In lacul de langa Annecy
In lacul de pe langa Annecy
Am oprit timpul pentru-a inspira ndelung
Din seva Raiului Ce-nconjura Cu muntii lui
Un loc sublim si un vazduh
Din vis parca desprins.
In lacul de pe langa Annecy
Imi voi dormi somnul de veci
Si in petale de nuferi imi vor acoperi
Cenusa cea din urma gri
Acolo imi voi aseza
Faptura cand eu n oi mai fi.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: iahelle
Data postării: 3 octombrie 2024
Vizualizări: 294
Poezii din aceiaşi categorie
Schiță cu femeie singură și țigară
tristă
însingurată
își aprinde o țigară
mâncarea pentru pisici
emană un miros acru
Machiavelli se-nvârte în jurul cozii
așa spune el că-i este foame
nu-i mai plac granulele poloneze
la sac de 35 kg
lua-l-ar dracu
nici mie nu-mi plac creveții
dar nu fac nazuri
.
trage fumul în piept
până simte gustul infect al frunzelor de tutun
și-și aduce aminte de George
mirosea și el a frunze
avea buzele zgrunțuroase
cianozate
brrr…
pe unde trecea lăsa urme
ca o bucată de glaspapir
nici nu avusese orgasme
.
plecase supărat
.
pesemne că o simțise ca pe o bucată de scândură
știa că o să se enerveze
îi reproșase că nu fusese acolo
și era adevărat
.
dăduse o fugă cu gândul la magazinul din colț
să-și cumpere o mătură...
TREBUIE OARE SA NE PUNEM MASTI CA SA FIM IUBITI?
" De îndată ce se îndrăgostesc, oamenii devin mincinoși"
(Harlan Ellison)
Cu toții iubim. O dată în viață... la sigur. Vom avea multe povești de dragoste în cartea vieții noastre... în spatele nostru. Istorii pline de iubire, pasiune, nebunie...unele mai lungi... altele mai scurte. Dar toate cu fluturi în stomac și venin în sânge... atât de dulce. Si sunt dintre cele mai frumoase și enigmatice momente din viața fiecăruia.
La un moment dat, fiind el într-o zi de vară-iarnă, toamnă-primăvară... într-una din zilele unui februarie, iulie sau a unui octombrie... vei întâlni un suflet care pur și simplu va reuși să te facă să înțelegi că fără el viața îți e pierdută... transformându-te într-un hoinar pe străzi necunoscute.
Si, atenția fiindu-ți focusată asupra chipului angelic ce te-a vrăjit pe loc, nici nu vei observa ca de fapt în direcția ta se îndreaptă săgeata lui Cupidon. Se va apropia de tine, și... a avut loc impactul. Te-ai îndrăgostit. Si ce e de făcut? Vreai să rîzi dar totodată să plângi...
Cert e că indiferent de ce vei face de acum încolo, înțelegi că ai nevoie de ea- de persoana ce doar cu o singură atingere îți poate încălzi sufletul... îi poate da foc... îl poate face să ardă.
Vei obișnui să îți pui măști doar pentru a impresiona "viitorul "partener(ul)....dpar pentru a-l cuceri și pentru a-l păstra lângă tine... pentru că fără el... fără acel suflet, al tău... ar putea îngheța...câte un pic în întunericul nopților reci.
Stiindu-ți de fapt defectele, vei prefera să mimezi doar pentru a atrage privirea și de a cuceri REGELE/REGINA frumosului. Îți vei impune anumite reguli, valori care nu vor fi specific tipului tău.
Si vei fi cu adevărat fericiți când stăpânul sufletului tău îți va deschide porțile sufletului său... când te va îndrăgi.... Si nu vei ști că, de fapt... ai fost îndrăgit pentru masca pe care o porți.
Vei fi prins în plasa iubirii. În inimă, îți va arde scânteia, iar sângele va transporta prin tot corpul, veninul dulce ce îți va otrăvi fiecare părticică... până și ochii vor sclipi, iar numele odată rostindu-l, involuntar îți va desena zâmbete pe buze.
