Scriu
Scriu pentru amintirile vii
Deși îmi ești atât de departe
Ai locul tău in inima mea
Scriu...și cuvântul te ține aproape.
Fac pași spre tine în fiecare seară
Și te îmbrățișez în poezie caldă
C-un ochi te scriu în dulce cuvânt
Cu altul oftez și mai... plâng.
Scriu pentru că mi-ai rămas viu
Pe sufletu-mi ți-ai lăsat amprentă
Să-mi rămâi povestea veșnică
Până dincolo de Lună și...încă...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 3 mai
Vizualizări: 189
Poezii din aceiaşi categorie
Labirintul vieții!
Am căutat prin labirintul vieții
Crezând că undeva te voi afla,
M-am rătăcit și nu știu drumul
Și simt că mi-am agravat boala
Nu e durerea trupului de lut
Și suferință fără vreun leac,
E starea omului îndrăgostit
Ce rana nu o coși cu firu-n ac
Te-am căutat prin multe locuri
Dar nicăieri nu te-am găsit,
Poate că te-ai ascuns de mine
Sau poate...vai...chiar ai murit
Mult mi-aș dori în astă viață
Să prind curaj și să mărturisesc,
Că doar tu îmi ești ființa dragă
Și unica femeie pe care o iubesc
Nu m-am oprit din căutare
Și încă sper c-am s-o găsesc,
Doar frică-mi este că anii trec
Și eu, puțin câte puțin..îmbătrânesc!
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
Îngerul meu
Copacul rătăcit din curtea îngerului inimii
Îmi șoptea adesea, cunoscător din fire,
Puterea unui înger căzut printre sicrie.
Se întâlnea cu suflete care mai de care
Rătăcite multe printre lacrimi amare.
Mi-a mângâiat și mie al meu păr bălai
Și mi-a cusut o rană ca să ajung în rai.
Stăteam la poarta iadului
Căci eu aveam păcat,
Nu am iubit o viață pe cine mi-a fost drag.
La rândul așteptării
Aparu un drac
Și-mi spuse cu furie:
Tu nu ai loc în iad!
Atunci un înger blând
S-a așezat în prag,
Mi-a spus în șoapta mării:
Tu vii cu mine-n rai.
Intrat pe poarta aurie,
O lumină mi s-a arătat:
Ți-am șters păcatul, Gane,
Dar ea nu te-a iertat.
Mi-a plâns și inima,
Căci nu înțelegeam de ce,
Dar îngerul mi-a șoptit:
Așteaptă moartea ei.
Atunci am înțeles că, să am iertare,
Trebuie să aștept
A mea cuvântătoare.
La două luni distanță, îngerul meu veni,
Dar nu cu mâna goală, ci și cu un plic.
"Dragă iubite, dacă citești din rai,
Așteaptă-mă fierbinte,
Căci eu am ajuns în iad...
Alchimia Iubirii
Inima mea, un cerșetor rătăcit,
Caută fluturi în plasa timpului,
Răsărit de dorințe în nopțile eterice,
Însă melancolia mea vicleană îmi umple doar cupa sufletului cu lacrimi
Ce din ea toarnă un toast de suferință și revarsă-n nimicirea a fiecărui fărâme din mine
Așa fi vrut sa fie iubite, sa aibă de ce să se aline ci nu să se spargă în reflexiile unei iubirii de fațadă
Aș vrea și inima să vadă cu proprii ochii că lumea-i nu-i rea ci e doar momentul nepotrivit
Și că într-o zi va fi iubită si nu v-a mai răzbi de durere, iar atunci orice durere va merita
Căci la sfârșitul ei, va exista un sfârșit ce se va contopi într-un destin
Atunci când două inimii pe cer vor poposi împărtășindu-si iubirea
Primavara miroase a dor nebun
Primăvara miroase a dor nebun,
Cu ton greoi de flori de-amor,
Primăvara mă strigă-n glas dulce amărui,
Dar mă pierd in gânduri cu ai tăi fiori.
Pe alei de verde crud mă rătăcesc,
Iar pasul,ușor-ușor, mi-l pierd,
Doar în freamăt de vânt te mai zăresc…
Mă răscolesc, mă duc, mă prind, mă rup.
Mâinile-mi tresar, cuprind haotic,
Un trup ce-mi pare vis nepământesc,
În ochi, îmi dansează flăcări, tainic
Și-n piept mă strânge un sentiment nefiresc.
În ochii tăi se naște furtuna,
O mare prinsă-n tărâmul unui vis,
Te strig, iar glasu-mi tremură intruna
În răsuflări de foc și paradis.
