Автор Anna Dzengan

Созвездие автора
poezii.online Anna Dzengan
Suflet călător care desculț pășesc printre versuri, gânduri și sentimente. Iubesc cuvintele din care să țes spre cer cărare unde împreună cu voi, să pășim cu suflet deschis și vioi. În lumea mea vă invit cu drag pășiți atent al sufletului meu prag. Eu poarta sufletului am deschis, cu dragoste v-am cuprins. 
Зарегистрирован: 10 февраля 2020 52 публикации Autor de top 26 3

Итого

52 публикации
...o întreagă epocă
455 22 июня
doar o mână de dinți...
477 8 июня
🎤 când viața refuză să...
1 550 3 июня
strânși între buze
681 27 мая
pe un bufet de provincie...
581 13 мая
într-un Mai...
1 666 7 мая
...sub pașii noștri
774 5 мая
ОБИТАНИЕ...
530 4 мая
Vămile dintre respirații...
1 775 1 мая
Memoria între secunde și veșnicii...
733 28 апреля
Lacrimarium...
812 24 апреля
Rostire
2 1 764 22 апреля
Măsura trecerii
1 646 17 апреля
Vameșul deșertăciunii...
911 1 апреля
Lumina din oglindă
1 1,334 30 марта
Diagnosticul tăcerii
1 864 25 марта
Memoria rugului aprins
885 23 марта
Poezia - cheie sol -ară
957 19 марта
Ultima cădere
1 1,033 16 марта
Aorta timpului
2 1,028 12 марта
Universul - Femeie
986 9 марта
între ardere și respirație...
990 27 февраля
Primul fulg și ultimul adevăr
992 23 февраля
Rămâi în noi ca teiul...
926 13 февраля
Catapeteasma văzduhului
893 10 февраля
inima...
1,066 4 февраля
Raiul...
1,005 2 февраля
Nori...
928 26 января
Jefuiți...
964 21 января
Să ne doară frumos...
1,033 20 января
ah, buzele...
957 19 января
ce rămâne...
954 14 января
îngeri fără aripi...
1 885 13 января
apele sufletului...
1,059 9 января
pustiu în mulțime...
948 5 января
Pictorii Cerului...
966 26 декабря 2025
în adâncul timid...
1,115 22 декабря 2025
Oamenii...
1 2,300 7 августа 2021
Și ce dacă...
1 2,252 16 февраля 2021
CARANTINĂ -lecție bună
1 2,538 9 апреля 2020
Casa părintească
1 2,984 16 февраля 2020
Păstor de vise
1 2,452 16 февраля 2020
Gânduri
1 2,517 16 февраля 2020
Un felinar în noapte
1 2,624 16 февраля 2020
Invitație nocturnă
1 2,619 16 февраля 2020
Destin sau nepăsare
1 2,451 15 февраля 2020
Tu ai ales…
1 2,434 15 февраля 2020
Strop de lacrimi peste țară...
1 2,604 14 февраля 2020
Basarabia mea Draga
1 3,712 11 февраля 2020
Decor de toamnă
1 2,703 11 февраля 2020
Candela vieții
1 2,669 10 февраля 2020
Te-am căutat
1 1 2,861 10 февраля 2020
Все авторы

Случайные публикации :)

Plec

Azi plec.

Am insistat și m-am luptat

Cu mori de vânt,

Dar ce păcat...m-ai ignorat...

Așa că, plec...

M-am hotărât, nu are rost

să mai încerc. 

 

Mai fac un pas, iar mă opresc.

Aș vrea să plec...

Dar ochii tăi mă țintuiesc.

Tu îmi zâmbești,

Eu mă topesc .

Jocul acesta nebunesc

Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc

Și uite-așa, mai stau și azi,

Încă nu plec...

 

              CB

Еще ...

Sărutul tău 💔

Cândva buzele mele le sărutai 

Nici numi dădeam seama că mă iubeai 

Sărutul tău pe fruntea mea lipsește 

Iar dorul de tine in fiecare zi creste .

 

Acum buzele tale ating o altă frunte 

Văzând asta am rămas fără cuvinte 

Nici pe mine nu mă iubeai atât de tare 

Ziceai dar nu era ceia ce pare .

