Autorul NICU HALOIU

Constelația autorului

Inregistrat pe: 1 martie 2024 30 creaţii 2

Total

30 creaţii

Goarna

808 6 aprilie 2025

De m-ai întreba vreodată

1,063 31 decembrie 2024

Voi cânta pentru tine!

938 30 decembrie 2024

Nu te teme de-a vieții-nverșunare

912 30 decembrie 2024

Mulțumesc, Bătrâne!

1 959 30 decembrie 2024

Mulțumesc, Bătrâne!

862 30 decembrie 2024

Ai nimănui

851 30 decembrie 2024

Fără Eminescu

898 29 decembrie 2024

Cum aș putea?

897 29 decembrie 2024

Lucifobul

830 29 decembrie 2024

Să țineți minte!

1,080 5 iulie 2024

Eterenitate

1,286 5 iulie 2024

La noi

1,239 3 iulie 2024

Lângă tine îngerul meu

1 1,506 23 iunie 2024

Menirea

1,266 17 iunie 2024

Orele astrale ale omenirii

1,295 17 iunie 2024

Bocet

1,523 17 iunie 2024

Sensul

1,180 13 iunie 2024

Schengen? Încă nu, române!

1,461 13 iunie 2024

Noi

1,247 13 iunie 2024

Unui X-zecist:

1,147 13 iunie 2024

Voi, ăștia!

1,247 13 iunie 2024

Garantat

1,054 27 martie 2024

Când clopotele tac

1,100 27 martie 2024

Trenurile cu lemne

1,182 27 martie 2024

Ciocoii

1,004 27 martie 2024

Balada frunzei de cireș

1,252 27 martie 2024

Jocul

1,016 27 martie 2024

Nisip mișcător

1,179 1 martie 2024

Dor de viață

1,112 1 martie 2024

Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Sacrificiu

Vântul ușor, de vară aduce o dulce melancolie

În acest farmec minunat, plutesc și ascult frumoasa melodie

Abia aștept momentul, să plec din împrejurimea plictisitoare

Și mă pot ajuta, măcar puțin ascunzând în buzunar steauau cea mai strălucitoare

Ziua, plină de căldură și noaptea, ce cuprinde cu frig își pierd puterea asupra vieții mele

Acum, pot să cad cu ușurință în adâncimea prăpastiei neajungând la cele mai uimitoare stele

Fiind la adâncimea cea mai mare, unde lumina pierde lupta cu întunericul nesfârșit

În întunericul acesta adânc și dens, dispare chiar și ecoul gândului neîmplinitt

Aud, un ecou a unei voci groaznice și puternice din îndepărtare

Dar parcă acest glas plin de furie primejdioasă, vine de la mine pierzând ultima picătură de răbdare

Parcă strig, furios și plin de cea mai mare ură omenească de pe acest pământ

Și vreau să mă salvez de la căderea în viitorul și adâncul meu mormânt

Dar nu văd rostul și sensul salvării, din primejdia cea mai aspră a vieții

Poți muri pentru cea mai excelentă și veșnică creație, lăsând dar umbra în pragul dimineții

La urma urmei, există întotdeauna un singur preț pentru oricare vis copilăresc

Viața întreagă, merită cât coastă pentru fiecare pas făcut pe calea spre bunul omenesc.

Mai mult...

Luna!

Mă uit la luna dintre nori și stele

Și văd cât de frumos zâmbește,

E astrul ce-și aduce bine-aminte

De-a noastră fără de sfârșit poveste.

Cândva ne-a fost martor ceresc

La întâlniri sub raza-i de lumină,

La ale noastre calde-mbrățișări

Și șoapte dulci rostite în surdină.

Eram doi tineri plini de speranțe

Gata să cucerească lumea întreagă,

Fără a ști ce ne așteaptă-n viață

Cutezători că dragostea ne leagă.

Atunci ca și acum la noi privea

De după norul ce sus o însoțea,

Lumină trimițându-ne în noapte

Până ce zorii dimineții ne prindea.

Și azi un pic, mâine puțin mai mult

Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,

Și inima-mi bătea precum a ei dicta

Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.

Acum călcăm mai rar pe-acea cărare

Că multă buruiană pe ea este crescută,

Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm

Cum luna nopții de după nor...salută!

Mai mult...

Satul meu copilăresc ,

Eu cu drag mi-l amintesc

Iar acum vă povestesc,

Ce din inimă iubesc

De ulița casei mele,

Îmi amintesc cu plăcere

Cum vara mă jucam ,

Cu prietenii râdeam

La bunicii mei acasă,

La bunica mea frumoasă

La bunicul muncitor,

N-am să uit iubirea lor

Iar acum totu-i pustiu,

Ce mai este nu mai știu

Doar bătrâni mai sunt acasă ,

Așteptând copii să vină,

Să stea cu toți la masă

Au plecat în țări străine

Ca să aibe bani de pâine ,

Să vină în țara lor frumoasă

Că-i așteaptă cineva acasă.

Mai mult...

Giuvaier

M-am tot plimbat cu palmele pe pielea ta și m-am gândit să-ți fac o tăietură, să- mi las acolo o parte din amprenta mea și să-ți înfig adânc un giuvaier rotund, cu margini finisate să pară c-ai o zgârietură. Sa ne unim de-un giuvaier ca palmele de clapele unui pian și-apoi să-l azvârlit într-un ocean de dragul amorului turbat... să auzim că giuvaierul nostru s-a spânzurat. Să râdem în hohote ca niște nebuni îndrăgostiți scapati dintr un centru și să creăm in jur un epicentru. Ce nebunesc ar fi... și giuvaierul ar înnebuni.

Mai mult...

Sanse

Câte rime, câte stele,

Câte doruri printre ele,

Stau să iasă la lumina

Stau ca mugurii-n grădina.

Sunt ascunse în țărână

Și tot cânta în surdină,

Cum să iasă, cum să facă

Și să-și lepede-a lor teacă.

Azi, speranța cea mai mare,

Mâine, foc de-amăgitoare,

Dar curaj uită să-și facă

Și sfârșesc toate în teacă.

Nu-i morală, nu-i nici sfat

Este trist, este păcat:

Câte-ascunse se petrec

Tot ascunse se și trec.

Si așa cu-a noastre visuri,

Nasc și mor printre abisuri

Și în urma lor apar

Alte visuri ce dispar.

Mai mult...

Sinceritate

Ce ar fi dacă totul ar fi și sinceritate?
Am spune tot ce credem chiar acum
N-am ascunde nici pe departe toate
Și nu ne-am putea distruge oarecum.

Poate că unele cuvinte rănesc nu tare
Precum cele ce nu-s spuse vreodată
Decât neștiutul să mai devină o stare
Iară și iară urmat de o altă șansă dată.

Fie cât de tare greu de a putea accepta
Adevăru-i că uneori insuportabil doare,
Însă gândul care te macină n-ar exista
Deși poate n-ar fi pe timp observat oare.

În fine tăcerea ne cufundă-n dezamăgiri
Și gândurile încep să-și croiască calea
Ne trezim cu un arsenal plin în amăgiri,
Fiind mereu în căutare de a trece starea.

Mai mult...

#Interesant Autor: Matei Ciprian Poem: Zarvă în zori Poem: The realm of consequence Autor: Ene Gabriela Poem: Drepturile tuturor Creștinilor (426) Poem: Drepturile tuturor Creștinilor (176) Poem: Drepturile tuturor Creștinilor (301) Poem: Drepturile tuturor Creștinilor (476)