Mareea gândului
Telefonu-mi sună în noapte
Și-o voce rece se aude-n șoapte.
Te-ntrebi de ce ai mai răspuns
La un gând și un cuvânt ascuns.
Apelul este un abis necunoscut
Și îți dorești să nu fi fost înăscut.
Să îl înlături aprig din agendă
Și-ncet să devină legendă.
Poate dacă apelul ar fi ziua
Și în suflet nu ar mai ploua,
Ai încerca șoapta să o înțelegi
Și cuvintele să le dezlegi.
Să pot aduce prin speranță
Un sentiment de siguranță,
O garanție în aura de adevăr
Și-n inimă să nu mai sufăr.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Poate că...
Поэма: Strop de lacrimi peste țară...
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE
Поэма: A fost odată
Поэма: O dragoste rănită
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Поэма: Să ne-amintim!
Поэма: Să mori ca un câine
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa