Autorul Deea
Total
88 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Symphony
In the hush of the night, a symphony breaks,
A duet of hearts, with strings that ache.
Melodies of love now lost in the air,
Echoes of whispers, tender and rare.
Each note a tear, a gentle lament,
As the chords of affection slowly relent.
Sorrow swells in the crescendo of goodbye,
Yet beneath it all, a caring sigh.
For in this parting, a bittersweet refrain,
Where memories linger, softly remain.
Though paths diverge, and distance grows wide,
Compassion lingers, a comforting guide.
In the quiet aftermath of our shared tale,
Echoes of kindness, like a gentle gale.
Each verse a tribute to the love we knew,
A testament to the care that once drew.
So let this symphony of farewell play,
With sadness and caring, in every sway.
For though we part, our souls intertwined,
In the music of love, forever enshrined.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Când casa e o iluzie
Auzim chiar din copilărie, de prin rude și neamuri veniți din străinătate că nicăieri nu-i ca acasă
Dar ce te faci oare atunci omule când aceea dulce acasă e inexistentă?
Într-un om nu-ți mai pui nădejdea, dar al minte să îți fie adăpostul unde tu îți pleci capul
Și când iubirea-n viața ta e străină, camera din sufletul tău rămâne pustie si soră doar cu moartea
Și chiar se merită să ucizi tot ce e viu din tine ca să poți să dai totul? Să poți munci mai mult tot pentru timpul trecător. Simți că totul e în zadar, hoinarești peste munții și văi, dar oare o faci pentru tine sau iarăși doar pentru această lume și ceasul ei ce trece de pe o zi pe alta?
Trăiești cu iluzia oarbă că pentru tot ce muncești și aspiri meriți cu adevărat să fii fericit.
În tocmai de asta tot îți amâni și timpul la fericire, nu ești liber să te alegi pe tine.
Ai alege să ai totul, dar n-ai de fapt nimic căci nu știi să iubești ceea ce a mai rămas din tine.
Plictisit
Plictisit de povești pline de iubire,
plictisit de filmele pline cu crime,
plictisit de timpul fără tine,
lasă-mă un pic să-ți dăruiesc iubire.
Timpul fuge, cum fugi tu de mine,
stelele îți luminează a ta privire,
luna îmi ascunde copilul din mine,
visele mă fac nebun după tine.
Lasă-mă, Doamne, acolo în trecut,
lasă-mă, Doamne, că nu pot să o uit,
ochii ei frumoși ca două stele,
zâmbetul ei ce îmi dădea putere.
Sunt rămas în trecut și nu pot să uit,
cum mă priveai lăcrimând,ca un înger blând,
și îmi șopteai pe rând, cuvânt cu cuvânt,
că îmi va fi alături pe acest pământ.
De-ar fi
De-ar fi hotarele de zahăr le-aș topi
Dar sunt amare-ndepărtările uscate
De-ar fi tăcerile vorbite ne-am privi
Însă distanțele tot cresc înstrăinate
Nu știu emoțiile din vise-a izgoni
Plutesc în gânduri amintirile frustrate
Deschide rănile cumplitul a iubi
De-ar fi uitările să vindece chemate
Ucid cuvintele să nu poată vorbi
Oricum rostite vor muri neascultate
Sângele-albastru-n călimară va pieri
Pe pagini albe adormind înmormântate
Au mai rămas doar frământările târzii
Umblând tomnatic hoinăresc necugetate
Dezleagă ploile mărunte în stihii
Lăsând să curgă fabulațiile abstracte
De-ar fi îndrugă fără noimă cum ar fi
Rulează filme dezlipit de realitate
Uitând că timpul alergând va risipi
Degeaba caută visând ce nu se poate
Seara
Mă legăn acum singur
Și nu te mai aștept.
Mă uit cum trece timpul
Și cugetez încet.
De câte ori privita-i,
Eu în direcția ta,
Doar ca să văd nimica,
Și să uit că m-am uitat.
Infern în paradis
Ce-ar mai conta ? că e azi sau data viitoare
Tot acolo ajungem, în lagărele arzătoare
Chiar de-ar fii și o lacrimă de fericire
N-ar putea estompa tot focul de nenorocire
Căci nici de inima ar răcnii un cântec de slăvire
N-ar vindeca tot chinul din privire
Cum nici soarele nu-ncălzește inimile tuturor
Așa nici mângâierile tale nu vindecă un suflet temător
Zădarnic-ncerci să vindeci chipul unui lut
Dacă fiind spart, mii de cioburi s-au pierdut
Tot acolo ajungem, în iadul celor care n-au pierit
Căci de sângele celor iubiți ne-am murdărit
Doar o clipă să mă vezi zâmbind în taină
N-ai putea să afli toată suferința ce-o port de vină
Și nici gândul negru ce mă-npinge spre răposare
Peste rănile deschise presărate c-un strop de sare
Tot acolo ajungem, în eternul infern
Sau înălțându-ne spre un rai ceresc , nu pot să concern
Nici zece vieți de-ar fii nu ne-am putea întoarce
Pe vasul celor fără de prihană, că n-are nimeni să ne îmbarce
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Ce mai faceți, Maiestate?
Vladislav Varzari
5 octombrie
@Silvia Mihalachi, vă mulțumesc mult
Ce mai faceți, Maiestate?
Silvia Mihalachi
5 octombrie
,, Ce mai faceți , Maiestate?,, este o poezie de lăudat și poetul merită felicitat. Mă alătur de cei ce il felicită și apreciază aceasta frumoasă po...
MARIA ÎN ȚARA POMILOR
Silvia Mihalachi
5 octombrie
Cu drag spun legendei că , este frumoasă și că mi - a plăcut să citesc din ea ,, curajul, iertarea , credința și despre lumină,, și despre pomul c...
Temnița
Khosravi Shahin
4 octombrie
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 octombrie
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 octombrie
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 octombrie
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 octombrie
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 septembrie
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 septembrie
Frumos!👏