Автор Camburian Arcadie

Созвездие автора
poezii.online Camburian Arcadie
Зарегистрирован: 26 марта 2023 33 публикации 1

Итого

33 публикации
🎦 ,,Memorii eterne" partea 11.
683 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 10.
476 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 9.
523 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 8.
520 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 7.
520 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 6.
515 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 5.
493 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 4.
531 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 3.
535 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 2 .
447 2 мая
🎦 ,,Memorii eterne" partea 1.
509 2 мая
🎦 O nouă pagină
1,191 13 февраля
🎦 Zilele ce trec
878 13 февраля
🎦 Noaptea
674 13 февраля
🎦 Răsăritul
712 13 февраля
🎦 Tăcerea vocii și pacea gândului
766 13 февраля
🎤 Fața războiului
791 13 февраля
🎦 Plaiul natal
631 9 августа 2025
🎦 Destinul
702 19 июля 2025
Calea spinoasă
894 17 мая 2025
🎦 Natura
1 907 11 мая 2025
🎦 Trandafirul
930 3 мая 2025
Sacrificiu
881 24 апреля 2025
🎦 Prețul pentru vise
971 16 апреля 2025
🎦 Drumul Veșnic
912 5 апреля 2025
Sensul
885 25 января 2025
Marginea
1,052 19 августа 2024
Forțele răului
1,286 31 июля 2024
Colaps
1,173 30 июля 2024
Febra iubirii
1,189 28 июля 2024
Vise nebune și pasionale
1,195 24 февраля 2024
Visul vieții mele
2,119 26 марта 2023
Atins de un înger
1,607 26 марта 2023
Все авторы

Случайные публикации :)

Aleile nopții...

Pe drumuri negre umblă gândul meu,

Cu pași de fum și inima pustie,

Căci am pierdut, nu știu când și de ce,

Lumina ta dintr-o copilărie.

 

Prin pieptul meu trec vânturi fără nume,

Cu frunze moarte prinse în tăceri,

Și parcă toate nopțile din lume

Au învățat să plângă-n ochii mei.

 

Tu ești departe,  poate nici nu ești 

Doar umbra ta mai arde-n amintire,

Ca o icoană spartă-n vechi povești

Ce nu mai știu să creadă în iubire.

 

Iar dorul crește, negru și adânc,

Ca o pădure fără dimineață,

În care pașii inimii se frâng

Și mor tăcuți la marginea de viață. 

Еще ...

Din dedesubturi,

Lucie, lumina - lumină luna

eu, pașnic așezam candelabre.

După un colț, mama:

De ce deșiri când totul este dezordine!?

Năstrușnic, am privit fereastra - vioaie…

și colțul pieziș, parcă – clădit să desprindă.

Un munte, peretele – care,

îngropat să răspundă!

De unde și eu – în a ta clipă firavă.

Totul boltit – cu dedesubturi,

în dedesubturi…

Croiam cale – agale, spre vale…

Răspunsul:

– în noi!

Pierzaniei crez…

Tăgadă că mâine, că mâine…

Strădaniei sens!

Vom fi noi - cei poate, de azi!

- Nu, suntem noi, cei de mâine - suntem azi!

Еще ...

Mereu e primăvară

Sub soarele iubirii,

Mereu e primăvară

Şi înfrunzesc arinii,

Mereu cocorii zboară.

 

Mereu au flori salcâmii

Şi roşii-s trandafirii,

Ca ale tale buze,

Sub soarele iubirii.

 

Şi e mereu explozie

De verde prin livezi,

Şi dealurile arată

Ca ochii tăi cei verzi.

 

Şi-ntruna cântă mierla,

Şi izvoru'-ntruna curge,

Şi glasul lor se-ngână

Cu glasul tău cel dulce.

 

Sub al iubirii soare,

Dă iarba să răsară,

Mereu răsare o floare,

Mereu e primăvară.

 

Doar trupul tău fierbinte

Ca a soarelui dogoare,

Mai mult aduce a vară,

Sub al iubirii soare.

Еще ...

Străinătatea

Mulți copii se îndepărtează, 

De părinți și de-alor casa, 

Pleaca în străinătate, 

Rămânând în urma toate. 

 

Stau părinții pe cerdac, 

Și se uita-n urma lor, 

Pleaca ce le e mai drag, 

Rămânând doar praf de dor. 

 

Părinții îmbătrânesc, 

Poarta nu se mai deschide, 

Și asa e și firesc, 

Străinătatea nu minte. 

 

După ani și ani de zile, 

Vin regretele apoi, 

De ce ai plecat copile! 

Și-ai lăsat în urma doi?

 

Doi părinți ce te-au crescut, 

Cu dragoste și iubire, 

Dar tu ai făcut ce-ai vrut! 

I-ai lăsat ca pe ruine. 

 

Stau în prag și te așteaptă, 

Anii trec, tu nu mai vi, 

O sa vi acus la poarta, 

Dar nu ii vei mai găsi. 

 

O să-ți para rău de toate, 

De alegerea făcută, 

Pleaca din străinătate, 

Hai acasă! Vremea-i scuta.

 

Timpul nu sta, nu te-așteaptă, 

Să-ți mai vezi părinți-odată, 

Hai acasă, nu mai sta! 

Profita de șansă ta!

Еще ...

Copacul

Dintr-o sămânță a răsărit și el,

Având două crenguțe,un mic copăcel 

Era firav sub bătaia vântului cel aprig,

Iar astăzi iara-l,sub pânza de la abric.

 

A stat acasă,la el în pădure până acum un an,

Iar astăzi,iara-l sub loviturile de ciocan

Acum a rămas doar lemnul gol, goluț 

Când mai ieri era doar un brăduț.

 

Un altul a fost tăiat chiar azi,

Chiar el,dintre atâția brazi

Va deveni ceva,dar încă nu știe cum

Dacă va fi modelat,sau se va face scrum.

 

Pădurile sunt mari,dar sunt tot mai goale,

Și de copaci falnici,dar și de animale 

 Vom căuta să stăm sub un copac mare,

La umbra lui, să ne ferim de soare

 

Vom căuta pădurea și tot ce ne oferă,

Iar viața va fi din ce în ce mai severă 

Când aerul va fi înecăcios și greu,

Atunci să știți că din pădure ,nu am distrus doar eu.

 

Еще ...

RESPIRI ÎNTRE SEMNALE

Orașul clipește în neon

și uită că fiecare geam e un ochi

care te privește.

 

Semnalele nu funcționează

dar tu te oprești

și pentru o secundă

respiri profund.

 

Pașii tăi devin alt timp

un timp care nu cere

aprobarea nimănui.

 

În buzunar, telefonul tace

înima însă știe

cum să atingă vidul.

 

Numai între alerte

îți întinzi respirația

ca o punte între ce e

și ce refuzi să devii.

 

Dar pentru câteva clipe

lumea încetinește

iar tu ești complet prezent.

 

Еще ...
#Интересно  Autor: Beian Georgiana
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live