Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Albui Andreea
poemboem
Data postării: 2 martie
Vizualizări: 139
Poezii din aceiaşi categorie
Psalmi - XVII - Umbra de Dincolo
Doamne, dacă după moarte nu Te voi găsi,
Pentru ce am plâns atâtea nopți numele Tău?
Pentru ce mi-am purtat crucea în tăcere,
Și mi-am plecat fruntea când m-ai încercat?
Frica mă roade mai tare decât moartea,
Nu de uitare, ci de absența Ta.
Căci nu m-am temut de moarte, Doamne,
Ci de zidul dintre mine și Fața Ta.
Sufletul meu a ars nu de frică,
Ci de dorul de a-Ți fi copil, nu străin.
Am iubit viața pentru că în ea Te-am căutat,
În zâmbet, în lacrimă, în cuvântul nerostit.
Și dacă nu Te voi afla nici Dincolo,
Întreg drumul meu va rămâne o rugă pierdută.
Dar eu, cred, chiar când inima mea îndoiește,
Cred ca pământul care așteaptă ploaia,
Fără să știe dacă norii vin cu binecuvântare
Sau cu furtună.
Și chiar dacă la capăt voi cădea în beznă,
Lasă o rază din Tine să mă atingă în treacăt —
Să știu că nu am visat zadarnic.
Să știu că și rătăcitul e văzut.
Luminează-mă Doamne!
Şi atunci când n-oi mai fi…
Şi atunci când n-oi mai fi,
Prea iubita mea mireasă,
Să-mi citeşti din poezii,
Când tristeţea te apasă.
C-am să stau în colţ ferit,
Şi-am s-ascult a tale şoapte,
Retrăind cum ne-am iubit,
Prin cuvintele din carte.
Şi atunci când n-oi mai fi,
Prea iubita mea soţie,
Să asculţi doar liturghii,
Când biserica-i pustie.
C-am să reaprind altarul,
Cununându-ne iar azi,
Prefăcându-mă în amarul,
Ce-ţi şiroaie pe obraji.
Şi atunci când n-oi mai fi,
Dulcea mea, amara mea,
Nu mai sta şi suferi,
Ci mă caută-ntr-o stea,
Să mă recompui din dor,
Şi o fărâmă de iubire,
Şi-am să fiu nemuritor,
Vieţuind în a ta fire.
Eu nu strivesc ce nu îmi aparține de Guşan Iaroslav
Eu nu strivesc ce nu îmi aparține,
Si nici nu-apuc sa iau ce nu-i al meu,
În lume pot să fac doar ce e bine,
Să uit de toate rele,chin și greu.
Iar când te-njură în lume,chiar te doare,
Că ești un hoț ,un nimeni si-un nimic,
Îndreaptate cu fața înspre soare,
Si-așteaptă pân mai e un pic.
Iar dacă lumea nu va fi mai altfel,
Cu rau și față se vor îndrepta spre tine,
Tu strigăle la toți în gura mare,
Eu nu strivesc ce nu îmi aparține! !
Pe la toamnă iar...
pe la toamnă iar
foi de calendar
vor cădea pe palmă-n loc de frunze
tapetate-n geam
ploi din ocean
spală rujul tău gravat pe buze
se usucă-ncet
florile din piept
ca fântâna ce-a pierdut izvorul
pagină-n caiet
viața-n amanet
albă de cerneală găzduiește dorul
noaptea pe fundal
frigul infernal
drum până la oase taie bisturiul
stele-ntr-un final
nu mai cad pe mal
ieri și-au cununat jarul cu pustiul
Aceeași iubire...
Poate c-am greștit
Sau poate doar acum greșesc
Poate c-am înebunit
Sau doar acum înebunesc
Poate c-am iubit
Sau doar acum mă-ndrăgostesc
Poate viața mea-i o glumă
Și Dumnezeu de mine râde,
Totu-i precum o furtună
Și n-am unde m-ascunde......
Versuri lipsite de legătură
În minte doar cuvinte de ură
În suflet port aceeași iubire
În gânduri am aceeași amintire....
Psalmi - XVII - Umbra de Dincolo
Doamne, dacă după moarte nu Te voi găsi,
Pentru ce am plâns atâtea nopți numele Tău?
Pentru ce mi-am purtat crucea în tăcere,
Și mi-am plecat fruntea când m-ai încercat?
