Автор Florin Dumitriu
Florin Dumitriu s-a născut la Botoșani, oraș ce i-a fost martor la primii pași în arta cuvântului. Pasiunea sa pentru scris a prins contur de la o vârstă fragedă, devenind o cale prin care își poate transforma imaginația și emoțiile în versuri pline de intensitate. Poeziile sale se împart în trei categorii distincte: dragoste, filosofie și moarte, fiecare având o încărcătură profundă și surse de inspirație diferite. În creațiile filosofice, autorul se lasă influențat de Charles Baudelaire, admirând melancolia și profunzimea acestuia în explorarea bolii și a crizei spirituale. La rândul său, reușește să descrie bezna minții, natura firii omenești care își creează propriul iad, dar și rolul conștiinței și al credinței în salvare. Poeziile de dragoste sunt o reflexie a modului său unic de a iubi și a simți, o transpunere a trăirilor personale într-un limbaj poetic vibrant. În ceea ce privește tema morții, autorul explorează percepția asupra acesteia, dar și o viziune profundă despre ceea ce moartea ar putea și ar trebui să reprezinte. Stilul său se remarcă prin curajul de a experimenta cu forma, uneori „nerespectând” deliberat ritmul sau rima, pentru a conferi prioritate transmiterii mesajului. Prin această abordare, își propune să creeze o legătură autentică între cititor și universul său poetic, dorind ca fiecare vers să fie perceput și simțit la adevărata sa intensitate.
Итого
229 публикацииСлучайные публикации :)
ganduri in ceas tarziu
ce nu vreau sa spun scriu
ma sfiesc, noaptea târziu
n as vrea sa ma descarc
as ramane precum moara fara lac
nu am glas in mulțime
au ramane gandurile fara mine
imi e dor dor de ele
sa le miros ca pe lalele
Fără formă
Umbre de foc
pătrund în nimic –
noi le respirăm.
Un câmp de tăcere
își răstoarnă hotarele –
totul este
fără nume.
Cat de mult aș vrea
De-ai ști...cât de mult aș vrea
Să te pot căuta
La ușa sufletului tău să pot să bat
Tu să m-astepti, sa îmi deschizi cu drag
De-ai ști ... cât de mult aș vrea,
Atunci când te-aș vedea
Să simți cum mă topesc,
De dragul tău... când te zăresc.
De-ai ști... cât de mult aș vrea
Să îți mai stau pe canapea
Să degust vinul sub privirea ta,
Oh, Doamne... erați fericirea mea!
De-ai sti... cât de mult aș vrea
Să simt din nou îmbrățișarea ta
Să îți ascult inima cum bate
Tu să mă mângâi ușor pe spate.
Cât de mult aș vrea...de-ai ști
Odată să mai pot simți
Gustul ce mă ducea în paradis
Dulceața vinului rămas...promis
Cât de mult aș vrea... de-ai ști
O clipă să mai fiu a ta
Toată lumea s-ar opri
Să simtă cum îmi râde inima...
Sfirsit de dragoste
Când dragostea se înnămolește,
Tu să nu spui că s-a sfârșit.
Căci tot ce-n suflet se ivește
E-un potop neîmplinit.
E-un potop ce-ți arde mintea,
Lăsând în urmă doar un scrum,
Făcându-te să uiți povestea
Ce-ai adorat-o ca un nebun.
Ai adorat, iubind în șoaptă,
Și-atunci când dragostea-a-noptat,
Dar epuizat de-atâta teamă,
Simți că tot ce-a fost s-a terminat.
Tu, spulberat de gânduri triste,
Ca o nălucă ai pășit.
Pământul parcă se mai rotește —
dar pentru tine, s-a oprit...
Inima din perete
Într-o noapte fără martori, fără lună,
Am ridicat un zid cu mâna mea,
Și-n piatra rece, surdă și păgână,
Am închis ce încă nu putea tăcea.
N-a fost blestem, nici urlet, nici furtună,
Ci doar un timp ce s-a oprit firesc,
Varul cădea, iar carnea, prea supusă,
Se stingea-n taină, fără să cerșesc.
De-atunci, când casa doarme-n întuneric,
Un ritm adânc pornește din perete,
Nu-i zgomot crud, nici vis isteric,
E vina mea bătând încet, concret.
Căci nu ce-am zidit bate ne-ncetat,
Ci adevărul viu, neîngropat.
Și tăcerea ta o simt
Am în telefon, cateva poze cu ea,
Nimic regizat — un zâmbet, o cafea,
Un tricou larg, părul ciufulit,
Dar Doamne… cât o iubesc. Atât de liniștit.
N-o spun des, că nu-s poet cu normă,
Dar când o văd, lumea prinde formă.
E ceva între noi ce n-are nume,
Mai real decât tot ce zice lumea bună.
Nu-mi trebuie filtre, nici povești sclipite
Am serile cu ea și ochii ei obosiți
Când plânge, nu fug. Când tace, o simt.
E fata aia pe care-o ții, nu o minți.
Și da, poate n-o înțeleg candse frânge
Dar stau. Rămân și când inima-mi plânge.
Îmi dau seama-atunci, când lumina dispare,
Că iubirea-i o flacără mută, dar care nu moare
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 августа
Sunt creator de content YouTube :)
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 августа
Buna Romina . Mi-a placut foarte mult poezia ta . Cum as putea sa iau legatura cu tine sa iti fac o surpriza ?
Arta de-a părea
Silvia Mihalachi
20 августа
,, Arta de-a părea,, că ești ce nu ești se practică uneori, acum prea des și pe scena vieții…Citind poezia cu o densitate de versuri docte, am făcut s...
Amprentă
Sabrina Pușcașu
19 августа
Mulțumesc
Acorduri păgâne
Anastasia Brăescu
18 августа
Mulțumesc ❤️
Pradă si putere
Florin Petricean
18 августа
Va mulțumesc!
Noaptea, cand valurile mării.
Dora●Dor
18 августа
Mulțumesc din suflet pt apreciere
Noaptea, cand valurile mării.
Silvia Mihalachi
18 августа
Marea, cu valurile ei când line, când ,, Se sparg de țărmul obosit,, mereu a primit și va primi frumoase versuri …Printre unduiri de valuri înoată și...
MI-E ATÂTA DOR
Silvia Mihalachi
18 августа
,, Însetat doar de timp și de simple cuvinte,,, ce sunt pentru sufletul poetului ,, calde veșminte,, erup dorințe într-o frumusețe de versuri ce-și u...
Nu s-a născut să tacă
Florin Dumitriu
17 августа
Frumos… poezia lasă în urmă ideea că nu tăcerea ei spune cât a îndurat, ci ziua în care nu mai are nimic de iertat și că cicatricile pe care viața i l...
A fost odată...🥲
Smaranda Ploaie
17 августа
[Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp Pentru tot restul vieții mele Prin vise voi călători în timp Unde gândurile-mi pot umbla rebele... Poate...
Pradă si putere
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumos....
✨ p.o.e.m
Smaranda Ploaie
17 августа
Felicitări. Frumos scris!
Acorduri păgâne
Smaranda Ploaie
17 августа
Superb scris!
Mâna ce te mângâie
Smaranda Ploaie
17 августа
Versurile astea sunt dureros de adevărate... bravo!