Vei fi fericit... până la un moment. Chiar de cel/cea de lângă tine e acea persoană care te poate face să uiți de probleme.... și să îți facă sufletul să zboare,îți vei da seama de greșeala comisă la început. Si vei realiza că, de fapt, la baza poveștii tale de iubire nu stau decât niște iluzii frumoase... create de tine.
Vei realiza că e una din cele mai mari prostii pe care le-ai făcut vreodată. Vei dori să îți deschizi sufletul, dar... te oprești. Si vei continua să minți pe cel/cea pe care o iubești ca să nu te trădezi.
Dar, la un moment dat, masca pe care o purtăm, nu va mai fi atât de atrăgătoare ca la început. Se va uza, iar pe timp ce trece, de pe fața noastră va cădea câte o bucățică din mască, dezgolindu-ne astfel încetul cu încetul chipul nostru. Nu vom mai fi atât de iubitori și grijulii ca la început. Îți vei da seama că nimic nu rămâne veșnic. Totul e într-o continuă schimbare. Si te vei întreba: Să fii iubit pentru ceea ce ești sau pentru masca pe care ai purtat-o până acum?
Si abia atunci, când vei singur în nopțile târzii ( de ce îți era cel mai mult frică), vei realiza că persoana pe care ai plăcut-o te poate îndrăgi anume pentru defectele pe care le ai. Si te poate iubi orbește pentru ceea ce ești: pentru felul în care te porți, de felul cum cânți la chitară, pentru felul cum obișnuiești să o privești, și de felul cum te-ai obișnuit să iubești un suflet.... să-l iubești cu adevărat... să-l iubești cum doar tu știi.
Zicala
Dacă tot faci umbră pământului, fă-o să fie răcoroasă.
Marius Ene, Elblag, Poland, 20:06
Ajută-mă
Ajută-mă dându-mi cuvinte
În clipa dangătului de sinceritate
Fii ființa care mă cunoaște
De vrei să arăți că mă știi în toate.
Alege ce-aș vrea să îmi cânte
Harpa, la ora înserării liniștite
Nu-mi mai vorbi șoptind cuvinte
Din gândurile uneori împrumutate.
Și lasă albul alb fără de pete
Vreau numai florile să fie colorate
Din gândurile ce-s sortite
Ajută-mă sa-mă slobod de noi ispite.
Nu știu!
Nu știu cum e mai bine
Să plâng că-mbătrânesc,
Sau poate să mă bucur
Lângă femeia ce-o iubesc
Nu știu cum pot să-i iert
Pe cei ce mi-au greșit,
Și cum să-i dau uitării
Pe toți ce m-au rănit
Nu știu dacă e cineva
Îndreptățit să judece,
Pe cel ce piatra o ridică
Dar nu vrea să o arunce
Nu știu de-i calea dreaptă
Pe care azi pășesc,
Sau poate sensul duce
Greșit..și-am să plătesc
Nu știu unde e adevăr
Și unde e minciună,
Naiv am fost în viață
Crezând că lumea-i bună
Nu știu ce e prietenia
Și care sunt amicii mei,
Că ajutor când am cerut
Doar spate am văzut la ei
Nu știu ce-i bine-n lumea asta
Și cum să nu fac rău în ea,
Mă rog la Domnul să nu-mi ia
Speranța, nădejdea și dragostea
........................
Dar știu că suntem muritori
Și nu vom moșteni pământul,
Nimic din ce avem nu vom lua
Cu noi, la drum..spre Sfântul!
Inerție
Umblu cu un cuțit înfipt în inimă pe străzi
în urma mea sângele lasă o dâră spălăcită de roz-maroniu
exat în nuanța apusului care mă învăluie
cumva apa de ploaie și sângele meu se amestecă
într-un cenușiu tulbure
aud zgomotul rginit al vieții bolborosind în rigole
curgând ireversibil
din ce în ce mai încet îmi mișc tarsienele și metatarsinele
în timp ce o bufniță sinistră mi se-așează pe umăr
țipătul ei ca o sârmă ghimpată răsucită împrejurul creierului
(uhu, uhu, uhu!)