Frica mă roade mai tare decât moartea,
Nu de uitare, ci de absența Ta.
Căci nu m-am temut de moarte, Doamne,
Ci de zidul dintre mine și Fața Ta.
Sufletul meu a ars nu de frică,
Ci de dorul de a-Ți fi copil, nu străin.
Am iubit viața pentru că în ea Te-am căutat,
În zâmbet, în lacrimă, în cuvântul nerostit.
Și dacă nu Te voi afla nici Dincolo,
Întreg drumul meu va rămâne o rugă pierdută.
Dar eu, cred, chiar când inima mea îndoiește,
Cred ca pământul care așteaptă ploaia,
Fără să știe dacă norii vin cu binecuvântare
Sau cu furtună.
Și chiar dacă la capăt voi cădea în beznă,
Lasă o rază din Tine să mă atingă în treacăt —
Să știu că nu am visat zadarnic.
Să știu că și rătăcitul e văzut.
Luminează-mă Doamne!
Şi atunci când n-oi mai fi…
Şi atunci când n-oi mai fi,
Prea iubita mea mireasă,
Să-mi citeşti din poezii,
Când tristeţea te apasă.
C-am să stau în colţ ferit,
Şi-am s-ascult a tale şoapte,
Retrăind cum ne-am iubit,
Prin cuvintele din carte.
Şi atunci când n-oi mai fi,
Prea iubita mea soţie,
Să asculţi doar liturghii,
Când biserica-i pustie.
C-am să reaprind altarul,
Cununându-ne iar azi,
Prefăcându-mă în amarul,
Ce-ţi şiroaie pe obraji.
Şi atunci când n-oi mai fi,
Dulcea mea, amara mea,
Nu mai sta şi suferi,
Ci mă caută-ntr-o stea,
Să mă recompui din dor,
Şi o fărâmă de iubire,
Şi-am să fiu nemuritor,
Vieţuind în a ta fire.
Eu nu strivesc ce nu îmi aparține de Guşan Iaroslav
Eu nu strivesc ce nu îmi aparține,
Si nici nu-apuc sa iau ce nu-i al meu,
În lume pot să fac doar ce e bine,
Să uit de toate rele,chin și greu.
Iar când te-njură în lume,chiar te doare,
Că ești un hoț ,un nimeni si-un nimic,
Îndreaptate cu fața înspre soare,
Si-așteaptă pân mai e un pic.
Iar dacă lumea nu va fi mai altfel,
Cu rau și față se vor îndrepta spre tine,
Tu strigăle la toți în gura mare,
Eu nu strivesc ce nu îmi aparține! !
Pe la toamnă iar...
pe la toamnă iar
foi de calendar
vor cădea pe palmă-n loc de frunze
tapetate-n geam
ploi din ocean
spală rujul tău gravat pe buze
se usucă-ncet
florile din piept
ca fântâna ce-a pierdut izvorul
pagină-n caiet
viața-n amanet
albă de cerneală găzduiește dorul
noaptea pe fundal
frigul infernal
drum până la oase taie bisturiul
stele-ntr-un final
nu mai cad pe mal
ieri și-au cununat jarul cu pustiul
Aceeași iubire...
Poate c-am greștit
Sau poate doar acum greșesc
Poate c-am înebunit
Sau doar acum înebunesc
Poate c-am iubit
Sau doar acum mă-ndrăgostesc
Poate viața mea-i o glumă
Și Dumnezeu de mine râde,
Totu-i precum o furtună
Și n-am unde m-ascunde......
Versuri lipsite de legătură
În minte doar cuvinte de ură
În suflet port aceeași iubire
În gânduri am aceeași amintire....
Alte poezii ale autorului
POEZIE
În gradina cu trandafiri,
Am găsit acei spini ,
Uneori m-am înțepat
Și am sângerat,
Dar inima n-a putut
Să o încerce iar.
Poem
N-am de ce să tot fiu rupta neîncetat de oameni ,ce nu știu în a repara o inimă dură. Doare să crezi,că toți îți vor binele,Lasă măcar ești tu baza vieții tale,Uneori ne frământăm ca un aluat..nici cum nu reușim în a pune puțină iubire,că sunt oameni ce vor să fie fericiți ca ai ales ce vor doar ei,nu e metaforă, doar o realitate, fa ce-ți place
Și lasă în urmă doar acele " vise negre" ce-s de tot moarte.
