Poezii din aceiaşi categorie
Citat
"Dacă ai fi oceanul, aș prefera să mă scufund, pentru a ajunge in adâncul inimii tale."
Epigrame XVI
Unui elev
Învaţă bine. Aşa se ştie,
Şi-a primit în dar Iphon,
Dar când mesajul să îl scrie,
S-a dovedit că e afon.
Unui elev
Pe al său birou frumos,
Lumina cade: romb şi sferic.
Condiţii bune, să fie studios,
Dar mintea lui…e-n întuneric.
Unora
Eu doar puţin v-am înţepat,
C-o epigramă ce împunge,
Dar rana că s-a infectat,
E că aveţi otravă-n sânge.
Unui agronom
Ca agronom i-o gazdă bună,
El îţi oferă doar bucate Bio,
Îţi dă să bei lichior de mătrăgună,
Şi-n loc de “Pa” îţi spune...Adio!
Reuniune de familie
Ne-am pus la masă toţi cu drag,
Dar fratelui îi tremură sprânceana,
Nu de durere ori de trac,
Ci că văzu sub masă damigeana.
La priveghi
L-au înjurat, l-au ponegrit,
Fiecare cu-al său stil,
Apoi după ce-a murit,
Au găsit c-a fost cinstit.
Unora
În viaţă am scris ceva catrene,
Chiar un poem, un epitaf…
Şi-am constatat că prea devreme,
Audienţa am făcut-o praf.
Unui coleg – serveam numai Grasă de Cotnari
În tinereţe am ciocnit paharul,
Apoi, întemeind şi casa,
Am împărţit: eu, alegând Cotnarul
Iar lui îi rămăsese…Grasa.
Răspuns la epigramele mele
Mi-a răspuns c-o epigramă,
Fără de asemănare:
Îi ca ciorba fără zeamă,
Şi ca pâinea fără sare.
Unuia căruia i-am împrumutat bani
N-aş vrea prea tare să discut,
Dar asta se petrece între noi,
Îmi zice frate când îl împrumut,
Şi avarule când să mi-i dea înapoi.
Zidul
Piatră peste piatră am pus,
Ani și ani,
Si-apoi am cântat
Nemurirea zidului,
Izbânda perseverenței,
Si-am fost fericit...
Dar timpul a râs în hohote,
Si mi-a șters zidul,
Ca marea,
Urmele pașilor de pe nisip...
Galaxia
Galaxia fondurilor mele
Se rotesc pe glob la vest
Înconjoară poemul cu armele
Și Sint gata gata de arest
Gindurile mă cheamă în noaptea ta cu taine
Nu le-am luat atunci în seamă
Acum simt frigul printre haine
Și liniștea mă părăsește
Va aud din nou si-ncepe sălbăticia
Numai suport plec la cine mă adăpostește
Să nu rămîne cu ea sizofrenia
Cred ca m am îmbolnavit…
Cred că m- am îmbolnavit de moarte
Într-o zi când m-am născut
un gust amar de tristete ma roade ,
adanc in suflet cand m-adun...
De ce a trebuit sa ma nasc ?
sa pot sa mor de suparare ?
nimanui sa nu i pese ,
de a mea inima muritoare ...
Poate asa a fost sa fie
intr- un chin ca sa ma nasc .
cea mai mare povara a lumii
inima cea cu necaz ...
Masacru
Rugul aprins bolborosește incomprehensibil
două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii
dintr-o clipă în alta
grupuri izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale
„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”
străjerii Alfabetului iau poziții de luptă
iar clonele literelor de bază
ă,â,î,ș,ț
ascunse în spatele căciulilor, circumflexelor și virgulelor
trag pidicile armelor
„pe aici nu se trece”
cifrele 1 și 2 se făcuseră vinovate de lèse-majesté
adică de ofensă adusă suveranului 0
pedepsită cu moartea
puseseră între ele și suveran o virgulă
în fapt
Constituția statua dreptul acesta doar regelui
după el nu puteau fi decât numere zecimale
nici vorba de litere
literele rămâneau întotdeauna litere
nu aveau iscusința și mlădierea numerelor
revolta lor nu era sustenabilă
și trebuia înăbușită în sânge
cine s-ar fi așteptat să vadă caldarâmul vieții
însângerat de cadavrele inocente ale cuvintelor?
.
Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru
Citat
"Dacă ai fi oceanul, aș prefera să mă scufund, pentru a ajunge in adâncul inimii tale."
