Autorul Ciprian Florin Labus
Total
1 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Șoaptă de univers
Mulți și-ar dori o noapte cu tine,
Când mie nu-mi ajunge o viață să te admir.
Și-n ochi de s-ar pierde umbre străine,
Eu însă rămân, doar să te respir.
Ți-aș scrie versuri pe piele, balade mute,
Cu mâini ce ard și nu se mai sting,
Din ochiul meu să-ți citesc în stele,
Să-ți îmbrac universul în șoapte de nimb.
AMINTIRI DE CIOCOLATĂ
AMINTIRI DE CIOCOLATĂ (24. 03. 2018)
Cu mentă, cu alune sau fistic
te răsfăţam în miezul nopţii,
câte-o tabletă, un nimic
pentr-un sărut în faţa porţii...
Cu lapte, caramel sau aerată
voiai să guşti, să savurezi
făr' a gândi că, vreodată,
în mine, nu ai să mai crezi...
Dar eu, cel mincinos, perfid,
îţi dăruiam câte-o bucată
cu care ridicam un zid
ce-avea să îmi fie cazemată...
Puneam tabletă pe tabletă,
zi după zi, ceas după ceas,
făr' a simţi că, incompletă,
îmi era viaţa şi... în impas!...
Acum văd ceasurile toate
cum tac pe veci, nu mai ascultă
de-a' mele sfaturi idioate,
cum tac şi întruna mă insultă...
Şi văd în mine zidul care
s-a ridicat, fără să ştiu,
doar din bucăţile de sare
ascunse în sufletu'mi pustiu...
Şi văd în mine zidul care
s-a ridicat, mai altădată,
doar din bucăţile de sare
ce-au fost, cândva, de ciocolată...
Şi văd în mine zid îngust,
pătrunzător, plin de licheni,
ce s-a învechit de-atât dezgust
şi-a putrezit printre coceni...
Căci, bate vânt de disperare
în sufletu'mi, de dor de-o fată
ce mi-a fost, cândva, alinare...
Azi, amintiri de ciocolată...
Soț sau amant
Câți se întreabă neștiind ce-i viața
De nu-i prostie mai mare în lumea asta,
Religia,căsatoria și multe alte minciuni ce-s colorate social?
Și nu cumva e mult mai bine
Liber de-așa ceva să stai,
De-ncorsetările învăluite în minciună
Ce te obligă pâna la moarte
În legi perverse bine scrise
Să locuiești handicapat,
Tu prost fiind neștiind de viață cum să scapi,
Caci viața cum te prinde în bot ți-o trage,
Când vrei să fugi picioare n-ai
Și ce să-ți fiu sau ce-ți convine
Te-ntreb iubito chiar pe tine,
Amant sau soț?
Sau vreo minciună cu etichetă
Made in Rai?
Nici nu-mi prea pasă!
Nu-s păsarile cerului în libertatea lor deasupra noastră,
Iar omul care din maimuță vine,
Stă ca un prost prins de pământ,
Crezându-se chiar Dumnezeu ajuns!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
munificent 77
cristi își face cruci cu ambele mîini
pentru femeia cu o singură mînă
și eu măsor apa de la tine cu buze mici
strîmte, în care încape o buză dintr-un sărut
cristi o iubea pe femeia cu o singură mînă
iubea și proteza ei, mergea drumul atît de duios printre munți
ca un cîntec de împăcare și împotcovire
și dumnezeu lăsa de la el și nu lua
cînd cristi a văzut limpede că a luat și
a luat singura mînă pe care o mai avea
și a lăsat în loc acel gol pe care, fără rușine îl numim
fără dumnezeu, cu alcool
cristi s-a dus sub plapuma tatălui
și de acolo a plecat cu un picior mai puțin
să șchioapete o viață întreagă
iubirea pentru mîna ei lipsă
și eu nu știu cum îmi trec povestea asta prin bluza ta
și băiatul care se ocupă de noapte a adormit
și stelele au colțuri care îmi intră în inimă
și e prima dată cînd resuscitez o piatră
să fie ăștia urmele pașilor noștri
doamne ce prăpăstii am făcut
Bătrâni furați de zile
-Un ochi ca să privească cerul,
un zâmbet să-mi aștearnă seara,
din vise să-mi culeg misterul,
lăsați-mi vie primăvara!-
Amurgul stă să piară-n noapte,
pe străzi lumina prinde umbre,
visează flori să spună șoapte
şi stau bătrâni în sate sumbre.
Un colţ de cer în gând coboară,
din geamuri pier luciri de viață,
prin noapte umbre se strecoară
şi plâng bătrâni uitați în ceață.
Prin nouri luna stă să piară,
din cer o ploaie lin coboară,
se-așterne-un sunet de vioară
şi sunt bătrâni flămânzi în țară.
Mai joacă focul viu în tindă,
în beznă doruri stau umile,
tăcut, trecutu-i prins pe grindă
și pier bătrâni furați de zile.
Tu ai vrea, dar eu...
Tu ai vrea o fata dulce,
Dulce ca mierea, blândă
Și sclipitoare ca o stea.
Tu ai vrea o soție matură,
Dar eu nu sunt așa,
Imperfecțiunea mea nu atinge ale tale dorințe.
Tu ai vrea să fiu ca luna,
Să levitez în jurul tău,
Dar eu caut un Pământ pe care să-l încălzesc.
De aceea, îți voi spune: „Rămas bun!”
Și voi spera să ai parte de sclipirea pe care o cauți<3!
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Balanța sufletului
Emanuelle
2 septembrie
Mulțumesc 🙏
Marea de iluzii
Emanuelle
2 septembrie
Mulțumesc pentru aprecieri🙏
Ultima eclipsa
Florin Petricean
2 septembrie
Îți mulțumesc!
Statui
Alex Black
1 septembrie
profundă, sensibilă și superb construită. Reușești să surprinzi excelent contrastul dramatic dintre încremenirea sufletească și scânteia de umanitate...
Din durere cusută
Alex Black
1 septembrie
O cronica a morții interioare desăvârșită, scrisă cu o precizie chirurgicală și o răceală absolut superbă. Bravo👍
Ultima eclipsa
Deea
1 septembrie
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 august
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 august
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 august
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 august
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 august
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 august
Impecabil scrisă!👏
Ea iubirea
aurica_plesea
28 august
Felicitări, cele mai frumoase versuri!
Pradă si putere
Florin Petricean
28 august
Iti mulțumesc pt apreciere!👍
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Alex Black
28 august
O poezie care surprinde acel moment de ruptură, când vara se stinge și lasă în loc doar umbre și nostalgie. Citesc si nu pot decât să îți admir melan...