Автор Cornelia Buzatu
Итого
176 публикацииСлучайные публикации :)
Katharsis în Infern
Odaia treptat îmi devine purgatoriu,
După geam morții vor să pară vii,
Pentru ce răsare sărmanul soare, nu mai știu
Finalul e unul, ne dizolvăm în sicrii.
Care-i rostul să fixezi frumusețea în portrete?
Dacă muncile tale vor sta pe-un perete,
Creației viața îi poți oferi,
Doar peste veacuri te-or începe a slăvi.
Oricâte n-ai face și n-ai cunoaște,
De coasa Morții nu te scapă nici iubirea,
Poți să te ascunzi de adevăr mai departe,
Sau, smerit să începi a dansa cu Moartea.
Se va stinge și soarele, vor pieri universuri,
Doar iubirea va rămâne constantă,
Numai neprihăniții în suflet o poartă,
Ceilalți o confundă cu instincte și mrejuri.
Îndemn divin
"Cere și ți se va da ?"
E un indemn divin
Prin care , solicităm noi fiecare,
Ce ne dorim ca să primim,
E important asta să știm,
Ca bunul Dumnezeu să fie,
Prezent a fi de ajutor.
De ai credință adevărată,
El e aproape-i iubitor,
Și nu ne lasă niciodată,
E atât de bun și răbdător .
Pe toți ne iartă bunul tată,
De îl rugăm stăruitor,
El ne va da ce am cerut,
Ne intarzaiat și priceput.
Să crezi tot timpu-n viitor,
Și binele te așteaptă...
Doamne să ajuți tuturor,
Cu judecata-ti dreaptă.
Partea goală
Când noaptea se scurge pe străzi adormite,
Iar stelele de pe cer ușor, ușor dispar,
Mă întreb ce poate fi mai rău decât un vis fără tine…
Două vise fără tine, normal.
Eu stau la fereastră cu gândul la tine,
Și încerc să te compun dintr-un vis,
Apari cu privirea ta profundă, senină,
Și mă întrebi cu o dulce și blândă uimire,
Cât de mult te iubesc… și-mi zâmbești jucăuș,
Ți-aș putea răspunde în milioane de moduri,
Dar niciunul, promit, nu ar fi de ajuns.
(Tot dialogând cu tine din vis, mă prind cu ambele mâini de piept, respirând sacadat, cu o privire pierdută...)
- Mă înțeapă inima de dor, cât mai am de trăit?!
O zi? Două? Un minut? O secundă?
Gata, simt cum mă sting… ce boală…
Și te rog, să nu cumva să-mi arăți partea plină a paharului…
Vreau să mă înec în cea goală!
Nu măsori iubirea-n umbre
Am dat tot ce eram, până la os,
Frumusețe sculptată, suflet frumos,
Cuvinte dulci, picturi, cântece line,
M-am dat pe mine... și tot n-a fost bine.
Cu ochii tăi de copil rătăcit,
Căutai iubire, dar n-ai știut să fii iubit.
Pe câmpul durerii, alergai fără scop,
Oricât te țineam, tot simțeai un gol.
Eu știu, am răni, dar nu trădez,
Pe un singur drum merg, nu mă pierd în păduri de zăpez’.
Dar tu? Răspândeai iubirea în bucăți,
Nu din lipsă de drag, ci din frică de-a te arăta întreg, vreodată, în fața altei vieți.
Sunt mai mult decât forme, sunt mai mult decât artă,
Sunt o femeie ce-și dăruiește inima toată.
Dar tu? Nu ai oglindă, nu știi ce cauți,
Îți umpli golul cu iluzii... cu ochi căprui și pași falși.
Acum mă ridic, din cioburi ce dor,
Nu-s mai puțin valoroasă, doar pentru că tu nu vezi flori.
Tu rămâi cu umbra ce nu te va sătura,
Eu rămân cu mine – femeia ce știe să stea.
Amintiri
De ce amintirile te dor?
Si de ce dorul tot doare?
Oare ai iubit cu adevarat,
Iar acum te simti singura sub ploaie?
De ce cand oferi iubire,
Tot sufletul tau e cel ranit?
Si de ce ai un gol atat de mare
Cand corpul tau e atat de mic?
Oare de ce nu iti vinzi durerea
Sa nu fie in zadar?
De ce te chinui si tot ierti
Greseala celui care nu te pretuieste?
Desi e greu,trebuie sa pari puternica
In fata celui ce nu te mai iubeste.
Sidef
vagonul de tren se târâie gâfâind cu luminile stinse
femeia doarme cu jumătate de trup pe umărul meu drept
spune ceva prin somn despre o întâmplare mai veche
neinteligibil
câteva becuri de pe marginea căii ferate
ne-mproșcă în față c-un galben bolnav
nu mai mult de-o secundă
apoi dispar
.
sub noi roțile clănțănesc cuprinse parcă de friguri
.
în timp ce dormeai
ți-a alunecat dintr-un ochi
o perlă
îi spun
iar ea ridică din umeri nepăsătoare
era probabil o perlă din vis
fiindcă eu nu-mi mai fac asemenea lucruri
din amintiri triste
.
demult
demult
demult
abia dacă îmi mai aduc aminte
.
nu te cred
(nici nu mi-ai spus cum te cheamă!)
toate femeile
ascund amintirile triste
sub sideful speranței
și-și atârnă perla durerii la gât
.
vai
pe care voi bărbații o despicați cu securea
în două
ne omorâți încă o dată
și dați strălucirea amintirii deoparte
doar să aflați ce se ascunde-n trecut
.
iar trenul își vede de drum
strivind între roți și șine de cale ferată
timpul …
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Я смерти нет сказал
myiilau
29 августа
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 августа
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 августа
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 августа
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 августа
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 августа
Impecabil scrisă!👏
Ea iubirea
aurica_plesea
28 августа
Felicitări, cele mai frumoase versuri!
Pradă si putere
Florin Petricean
28 августа
Iti mulțumesc pt apreciere!👍
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Alex Black
28 августа
O poezie care surprinde acel moment de ruptură, când vara se stinge și lasă în loc doar umbre și nostalgie. Citesc si nu pot decât să îți admir melan...
Vara fără Soare
Gheorghe Ascurtulesei
28 августа
Felicitări Alexina pentru această poiezie Vara fără Soare
Astăzi..
Gheorghe Ascurtulesei
28 августа
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Ți-aș fi dat..
Gheorghe Ascurtulesei
28 августа
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Pradă si putere
Alex Black
27 августа
O poezie care iti prinde mintea in capcană.
🎦 O SEARA FUMOASA DE TOAMNA
Gheorghe Ascurtulesei
27 августа
Mulțumesc frumos tuturor celor care le place poeziile mele
🎦 Ultima sărutare să-mi dai
Gheorghe Ascurtulesei
27 августа
Mulțumesc frumos pentru mesaj Smaranda Ploaie