mă cutremură
ridic ochii spre cerul nopții fără contur
agonizând printre norii unui Infern al lui Dante Aligheri
înjunghiat de fulgere
și te văd
în sfârșit
cum te apropii călare pe un cal alb
și-mi smulgi cuțitul din inimă…
Schiță cu femeie singură și țigară
tristă
însingurată
își aprinde o țigară
mâncarea pentru pisici
emană un miros acru
Machiavelli se-nvârte în jurul cozii
așa spune el că-i este foame
nu-i mai plac granulele poloneze
la sac de 35 kg
lua-l-ar dracu
nici mie nu-mi plac creveții
dar nu fac nazuri
.
trage fumul în piept
până simte gustul infect al frunzelor de tutun
și-și aduce aminte de George
mirosea și el a frunze
avea buzele zgrunțuroase
cianozate
brrr…
pe unde trecea lăsa urme
ca o bucată de glaspapir
nici nu avusese orgasme
.
plecase supărat
.
pesemne că o simțise ca pe o bucată de scândură
știa că o să se enerveze
îi reproșase că nu fusese acolo
și era adevărat
.
dăduse o fugă cu gândul la magazinul din colț
să-și cumpere o mătură...
TREBUIE OARE SA NE PUNEM MASTI CA SA FIM IUBITI?
" De îndată ce se îndrăgostesc, oamenii devin mincinoși"
(Harlan Ellison)
Cu toții iubim. O dată în viață... la sigur. Vom avea multe povești de dragoste în cartea vieții noastre... în spatele nostru. Istorii pline de iubire, pasiune, nebunie...unele mai lungi... altele mai scurte. Dar toate cu fluturi în stomac și venin în sânge... atât de dulce. Si sunt dintre cele mai frumoase și enigmatice momente din viața fiecăruia.
La un moment dat, fiind el într-o zi de vară-iarnă, toamnă-primăvară... într-una din zilele unui februarie, iulie sau a unui octombrie... vei întâlni un suflet care pur și simplu va reuși să te facă să înțelegi că fără el viața îți e pierdută... transformându-te într-un hoinar pe străzi necunoscute.
Si, atenția fiindu-ți focusată asupra chipului angelic ce te-a vrăjit pe loc, nici nu vei observa ca de fapt în direcția ta se îndreaptă săgeata lui Cupidon. Se va apropia de tine, și... a avut loc impactul. Te-ai îndrăgostit. Si ce e de făcut? Vreai să rîzi dar totodată să plângi...
Cert e că indiferent de ce vei face de acum încolo, înțelegi că ai nevoie de ea- de persoana ce doar cu o singură atingere îți poate încălzi sufletul... îi poate da foc... îl poate face să ardă.
Vei obișnui să îți pui măști doar pentru a impresiona "viitorul "partener(ul)....dpar pentru a-l cuceri și pentru a-l păstra lângă tine... pentru că fără el... fără acel suflet, al tău... ar putea îngheța...câte un pic în întunericul nopților reci.
Stiindu-ți de fapt defectele, vei prefera să mimezi doar pentru a atrage privirea și de a cuceri REGELE/REGINA frumosului. Îți vei impune anumite reguli, valori care nu vor fi specific tipului tău.
Si vei fi cu adevărat fericiți când stăpânul sufletului tău îți va deschide porțile sufletului său... când te va îndrăgi.... Si nu vei ști că, de fapt... ai fost îndrăgit pentru masca pe care o porți.
Vei fi prins în plasa iubirii. În inimă, îți va arde scânteia, iar sângele va transporta prin tot corpul, veninul dulce ce îți va otrăvi fiecare părticică... până și ochii vor sclipi, iar numele odată rostindu-l, involuntar îți va desena zâmbete pe buze.
Vei fi fericit... până la un moment. Chiar de cel/cea de lângă tine e acea persoană care te poate face să uiți de probleme.... și să îți facă sufletul să zboare,îți vei da seama de greșeala comisă la început. Si vei realiza că, de fapt, la baza poveștii tale de iubire nu stau decât niște iluzii frumoase... create de tine.
