că trăiesc 
Cea mai frumoasă poveste de dragoste:
Unde trădare nu e, și nici supărare.
Unde tu îmi promiți și te ții de cuvânt.

Si-apoi, deschid alene ochii 
Trezită de-ale soarelui raze, 
Si tristă observ cum cad la pământ cioburi de vise... 
Sunt visele mele prăfuite de timp 
Si sparte în zeci de bucăți ascuțite.

1.Sub albastrul unui cer, imi aplec privirea,

cu gandul la luna si sper,sa imi pot gasi iubirea

2.0 alta noapte a venit tu mi luminezi gandirea,

Imi dai senzatii sa ma agit, tu nefacand nimic doar firea.

3.Ma tii sub norii infumurati si nu iti vad privirea,

poate ca doar separati va avea loc unirea.

4.Ma faci sa ma simt mai bine si dispari in noaptea rece,

inc o luna de ar mai fi tot pe tine te as alege.

5.Si am sa zbor prin spatiul gol, devenind un pasager,

sa te caut printre stele sa ti arat ce mult difer.

6.lar daca te voi gasi, loc in suflet iti voi face,

sa ramai pe totdeauna luna mea, un gand de pace.

7.Piedrdut printre galaxii, cautand o lună aparte,

voi ramane doar cu gandul ca am sufletul departe.

8.Poate ca mai observat, dar eu nu iti sunt de ajuns,

voi ramane-n patul meu visand catre un raspuns.

9.Peste lacul oglindit,iti vad a ta splendoare

Cu speranta n piept si n cer,sa ma vezi tu oare

10.Un intuneric sa ivit, mi a intunecat gandirea

Sa te las na s vrea deloc, dar ma pierd cu firea.

11. Cand prin ceata din vazduh, te zaresc din glie,

Vreu sa sti ca am putut, sa ajung la tine.

12.lar cand ziua va veni, promit, nu te voi uita,

Si iti cer sa fi cu mine,pana ma voi consuma.

Când femeia-n chinuri grele

Dă naștere printre urlete unui bebe...

Ea se gândește - apoi la ce e viața

Și de ce Dumnezeu își împovărează   creația?

Mama trece prin depresie...

Nu știe care-i calea spre conversie...

Nu știe de ce această luptă cu sine

Trebuie s-o ducă ,, mult și bine "?

Nu înțelege care-i sensul vieții..., 

De ce totul este - atât de monoton,

De ce oamenii aleargă-n viață precum călăreții...

Și de ce tot cursul vieții curge ca un casetofon?!

Atunci..., în toiul nopții, 

Îngrijorată, indecisă și stresată

Se gândește la copilul a cărui viață atârnă de un fir de ață, 

Și la povața-ntruchipată-n ceață dintr-o veche dimineață...? 

Se gândește la inșii ce se nasc zilnic în spitale, 

Ce pe pământ au venit să-și paveze un viitor, o cale 

pe un magnetofon..., 

La bătrânii ce mor cu zile pe coridoare 

Și cum sufletele lor sunt chemate parcă la interfon , 

la sfârșit de cale. 

Era noapte si tu rară
Şi te auzeam in vis.
Şi sunai ca-n paradis,
Ca o coardă de chitară.

Lucea fereastra veche in noapte
Cu sticla-i crăpată prin care
Se strecura vie amintirea ta
Vibrându-mi urechea cu şoapte.

Intrai nepoftita si ma făceai
Să tremur la zumzete mici
Imi era frica sa-mi intri-n vis?
Sau deja intrasei si erai aici?

Şi nu mai esti o realitate..
În vis mi-e luna in eclipsă
Nu mai exişti si-acum te simt
Ca fumul de țigară stinsă.

Precum un tranfir în câmp,
Eu vreau sa te ating
Tu îmi apari in orice gând,
Eu dorul cum să-l sting?!

Precum o stea in cer apari,
Eu vreau să te cuprind
În visul meu tu doar erai,
Eu dorul cum să-l sting?!

Precum o pasăre in zbor,
Doresc eu să te prind
Tu oare ştii ce este dor?
Eu dorul cum să-l sting?!

Buzele tale dulci şi moi,
Privirea, caracterul
Aici suntem numai în doi,
Eu sunt ca prizonierul,

Sunt prizonier în ochii tăi,
Zâmbetul tău omoară
Tu lecuieşti cu sare răni,
Durerea să dispară.

Leit a unei simfonii
Eu vreau iubirea s-o aprind,
Tu ai făcut multe prostii
Cu tine dorul am să-l sting.
 

Încrederea, are nevoie de dovezi

Pe care-n orice colț să le vezi,

Prin cuvintele rostite

Ce devin fapte împlinite.

Scuzele, au nevoie de...

...