 

Mă distrug văzând că iubești pe altcineva 

Am rămas departe , undeva 

Încă în ziua în care mi-ai scris 

Și nu doar că mi-ai promis 

 

Еще ...

Nebun de negru

Cu bagajele făcute-n grabă

Din ochii strânși curg lacrimile calde

Cerneala de pe foaie să o albească

Să îmi amintesc de ziua când te vedeam mireasă

 

Prizonier al haosului pur

Dansez atent pe ritmurile sale

Din muritor am devenit imun

La atacurile reginei nemiloase

 

Inexplicabil ai spus că nu se poate

Un taur provocat de roșu

Planul nebunului de alb cedase

Plătind acum puțin câte puțin din costuri

Еще ...

colaj//8

compoziție muzicală

pentru

orașul de aur pierdut.....

bătăile ritmice ale tobelor,

nu înăbușă

salvele de tun

în onoarea

regilor antici.

 

 respirație artificială

pentru  răsăritul lui aten-oraș

readus la viață...

nefertiti încrezătoare

trece, ca o boare,

pe străzile din piatră,

flancate cu falnice

case.

 

Еще ...

UȘĂ spre TRECUT

Uneori îmi recitesc vechile poezii... poate de dor, poate doar să-mi reamintesc...

Și e atât de ciudat... îmi aud vocea tremurând printre rânduri. Îmi amintesc cu fiecare vers câtă viață aveam atunci, câtă speranță, câtă încredere în "stai liniștită bby, o să fim"... însă timpul a avut felul lui de a-mi arăta că " a fi" nu a fost decât o iluzie... o iluzie frumoasă...

La fel și promisiunile în care am tot sperat, care păreau solide s-au spart în mii de cioburi de zidurile tăcerii.. si visele care s-au destrămat fără zgomot ca un abur sub lumina rece a dimineții...

Și citesc... și mă pierd încercând să regăsesc printre versuri speranța ce o aveam, că nu s-a pierdut totul...

Recitesc și mă regăsesc în zeci de ipostaze... rănită, plină de speranță, așteptând, iertând, confuză, veselă, tristă... neputincioasă, resemnată. 

Mă regăsesc visând... apoi renunțând... în sute de versuri în contrast.. 

Mi-am dorit prea mult să închid o ușă lăsând-o întredeschisă... în speranța acelui ''a fi''...

Ușa a rămas întredeschisă și azi dar nu din speranță ci mai degrabă să-mi amintesc de acea femeie care nu voi mai fi vreodată...

..................................................................

 

Am lăsat ușa întredeschisă,

Deși uitată e povestea

Și stins este acel ceva 

Ce n-a mai apucat să ardă.

 

Am rămas c-o-mbrățisare netrăită 

Cu-n dor greu... pe foi mărturisit,

Cu tăcerea-ți atât de nesăbuită 

De parcă te-am urât și nu iubit...

 

Am stat prizoniera unui viitor

Ce nu s-a întâmplat vreodat' 

Și azi trecut îmi e și el

Rămas în versuri acordat...

 

Am vrut să plec, dar pașii m-au ținut 

Legată de umbre, prinsă de ce-a trecut.

Urla în mine gândul ca vântul, să zbor,

Dar inima, la tine, mă întorcea ușor...

 

Am vrut să plec, dar am rămas,

Captivă în trecut, mereu în contrast,

Unde dorința și teama se certau în tăcere 

Și timpul mă ținea în loc, fără putere...

 

Am plecat cu ușa pe jumătate-nchisă

Și nu că aș mai aștepta ceva...

Când mi-amintesc să pot privi 

La cea ce te-a iubit cândva.

 

Еще ...

Mama e raza mea de lumină

Mama este o rază de lumină. E fiinţa care mi-a dat viaţă, Are inima curată şi senină Şi m-a legănat cu drag în braţe. Mama este dor nemuritor, Este curcubeul care răsare după ploaie. Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor Şi ma învăţat să-l aştern pe foaie. Mama este ca pomul care înfloreşte primăvara, Ca floarea care înfloreşte în grădină. Este ca soarele care răsare vara Într-o zi caldă şi senină. Mama e tot ce am mai sfânt în lume E ca steaua cea divină, Care a vestit venirea lui Iisus pe lume, Mama e raza mea de lumină. poezie de Vladimir Potlog

Еще ...
#Интересно  Autor: Keller Gabriela
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live