Mareea gândului
Telefonu-mi sună în noapte
Și-o voce rece se aude-n șoapte.
Te-ntrebi de ce ai mai răspuns
La un gând și un cuvânt ascuns.
Apelul este un abis necunoscut
Și îți dorești să nu fi fost înăscut.
Să îl înlături aprig din agendă
Și-ncet să devină legendă.
Poate dacă apelul ar fi ziua
Și în suflet nu ar mai ploua,
Ai încerca șoapta să o înțelegi
Și cuvintele să le dezlegi.
Să pot aduce prin speranță
Un sentiment de siguranță,
O garanție în aura de adevăr
Și-n inimă să nu mai sufăr.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Nostalgica toamnă
Поэма: Cântecul Cerului
Cea mai veche lucrare de literatură
Поэма: Schizofrenie
Поэма: Otrava
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Поэма: Respirația iubirii noastre
Поэма: Azi arde trandafirul
De 10 ani suntem mai saraci fara Grigore Vieru, dar opera lui ne imbogateste in continuare. Poetul a fost comemorat la cimitirul central de catre familie, prieteni si colegi de breasla - VIDEO