07.09.24

Faurita din ochi de demiurg

Din ale dorindelor meschine

Mi te-a adus Dumnezeu pe pamant

Ca sa te iubesc doar pe tine,

Cu a ta stralucire, unica pe pamant,

O scanteie iti sare din a ta privire,

Lasandu-ma sa te caut muribund

Alunecand nebun printre stele...

Dragostea noastra, un rau involburat

Ce salbatic curge pe cai necunostute

Ce-mi dai inimii doar alint

Iar sufletului, dorinte invrajbite.

Ma mai strabate prin suflet un jint

Inlatuindu-ma de sperante pierdute,

Oare tu dragoste la mine, na-i gasit?

Sau mai lasat sa sufar si pentru tine....

Daca am sa mor, sa nu plangeti dupa mine

Ci sa va bucurati ca a fost un inger in aceasta lume. 

Sa nu imi aduceti flori pe mormânt

Ci sa imi asezati fiecare cate-un bun gând 

Să nu mă acoperiți cu țărână

Ci cu zambete sa ma îngropați. 

Atunci cand capacul peste mine se asează, 

 Iar eu am sa dispar din a voastra privire, sa nu aud nicio gură, doar aplaudați 

De pomană pentru mine, numai ganduri bune sa dați 

Căci după beneficii, toți suntem ahtiați 

Sa nu tânguiți dupa mine ca am murit

Ce sa va bucurati ca aceasta viața eu am invins

Pe crucea mea sa nu scrie ca nu mă veți uita niciodată, 

Ci povestea lupți mele in aceasta lume sa o sculptați

Sa scrie frumos povestea mea amăruie pe o lespede frumoasă, 

Iar de v-am gresit, greseala mea sa mi-o iertați 

Asa am sa am parte de o odihna plăcută 

Iar viermele neadormit, var fi impacat

Caci n-am trait degeaba, m-am sacrificat

Pentru fiecare dintre voi am luat parte la luptă

Prima zi de primăvară 

Ultima zi de iarnă 

Simți cum se răstoarnă 

Miresmele florilor de lumină

Care topesc sufletul înghețat

De atâtea ce a adunat. 

A stat destul iarna asta suparat

Bucură-te, nu e timp de stat! 

Priveste in jurul tău cu atenție 

Cum vantul incepe sa cante, 

Iar crengile înflorite incep sa danseze

Pe ritmul primăverii prospere

Fiecare primavară

Este programata sa renască

Lasă deoparte orice povară 

Si privește cum copacii se reincarnă

Si iar vor inebunii salcamii 

De atâta primăvară 

Alătură-te si tu vremii

Si priveste pasarile cum zboară 

Din putinul meu, am sa te descriu
Precum marii artisti in operele sale,
Dar am nevoie de o minte de geniu
Ca sa pot pune in artă atata frumusete…

Din neajunsul meu, am sa te iubesc
Precum scrie-n cartile de iubire,
Dar am nevoie de o inima de fier
Ca sa pot ține in frâu atâta iubire…

As vrea sa te ating ,
Dar esti prea departe de a mea inima
As vrea cate putin sa te alint,
Dar sufletului meu nu-i stergi nici o lacrima

Mi-as dori dorinta sa ti fii aprins,
Dar tu ai demult inima stinsă
Mi-as dori sa te-am pentru un etern,
Dar tu vrei numai o singura aventură

Te iubesc in nestire, fara stii
Cate mii, te-ar dori, din ale mele firi,
Dar zac in neștiri, ale mele gandiri
Ca poate maine, am să te uit….

Nu ma proclam rudă cu vreo maimuță

Sunt semizeu, cu o faurire promptă

Creat sa aduc adevarul pe-acest pamant

Ca s-aveti voi motiv sa ma bagati in mormant

Si-am sa lupt pan' la utima picatura de sange

Doar ca sa ai dreptul sa ma contrazici pe mine,

Pana vom ajunge la Tronul Hetimasiei,

Ca sa fim toti cununi de flori, ale Veciei.

Marchez epocal

Servind din pocal

In timp ce in fundal

Se aude muzical

Cum se apropie maniacal

Din infernalul abisal

Un asa-zis feudal

Cu o privire in agonal

Se prezinta punctual

Dar cunosc la nivel mental

Ca m ar sfasia ca un sacal

Pentru nepretuitul monocristal.

Printr-un act teatral

Se naste un moment conflictual

In timp ce instictual

Lovesc intelectual 

Si rasar triumfal

Trimitandu-l procesional

Inapoi in infernalul abisal

Marchez epocal

Servind din pocal

Cu dispreț, privesc superficial

Pe raftul piedestral

In miezul monocristal

Savoir, penser, rever. Tout est lă

Rasuna din peretii de metal

Dar e alt cantec funeral

Lipsit de moral