Vei realiza că e una din cele mai mari prostii pe care le-ai făcut vreodată. Vei dori să îți deschizi sufletul, dar... te oprești. Si vei continua să minți pe cel/cea pe care o iubești ca să nu te trădezi.
Dar, la un moment dat, masca pe care o purtăm, nu va mai fi atât de atrăgătoare ca la început. Se va uza, iar pe timp ce trece, de pe fața noastră va cădea câte o bucățică din mască, dezgolindu-ne astfel încetul cu încetul chipul nostru. Nu vom mai fi atât de iubitori și grijulii ca la început. Îți vei da seama că nimic nu rămâne veșnic. Totul e într-o continuă schimbare. Si te vei întreba: Să fii iubit pentru ceea ce ești sau pentru masca pe care ai purtat-o până acum?
Si abia atunci, când vei singur în nopțile târzii ( de ce îți era cel mai mult frică), vei realiza că persoana pe care ai plăcut-o te poate îndrăgi anume pentru defectele pe care le ai. Si te poate iubi orbește pentru ceea ce ești: pentru felul în care te porți, de felul cum cânți la chitară, pentru felul cum obișnuiești să o privești, și de felul cum te-ai obișnuit să iubești un suflet.... să-l iubești cu adevărat... să-l iubești cum doar tu știi.
Zicala
Dacă tot faci umbră pământului, fă-o să fie răcoroasă.
Marius Ene, Elblag, Poland, 20:06
Ajută-mă
Ajută-mă dându-mi cuvinte
În clipa dangătului de sinceritate
Fii ființa care mă cunoaște
De vrei să arăți că mă știi în toate.
Alege ce-aș vrea să îmi cânte
Harpa, la ora înserării liniștite
Nu-mi mai vorbi șoptind cuvinte
Din gândurile uneori împrumutate.
Și lasă albul alb fără de pete
Vreau numai florile să fie colorate
Din gândurile ce-s sortite
Ajută-mă sa-mă slobod de noi ispite.
Nu știu!
Nu știu cum e mai bine
Să plâng că-mbătrânesc,
Sau poate să mă bucur
Lângă femeia ce-o iubesc
Nu știu cum pot să-i iert
Pe cei ce mi-au greșit,
Și cum să-i dau uitării
Pe toți ce m-au rănit
Nu știu dacă e cineva
Îndreptățit să judece,
Pe cel ce piatra o ridică
Dar nu vrea să o arunce
Nu știu de-i calea dreaptă
Pe care azi pășesc,
Sau poate sensul duce
Greșit..și-am să plătesc
Nu știu unde e adevăr
Și unde e minciună,
Naiv am fost în viață
Crezând că lumea-i bună
Nu știu ce e prietenia
Și care sunt amicii mei,
Că ajutor când am cerut
Doar spate am văzut la ei
Nu știu ce-i bine-n lumea asta
Și cum să nu fac rău în ea,
Mă rog la Domnul să nu-mi ia
Speranța, nădejdea și dragostea
........................
Dar știu că suntem muritori
Și nu vom moșteni pământul,
Nimic din ce avem nu vom lua
Cu noi, la drum..spre Sfântul!
Inerție
Umblu cu un cuțit înfipt în inimă pe străzi
în urma mea sângele lasă o dâră spălăcită de roz-maroniu
exat în nuanța apusului care mă învăluie
cumva apa de ploaie și sângele meu se amestecă
într-un cenușiu tulbure
aud zgomotul rginit al vieții bolborosind în rigole
curgând ireversibil
din ce în ce mai încet îmi mișc tarsienele și metatarsinele
în timp ce o bufniță sinistră mi se-așează pe umăr
țipătul ei ca o sârmă ghimpată răsucită împrejurul creierului
(uhu, uhu, uhu!)