Epigrame XVI
Unui elev
Învaţă bine. Aşa se ştie,
Şi-a primit în dar Iphon,
Dar când mesajul să îl scrie,
S-a dovedit că e afon.
Unui elev
Pe al său birou frumos,
Lumina cade: romb şi sferic.
Condiţii bune, să fie studios,
Dar mintea lui…e-n întuneric.
Unora
Eu doar puţin v-am înţepat,
C-o epigramă ce împunge,
Dar rana că s-a infectat,
E că aveţi otravă-n sânge.
Unui agronom
Ca agronom i-o gazdă bună,
El îţi oferă doar bucate Bio,
Îţi dă să bei lichior de mătrăgună,
Şi-n loc de “Pa” îţi spune...Adio!
Reuniune de familie
Ne-am pus la masă toţi cu drag,
Dar fratelui îi tremură sprânceana,
Nu de durere ori de trac,
Ci că văzu sub masă damigeana.
La priveghi
L-au înjurat, l-au ponegrit,
Fiecare cu-al său stil,
Apoi după ce-a murit,
Au găsit c-a fost cinstit.
Unora
În viaţă am scris ceva catrene,
Chiar un poem, un epitaf…
Şi-am constatat că prea devreme,
Audienţa am făcut-o praf.
Unui coleg – serveam numai Grasă de Cotnari
În tinereţe am ciocnit paharul,
Apoi, întemeind şi casa,
Am împărţit: eu, alegând Cotnarul
Iar lui îi rămăsese…Grasa.
Răspuns la epigramele mele
Mi-a răspuns c-o epigramă,
Fără de asemănare:
Îi ca ciorba fără zeamă,
Şi ca pâinea fără sare.
Unuia căruia i-am împrumutat bani
N-aş vrea prea tare să discut,
Dar asta se petrece între noi,
Îmi zice frate când îl împrumut,
Şi avarule când să mi-i dea înapoi.
Zidul
Piatră peste piatră am pus,
Ani și ani,
Si-apoi am cântat
Nemurirea zidului,
Izbânda perseverenței,
Si-am fost fericit...
Dar timpul a râs în hohote,
Si mi-a șters zidul,
Ca marea,
Urmele pașilor de pe nisip...
Galaxia
Galaxia fondurilor mele
Se rotesc pe glob la vest
Înconjoară poemul cu armele
Și Sint gata gata de arest
Gindurile mă cheamă în noaptea ta cu taine
Nu le-am luat atunci în seamă
Acum simt frigul printre haine
Și liniștea mă părăsește
Va aud din nou si-ncepe sălbăticia
Numai suport plec la cine mă adăpostește
Să nu rămîne cu ea sizofrenia
Cred ca m am îmbolnavit…
Cred că m- am îmbolnavit de moarte
Într-o zi când m-am născut
un gust amar de tristete ma roade ,
adanc in suflet cand m-adun...
De ce a trebuit sa ma nasc ?
sa pot sa mor de suparare ?
nimanui sa nu i pese ,
de a mea inima muritoare ...
Poate asa a fost sa fie
intr- un chin ca sa ma nasc .
cea mai mare povara a lumii
inima cea cu necaz ...
Masacru
Rugul aprins bolborosește incomprehensibil
două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii
dintr-o clipă în alta
grupuri izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale
„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”
străjerii Alfabetului iau poziții de luptă
iar clonele literelor de bază
ă,â,î,ș,ț
ascunse în spatele căciulilor, circumflexelor și virgulelor
trag pidicile armelor
„pe aici nu se trece”
cifrele 1 și 2 se făcuseră vinovate de lèse-majesté
adică de ofensă adusă suveranului 0
pedepsită cu moartea
puseseră între ele și suveran o virgulă
în fapt
Constituția statua dreptul acesta doar regelui
după el nu puteau fi decât numere zecimale
nici vorba de litere
literele rămâneau întotdeauna litere
nu aveau iscusința și mlădierea numerelor
revolta lor nu era sustenabilă
și trebuia înăbușită în sânge
cine s-ar fi așteptat să vadă caldarâmul vieții
însângerat de cadavrele inocente ale cuvintelor?
.
Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru
Alte poezii ale autorului
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
Am rămas...
Am rămas undeva între trecut și viitor,
la granița dintre ele,
dar nu în prezent.
Undeva între a fost și va fi,
am rămas la ce erai tu
și ce credeam că puteai fi.
Am rămas la noi
și la visul năruit de a fi...
Nu avem toți un străin?
E tăcere de atâta timp,
Între noi,în lume,
Mi-e dor de ochii muritorului meu,
Mi-e dor de tine.
În ciuda plecării tale,a rațiunii mele,
Sunt tot aici,te mai aștept.
Am obosit să mă rog în fiecare seară să vii,să fim,
Să existăm..
Nu mai are rost să-ți spun în câte păpădii am suflat,cât le-am vorbit stelelor de tine,
De câte ori I-am cerut să te văd,măcar în vis!
Știu că am întâlnit, cândva,un copil cu ochi negri,
Și de atunci, nu am văzut alții mai frumoși.
Îmi doresc să fie altfel,încă sper.
Am încredere în destin,în Univers,în Dumnezeu,
Mai stau puțin cu gândul la tine,la noi și apoi mă întreb
S-aștept să treacă timpul ori să-l dau înapoi?
Recitaluri - ETERNITATE
Privește către inimă,
Privește -n veșnicie,
Privește către cer
Fiindcă asta-ti cer.
Călător ce ești
Tu, în astă vreme;
Gândește -te la moarte
Chiar în astă clipă.
Sămânță ce rodești
Pentru Dumnezeu.
Copii ce dăruiești
Bucurându-se El.
Să dai Domnului slavă
Pentru tot ce-ți dăruiește
Chiar de pe acum
Până la sfârșitu vieți.
Cred
Cred că toate câte sunt
Vor dăinui înainte și după ce eu
Nu voi mai fi decât o bucată de gând,
O filă îngălbenită în memoria colectivă.
Cred că trecerea mea prin lume
Va lăsa anume
O urmă de cerneală neagră
Pe colile albe a părului alb.
Sunt un visător
E lecție. Eu stau,
Într-un punct privind,
Și eu visez, pân ce alți citeau,
Visez, ochii închizând.
E normal, a dori și a visa,
Dar când vrei ceva,
E nevoit să faci un plan
Ca spre dorință a deplasa.
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
Am rămas...
Am rămas undeva între trecut și viitor,
la granița dintre ele,
dar nu în prezent.
Undeva între a fost și va fi,
am rămas la ce erai tu
și ce credeam că puteai fi.
Am rămas la noi
și la visul năruit de a fi...
Nu avem toți un străin?
E tăcere de atâta timp,
Între noi,în lume,
Mi-e dor de ochii muritorului meu,
Mi-e dor de tine.
În ciuda plecării tale,a rațiunii mele,
Sunt tot aici,te mai aștept.
Am obosit să mă rog în fiecare seară să vii,să fim,
Să existăm..
Nu mai are rost să-ți spun în câte păpădii am suflat,cât le-am vorbit stelelor de tine,
De câte ori I-am cerut să te văd,măcar în vis!
Știu că am întâlnit, cândva,un copil cu ochi negri,
Și de atunci, nu am văzut alții mai frumoși.
Îmi doresc să fie altfel,încă sper.
Am încredere în destin,în Univers,în Dumnezeu,
Mai stau puțin cu gândul la tine,la noi și apoi mă întreb
S-aștept să treacă timpul ori să-l dau înapoi?
Recitaluri - ETERNITATE
Privește către inimă,
Privește -n veșnicie,
Privește către cer
Fiindcă asta-ti cer.
Călător ce ești
Tu, în astă vreme;
Gândește -te la moarte
Chiar în astă clipă.
Sămânță ce rodești
Pentru Dumnezeu.
Copii ce dăruiești
Bucurându-se El.
Să dai Domnului slavă
Pentru tot ce-ți dăruiește
Chiar de pe acum
Până la sfârșitu vieți.
Cred
Cred că toate câte sunt
Vor dăinui înainte și după ce eu
Nu voi mai fi decât o bucată de gând,
O filă îngălbenită în memoria colectivă.
Cred că trecerea mea prin lume
Va lăsa anume
O urmă de cerneală neagră
Pe colile albe a părului alb.
Sunt un visător
E lecție. Eu stau,
Într-un punct privind,
Și eu visez, pân ce alți citeau,
Visez, ochii închizând.
E normal, a dori și a visa,
Dar când vrei ceva,
E nevoit să faci un plan
Ca spre dorință a deplasa.