Poem
Din când în când îți mai aud vocea,
Și-apoi îmi șoptește viața :
Nu te mai amăgi!
Ești prea rara,Iubirea doare ,și pleacă
Se tot întoarce la tine,
Te lovește ,și apoi iar te cheamă
Nu-l iubi,iti pune puțină otravă pe rană,
Greșesc,dar nu își cer un " iarta-mă"
Nici ochii tăi acum nu mai spun " Vino înapoi"
,"ia-mă " Chiar dacă plângi pana-n zori,și îți tot uiti ratiunea tot înecată în fiecare noapte ratată "
Poem
Am zis să-l las să plece
Din suflet,Din gând, din vene
De ce mi-aș lăsa inima tot înecand?
A stat prea mult pe-un covor
Tare mult suflet el n-a pus,
Ea și-a tuns părul, puțin câte puțin..
Din buclele aurii,s-au transformat în " Nu "te mai aștept să vii",
Poem
Iubitule, azi nu te găsesc în paginile arse,
Iubitule ,azi mă-nec mi se preling niște lacrimi ce se aseamănă cu cristale,
Iubitule,azi mă sufoc de dor..oasele mi-s împrăștiate de la vin,
Iubitule ,azi nu te am în față, când eu am m-am lăsat dusă la suprafață,
Iubitule ,azi nu las un chin amar ,să îmi zdrobească limba,
Iubitule,nu te găsesc, nu știu cum săruți, nu știu..
Iubitule,mă mai uit la ceas din când în când, și mă scufund într-un vas plutitor,e pierdut pe mal.
Iubitule, nu mai plânge de dor,scrie doar și lasă iubirile reci să plece în gol.
poem
Ţine-mă în braţe până devenim nemuritori,
Ţine-mă o eternitate până zori
Ţine-mă de mână astfel fără tine mor;
POEZIE
În gradina cu trandafiri,
Am găsit acei spini ,
Uneori m-am înțepat
Și am sângerat,
Dar inima n-a putut
Să o încerce iar.
Poem
N-am de ce să tot fiu rupta neîncetat de oameni ,ce nu știu în a repara o inimă dură. Doare să crezi,că toți îți vor binele,Lasă măcar ești tu baza vieții tale,Uneori ne frământăm ca un aluat..nici cum nu reușim în a pune puțină iubire,că sunt oameni ce vor să fie fericiți ca ai ales ce vor doar ei,nu e metaforă, doar o realitate, fa ce-ți place
Și lasă în urmă doar acele " vise negre" ce-s de tot moarte.
Poem
Din când în când îți mai aud vocea,
Și-apoi îmi șoptește viața :
Nu te mai amăgi!
Ești prea rara,Iubirea doare ,și pleacă
Se tot întoarce la tine,
Te lovește ,și apoi iar te cheamă
Nu-l iubi,iti pune puțină otravă pe rană,
Greșesc,dar nu își cer un " iarta-mă"
Nici ochii tăi acum nu mai spun " Vino înapoi"
,"ia-mă " Chiar dacă plângi pana-n zori,și îți tot uiti ratiunea tot înecată în fiecare noapte ratată "
Poem
Am zis să-l las să plece
Din suflet,Din gând, din vene
De ce mi-aș lăsa inima tot înecand?
A stat prea mult pe-un covor
Tare mult suflet el n-a pus,
Ea și-a tuns părul, puțin câte puțin..
Din buclele aurii,s-au transformat în " Nu "te mai aștept să vii",
Poem
Iubitule, azi nu te găsesc în paginile arse,
Iubitule ,azi mă-nec mi se preling niște lacrimi ce se aseamănă cu cristale,
Iubitule,azi mă sufoc de dor..oasele mi-s împrăștiate de la vin,
Iubitule ,azi nu te am în față, când eu am m-am lăsat dusă la suprafață,
Iubitule ,azi nu las un chin amar ,să îmi zdrobească limba,
Iubitule,nu te găsesc, nu știu cum săruți, nu știu..
Iubitule,mă mai uit la ceas din când în când, și mă scufund într-un vas plutitor,e pierdut pe mal.
Iubitule, nu mai plânge de dor,scrie doar și lasă iubirile reci să plece în gol.
poem
Ţine-mă în braţe până devenim nemuritori,
Ţine-mă o eternitate până zori
Ţine-mă de mână astfel fără tine mor;