Ultima lumină
Sunt în întuneric și nu pot să mă văd,
mă topesc încet în visuri ce mă pierd.
Am obosit de tot, de viață și de oameni,
îmi simt fiecare pas ca un cui în oase.
Cuvintele nu ajung, dar gândurile țipă,
și-mi pun un zâmbet fals, dar inima mi-e frântă.
Am încercat să fug, dar nu știu în ce direcție,
viața mă strânge și simt că am ajuns la limita de rezistență.
În fața mea totul e doar un abis,
fiecare pas mă trage mai jos, în vis.
Am încercat să mă ridic, dar mi-e prea greu,
mă sufoc în tăcere, iar lumea devine un pumn în piept.
Ultima speranță s-a stins în noapte,
mă prăbușesc încet, fără dorință, fără șanse.
Mă întreb dacă mă vei mai vedea vreodată,
dar tot ce rămâne e un ecou care tace.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Steaua mea
Поэма: Colacul amintirilor
Câștigătorii premiilor Nobel pentru anul 2019 vor fi anunțați săptămâna viitoare. Anul acesta vor fi acordate două premii pentru literatură
Поэма: Vremea amintirilor!
Поэма: Mă doare ziua fără tine
Timp de patru zile, autorii mai multor romane si volume de poezii, de pe ambele maluri ale Prutului vor putea fi auziti la o librarie din capitala - VIDEO
Поэма: Pufy
Поэма: Visul
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș