Автор Craciunas Silviu
Итого
98 публикацииСлучайные публикации :)
Cercetează-mă Doamne
Cearcă-mă de vrei Părinte
Mă cercetează Te rog
Să nu mai fac neajunsuri
Că-s slăbit și-s al Tău rob
Că așa îmi dau silința
Și mă ostenesc mereu
Dar nu pot săvârși lucrul
Fără ajutorul Tău
Să veghem în zi și-n noapte
La glasul Lui cel ceresc
Care spune și mă-ndeamnă
Să-L caut să mă smeresc
De demult din depărtare
Din copilăria mea
Pe El l-am avut aproape
Calea Domnul mi-o păzea
Parcă văd și azi aievea
Din acele depărtări
De prin văi și munți și dealuri
Toate-a Lui bune lucrări
Că prin multele primejdii
Ce-am trecut în a mea viață
Domnul nostru s-a-ndurat
Și mereu mi-a dat speranță
Și m-a scos din curse grele
Și mereu m-a întărit
Ajutor mi-a fost în toate
Duhul mi l-a liniștit
Și când îmi aduc aminte
Drumul ce parcurs-am eu
Gândurile îmi inundă
Ca o apă duhul meu
Văd a mea copilărie
Ce-am avut și am trăit
Și îmi văd și-a mele fapte
Ce pe mine m-au vădit
Îmi aduc aminte bine
Când mică eram de tot
Cum părinții mă-nvătară
Cum în viață să mă port
Și pe Tine să știu bine
Să Te rog și să Te cat
Să fiu trează-n tot momentul
De Tine să nu mă despart
Slavă Ție Domn Preasfinte
Că părinți mie mi-ai dat
Să mă crească și să-mi spună
Lucrul Tău cel minunat
Te rog dă-le-n dar iertare
Pentru ce-au mai făptuit
A mea inimă Te roagă
Căci ca oameni au greșit
A Ta milă Bun Părinte
Cu noi pururea a fost
Și cu drag ne-ai ocrotit
Fiindu-ne Bun adăpost
Cum Te îndurași, o! Doamne
Că știai ce eu voi face
Dar, o! mare-i a Ta milă
Și-ale Tale binefaceri
Mulțumiri trimitem Ție
Pentru sprijinul divin
Acum în această viață
Și-ntru veci de veci amin
O prietenă de neclintit
În vârtejul unei iubiri pierdute,
Ai fost lângă mine, mereu tăcută.
Când inimile s-au spart, lacrimi s-au vărsat,
Tu ai adus lumina, ai risipit ce m-a apăsat.
Pe cărări încâlcite de nopți amare,
M-ai ghidat spre priveliști mai clare.
Nu mai sunt pierdut în ceața umbrei,
Cu fiecare cuvânt, fricile mi le-ai luat.
Prietenia ta, pură, un far strălucitor,
Prin zile întunecate și nopți fără sfârșit.
În tine am găsit un țărm statornic,
O legătură pe care timpul nu o va ignora.
Odată iubirea s-a pierdut, dar am găsit mai mult,
O prietenă ce a pășit prin fiecare ușă.
În râsul împărtășit și lacrimile tăcute,
Ai fost lângă mine prin toate aceste ani.
Acum, pe măsură ce viitorul se apropie,
Îl înfrunt fără teamă.
Căci în inima mea, țin atât de adevărat,
Darul prieteniei găsite în tine.
Proză !
Ce vă spun acum pare o poveste, dar eu am fost martor la ea.
Personajul principal era chiar prietena mea. Ne-am cunoscut la facultate.
Ana era îndrăgostită lulea de cine? nu merita. Fiu de milionar, făcea risipă
de bani, ce o fi văzut Ana la el? Că avea un palat,nu casă, cu mașină așa
bengoasă? Că i se deschideau uș, când auzeau cum îl cheamă,și a cui
odraslă este?
Poate Ana era flămândă, a crezut că norocul a dat peste ea? În doi ani de
bogăție, aparent, ea nu avea nimic. Prin ce a trecut, lăsăm deoparte ,
ne va povesti chiar ea, însă Ana a fugit în lume, să nu mai fie găsită.
Și-a găsit liniștea într-o cabană în pădurea vecină cu mica fermă a lui Alex
fiu de țăran.Prin muncă a devenit omul cel mai iubit, era respectos, manierat,
și în ferma lui se muncea cu suflet
Ana îmi povestește acum : parcă am fost legată la ochi, acum simt că iubesc
și ce înseamnă iubirea, ea aduce fericirea, mă simt bine aici, cred că aici e
locul meu.Viața de oraș nu-mi place. Când merg pe drum toți oamenii mă
salută, schimbăm o vorbă , că așa este la sat.
Tot încerci...
Domn poet, te apuci de scris? Crezi că poți? Ia pixu'-n mână!
Etalează-ți bătăturile, cănd stai p-un vers o săptămână.
Ochii dor, coloana-i strâmbă, capu' bubuie, te face psihic,
Ia o pauză, amână, mai citește...când revi, ai tot nimic.
Ai strâns idei, da' nu se leagă,
Mai rapid te legi în beci,
Fiind alergic la progres, parcă inspirația pleacă,
Ai o strofă, vers cu vers, fie ea și slabă,
C-ai găsit o altă rimă nasoală, în afară de: ,,veci".
Las-o moartă, însfârsit foaia-i pătată,
Ai trecut Tabula Rasa, acum la următoarea treci!
Capu' de-ntrebări îl seci: Cum începi? Și cui-i pasă?
Că tu ai lilieci în casă,
La cum cauți prin cuvinte, ai în minte biblioteci.
Iar te-ntorci de-la-nceput dinnou,
Ș-acum urmează continuarea,
A doua strofă, a trei-a patra, devastarea-ți schimbă starea.
Vezi că: prima nu mai are sens, a doua are alt subiect,
A treia-i scrisă prea complex, și abia ce-ai terminat a patra,
Când observi c-ai intelectu' gata, macarale sunt destule!
Bagă FIFA, lasă arta! Că la cât de rea e,
La scăriile viitoare, mai bine ratează treapta!
Hai mai bine să: Calmează-te!
Că te văd că-ncerci întruna...
Lasă gluma, lasă arfele, dacă vrei ca să fi bun:
Ia-l de creangă p-Eminescu, și zi-ne în ce fază-i luna!
Fă eseu de zece pagini! Explicând ce anotimp e,
Umple foaia cu adjective, lasă arborii-n paragini,
Plebii n-au de un'-să știe, n-o mai nins la ei în casă,
Ca să aibă imaginații!
Epitete fără noimă, presărate cu limbaj arhaic,
,,Ai dracu' pungașii naibii!
Mă uit în dex, ca să par doxă,
Ș-ăstia cred că-s văr cu Stalin!"
Zi-le despre noi doi goi, într-o zi de joi!
Și că de la-atât banal în rime, mă doare puțin la...ploi...
Să dea bine la ureche, forțează și niște cuvinte,
Relochează-n texte verbe, fiindcă merge... zic ce știi?
Totul pentru: să rimeze!
,,N-am făcut degeaba școală, sensu' e direcție!
Cade foaia-n verticală, și ce dacă?
Nu se-aplică atunci când scri!!"
Și pentru orgoliu' tău, crede-te spuma din spume!
Spune-le la toți pe nume, că tu ești pe vers dulău,
Că tu scrii pe-o piesă, cât alții pe albume,
Și nimeni nu-ți poate spune, dacă ești, sau nu capabil,
Ei bine...uite-un adevăr:
Oribil cu felicitări! Penibil cu steluță!
Mediocru în cele mai rele stări! Ia ca premiu-o săniuță!
Cringe-u' a devenit palpabil,
Stai potol cu mintea-ți sumbră!
Ce? Te-ai fript cu limba-n supă-n vis
Și hata, te-ai trezit valabil?
Minus doi, acum stai jos! Ș-alunecă te rog din loc!
Până-n vale-n primu' gard... te oprești când auzi: POC!
Treci de el, pe stânga-i grajdiu', acol' se cere validare!
Patrupezi, cu ochii-n soare, care simt rodaj poetic,
Și devin experți în toate.