Suntem un dans, ploaie de lumină,
O taină prinsă-n arcuri de fior,
Iubirea ta, o rază, ce-mi alină
Un cântec, veșnic, viu, nemuritor.
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Labirintul vieții!
Am căutat prin labirintul vieții
Crezând că undeva te voi afla,
M-am rătăcit și nu știu drumul
Și simt că mi-am agravat boala
Nu e durerea trupului de lut
Și suferință fără vreun leac,
E starea omului îndrăgostit
Ce rana nu o coși cu firu-n ac
Te-am căutat prin multe locuri
Dar nicăieri nu te-am găsit,
Poate că te-ai ascuns de mine
Sau poate...vai...chiar ai murit
Mult mi-aș dori în astă viață
Să prind curaj și să mărturisesc,
Că doar tu îmi ești ființa dragă
Și unica femeie pe care o iubesc
Nu m-am oprit din căutare
Și încă sper c-am s-o găsesc,
Doar frică-mi este că anii trec
Și eu, puțin câte puțin..îmbătrânesc!
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
Îngerul meu
Copacul rătăcit din curtea îngerului inimii
Îmi șoptea adesea, cunoscător din fire,
Puterea unui înger căzut printre sicrie.
Se întâlnea cu suflete care mai de care
Rătăcite multe printre lacrimi amare.
Mi-a mângâiat și mie al meu păr bălai
Și mi-a cusut o rană ca să ajung în rai.
Stăteam la poarta iadului
Căci eu aveam păcat,
Nu am iubit o viață pe cine mi-a fost drag.
La rândul așteptării
Aparu un drac
Și-mi spuse cu furie:
Tu nu ai loc în iad!
Atunci un înger blând
S-a așezat în prag,
Mi-a spus în șoapta mării:
Tu vii cu mine-n rai.
Intrat pe poarta aurie,
O lumină mi s-a arătat:
Ți-am șters păcatul, Gane,
Dar ea nu te-a iertat.
Mi-a plâns și inima,
Căci nu înțelegeam de ce,
Dar îngerul mi-a șoptit:
Așteaptă moartea ei.
Atunci am înțeles că, să am iertare,
Trebuie să aștept
A mea cuvântătoare.
La două luni distanță, îngerul meu veni,
Dar nu cu mâna goală, ci și cu un plic.
"Dragă iubite, dacă citești din rai,
Așteaptă-mă fierbinte,
Căci eu am ajuns în iad...
Alchimia Iubirii
Inima mea, un cerșetor rătăcit,
Caută fluturi în plasa timpului,
Răsărit de dorințe în nopțile eterice,
Însă melancolia mea vicleană îmi umple doar cupa sufletului cu lacrimi
Ce din ea toarnă un toast de suferință și revarsă-n nimicirea a fiecărui fărâme din mine
Așa fi vrut sa fie iubite, sa aibă de ce să se aline ci nu să se spargă în reflexiile unei iubirii de fațadă
Aș vrea și inima să vadă cu proprii ochii că lumea-i nu-i rea ci e doar momentul nepotrivit
Și că într-o zi va fi iubită si nu v-a mai răzbi de durere, iar atunci orice durere va merita
Căci la sfârșitul ei, va exista un sfârșit ce se va contopi într-un destin
Atunci când două inimii pe cer vor poposi împărtășindu-si iubirea
Primavara miroase a dor nebun
Primăvara miroase a dor nebun,
Cu ton greoi de flori de-amor,
Primăvara mă strigă-n glas dulce amărui,
Dar mă pierd in gânduri cu ai tăi fiori.
Pe alei de verde crud mă rătăcesc,
Iar pasul,ușor-ușor, mi-l pierd,
Doar în freamăt de vânt te mai zăresc…
Mă răscolesc, mă duc, mă prind, mă rup.
Mâinile-mi tresar, cuprind haotic,
Un trup ce-mi pare vis nepământesc,
În ochi, îmi dansează flăcări, tainic
Și-n piept mă strânge un sentiment nefiresc.
În ochii tăi se naște furtuna,
O mare prinsă-n tărâmul unui vis,
Te strig, iar glasu-mi tremură intruna
În răsuflări de foc și paradis.
Suntem un dans, ploaie de lumină,
O taină prinsă-n arcuri de fior,
Iubirea ta, o rază, ce-mi alină
Un cântec, veșnic, viu, nemuritor.
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Alte poezii ale autorului
Cineva...
Mi-a spus astăzi cineva, că am ochi blânzi
Și că zâmbetul imi colorează chipul frumos
Eu mi-i simțeam atât de încețoșați și triști
Iar zâmbetul... mă costă dublu, căci sufletul mi-i lăcrimos...
Și gândul mi-a fugit la tine pentr-o clipă
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt frumoasă!
...Păcat că din al meu dor doar ai făcut risipă
Și ai plecat, lăsându-mă neputincioasă...
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt ca o păpușă
Și te credeam căci o spuneai așa frumos!
...Păcat că la final m-ai pus pe tușă
Vorbindu-mi tot mai rar și sentențios...
Mi-a spus astăzi "cineva", să mi te uit odată
Să nu-mi mai pese de povestea asta... prost terminată
Am ridicat ochii din pământ într-o clipită
De data asta eram doar eu... cea din oglindă...
1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
Pentru tine
Aveam pentru tine atâta suflet
Ce se zbătea si-adânc vibra
Zâmbea și trăia în cântec
La îmbrățișări mereu visa...
Aveam pentru tine din inima iubire
A rămas netrăită... nu știu cui s-o-mpart?
Arde mocnit în sufletul din mine
...aștept să se stingă... din cenușă să renasc.
Aveam pentru tine atâta viață
Cu-al tău vin m-ai stârnit ca un vulcan
Ai plecat și pe cer am scris speranțe
Să revii.... dar s-au risipit în neant.
Aveam pentru tine gândul curat
Mi-erai lună și soare....vânt blând...
Dar pe nesimțite te-ai îndepărtat
Și tot ce visam am rămas să scriu rând pe rând.
Încă mai am, dar mai bine eram de piatră
Așa inima n-ar fi știut cum e să doară
Nepăsarea ta să nu mă fi atins vreodată
Dorul de tine să nu fi știut cum doboară.
Gândurile noastre toate
Nu stiu de al tău gând,
Pe undeva îl întâlnește pe-al meu
Pe-o linie invizibilă între două tăceri
Pe-un colț de curcubeu...
Poate se-ntâmplă...
Și se-nteleg fără să se audă
Ceva se simte...
În toată această gălăgie mută.
Ca o căldură
Care apare fără motiv
O prezență care lipsește
Și apasă pe sulfet, naiv...
Nu stiu de-al meu gând
Se-ntâlnește cu-al tău...?
Pe-o umbră rătăcită de vis
O clipă... pe furiș...
Cineva...
Mi-a spus astăzi cineva, că am ochi blânzi
Și că zâmbetul imi colorează chipul frumos
Eu mi-i simțeam atât de încețoșați și triști
Iar zâmbetul... mă costă dublu, căci sufletul mi-i lăcrimos...
Și gândul mi-a fugit la tine pentr-o clipă
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt frumoasă!
...Păcat că din al meu dor doar ai făcut risipă
Și ai plecat, lăsându-mă neputincioasă...
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt ca o păpușă
Și te credeam căci o spuneai așa frumos!
...Păcat că la final m-ai pus pe tușă
Vorbindu-mi tot mai rar și sentențios...
Mi-a spus astăzi "cineva", să mi te uit odată
Să nu-mi mai pese de povestea asta... prost terminată
Am ridicat ochii din pământ într-o clipită
De data asta eram doar eu... cea din oglindă...
1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
Pentru tine
Aveam pentru tine atâta suflet
Ce se zbătea si-adânc vibra
Zâmbea și trăia în cântec
La îmbrățișări mereu visa...
Aveam pentru tine din inima iubire
A rămas netrăită... nu știu cui s-o-mpart?
Arde mocnit în sufletul din mine
...aștept să se stingă... din cenușă să renasc.
Aveam pentru tine atâta viață
Cu-al tău vin m-ai stârnit ca un vulcan
Ai plecat și pe cer am scris speranțe
Să revii.... dar s-au risipit în neant.
Aveam pentru tine gândul curat
Mi-erai lună și soare....vânt blând...
Dar pe nesimțite te-ai îndepărtat
Și tot ce visam am rămas să scriu rând pe rând.
Încă mai am, dar mai bine eram de piatră
Așa inima n-ar fi știut cum e să doară
Nepăsarea ta să nu mă fi atins vreodată
Dorul de tine să nu fi știut cum doboară.
Gândurile noastre toate
Nu stiu de al tău gând,
Pe undeva îl întâlnește pe-al meu
Pe-o linie invizibilă între două tăceri
Pe-un colț de curcubeu...
Poate se-ntâmplă...
Și se-nteleg fără să se audă
Ceva se simte...
În toată această gălăgie mută.
Ca o căldură
Care apare fără motiv
O prezență care lipsește
Și apasă pe sulfet, naiv...
Nu stiu de-al meu gând
Se-ntâlnește cu-al tău...?
Pe-o umbră rătăcită de vis
O clipă... pe furiș...