Nu te pun io să fi bun; lafel cum nimeni nu te-obligă,
Unde banu' nu contează,
Masele-ți dau viață... elita te ține-n priză,
Să critici e o invitare, d-aia multora l-e frică,
Nu vreau jocu', vreau schimbare, aroganța strică.
Mă oftic, că din păcate: mumia avea dreptate!
,,Ușor de scris, când n-ai nimic de zis",
Și așa e! Cu mult nimic, și foiile decorate,
Somitate cu cantitate lirică și castitate critică în spate,
A setat, si mulți ca el, un trend de haine deja-purtate.
Așa... și eu cum sunt? De-mi permit să critic...
Eu cu fiecare pas făcut, îmi vine tot mai greu să scriu,
Fac varice la degetul scurt, și ăl' mare-i mijlociu.
O fi foaia figurantă, sau face figuri de stil,
C-am desfigurat pixu',
Doar un click, fără cerneală,
Întâi cărbuni, după substanță,
Fiind metaforat de viu...
Mii de creiere spălate, ascunse de-o perdea de fum,
Inspiră siguranță de la fumuri expirate;
Cu buzele uscate, și cu oxigen în rate,
Cenzurează filmele deja rulate,
Să-și facă colier din filtru.
Ce vreau să zic e că:
Puțini își iau timp să asculte,
Ăia care-o fac, defapt nu înțeleg prea multe,
Ăia care ințeleg, simt nevoia să-te-ajute, cu păreri,
Tu le iei ca și insulte...
Blocat în cerc cu capete pătrate, nu vezi bine cum ești TU!
Oameni critică, aplaudă... indiferent, apreciază gestu'!
Ieșind în largul poeziei, dai de valuri cu cuvinte reci!
Și când geniu' nu-i de treabă, treaba e să tot încerci...!
Denis Poetu' - ,,Tot încerci..." 2024
Fier de plug
Timpul e un fier de plug ruginit,
îngropat în pământul care nu mai vrea nimic.
Nu taie brazde,
ci doar așteaptă,
ca un animal rănit
care s-a ascuns să moară în liniște.
Toate secundele sunt boabe de porumb
care n-au încolțit.
Și tot ce-am lăsat în urmă
se face iarbă.
Iarbă și uitare.
O lume fără de prihană
Pogorâ din Cer
De regrete copleșit,
Călăuzit de înger
Un convoi mâhnit..
Fusese izgonit
De Judecata Sfântă,
Ce l bănui nepotrivit
Pt ținută influentă..
Mâniat din insolență
Creatorul venerat,
Abuzat în toleranță,
Din abis a fulgerat..
Se-ntristă în adâncime
De ignoranța lumii,
De lipsa ei de mărinimie,
De dușmănia firii..
Hoinărise prin mulțime
Cu speranța încă vie;
Să distingă -n omenire
Un prilej de bucurie..
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Parfumul unui timp apus
un-pahar-de-poezie
14 октября
Mulțumesc din suflet🙏
Parfumul unui timp apus
Dora●Dor
13 октября
poezia aceasta este de o nostalgie si de o demnitate superbă!
Efectul Placebo
celina balan
10 октября
Superba.🌹🌹🌹 Fără cuvinte!👏👏👏
Parfumul unui timp apus
celina balan
10 октября
Atât de nostalgica încât te învăluie de la prima citire. Linistitoare. Felicitari❤️
-Ce m-aș face-
Victoria
9 октября
Foarte frumoasă scriere. Felicitări tinere!
Nu mă asculta, inimă
Victoria
9 октября
Daca ai iubit, nu uiti niciodată. Frumoasă scriere. Felicitări!
Solemnitate
Victoria
9 октября
Superbă poezie, draga mea. Ferice de sufletul tău ca frumos mai este chiar de a fost greu încercat.
-Ce m-aș face-
Estera
9 октября
Frumoss! 🤌🤩
Tribunalul din mine
Alex Black
8 октября
M-a atras titlul. Frumoasă si aceasta scriere
Cerneală în amurg
Alex Black
8 октября
O scriere pe placul sufletului meu!