mă cutremură
ridic ochii spre cerul nopții fără contur
agonizând printre norii unui Infern al lui Dante Aligheri
înjunghiat de fulgere
și te văd
în sfârșit
cum te apropii călare pe un cal alb
și-mi smulgi cuțitul din inimă…
Alte poezii ale autorului
Carul Mic
Cat de frumos se unduiește
Pielea pe soldul generos
Si ce frumos cu totul straluceste,
In spuma caldei bai
Si eu atat de bine - acum miros;
Cat de frumoase alunitele -mi pe piept ,
Ca-ntru-un car mic pe cerul pielii mele
Ce sanatos si vrednic este trupul meu
Ce armonie -n suflet si pe piele…
Dar va veni o zi cand pielea -mi gri va fi
Rece si fara stralucire
Iar alunitele si soldul si toate imi vor fi,
cand carul mic si el va fi murit,
De-un miros greu … si in a mea pieire
Toate se vor sfarma,
In mici bucati la Cer se vor inalta,
In Carul Mic al pielii mele
Faptura imi voi aseza.
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…
Ma las de tine, am zis
Ma las de tine, am zis!
E sufocant aerul ce nu-l respir cu tine
Si grele zilele ce le traiesc , ma dor.
Apasator , in inima imi simt durerea mea de tine
Intepator si rece strapunge fiecare dor.
Cat sa mai pot asa, orice fior e o tortura!
Sa nu te pot vedea cu anii, imi e dor!
Cat sa reziste-a mea faptura?
Ma las de tine, am zis , chiar daca-ar fi sa mor!
Chiar daca asta inseamna sa ma dezic de mine,
Sa sting ultimul suflu ce ma tine,
Sa ma afund in negru pt tine.
Ma las de tine, am zis, a nu stiu cata oara
Si nu dau inapoi, nu e un vis
Dar nu mai am putere sa scriu mereu de tine
Cand nici macar in vise nu -mi mai vii,
Cu bine!
Ma las de tine, si rece iar ma simt
Caci ce e trupul fara licarire?
Si ce e inima fara iubire?
Ma las de tine , chiar daca asta inseamna
A nu stiu cata oara sa ma pierd pe mine!
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Primeste viata-n dar!
Primeste-ti viata-n dar, tu Suflet ravasit,
Opreste te putin si Si te mai odihneste ,
Asaza te sub cerul clar de Rasarit
Sa vezi Lumina cum se naste
Si cum invaluie ființa toata!
Si bucura te si mai iarta
Si nu mai fi tu necajit!
O viata ai, invata să trăiești!
Si nu mai alerga in mii de randuri …
Invata sa te odihnesti!
Opreste te si vezi Apusul!
Opreste ti mintea, aduna ti gandul
Si bucura te de frumosul dar
Caci clipele prea repede se sting
Si mult prea repede ne trecem
Si ajungem tristi si reci la capat!
Fara a sti de ce-am trait
Si fara sa fi zabovit
In clar de Luna sa ne fi plimbat,
Si cantecul naturii sa il fi cantat!
O melodie este viata, Si noi compozitorii ei
Deci scrie-o lin , si nu in graba,
Asterne strofele pe rand,
Ia pauza cand versul se destrama
Si ncepe de la capat surazand!
Cu o strangere de mana
Cu o strangere de mana am inceput atunci trairea
Cand amandoi am suspinat
Si am dat frau liber unei simtiri
Ce pe amandoi ne a bucurat.
Cu o strangere de mana
Mi ai cuprins tot universul
Si inima si versul.
Cu o strangere de mana
Te am simtit in fiecare
Sarut.
Carul Mic
Cat de frumos se unduiește
Pielea pe soldul generos
Si ce frumos cu totul straluceste,
In spuma caldei bai
Si eu atat de bine - acum miros;
Cat de frumoase alunitele -mi pe piept ,
Ca-ntru-un car mic pe cerul pielii mele
Ce sanatos si vrednic este trupul meu
Ce armonie -n suflet si pe piele…
Dar va veni o zi cand pielea -mi gri va fi
Rece si fara stralucire
Iar alunitele si soldul si toate imi vor fi,
cand carul mic si el va fi murit,
De-un miros greu … si in a mea pieire
Toate se vor sfarma,
In mici bucati la Cer se vor inalta,
In Carul Mic al pielii mele
Faptura imi voi aseza.
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…
Ma las de tine, am zis
Ma las de tine, am zis!
E sufocant aerul ce nu-l respir cu tine
Si grele zilele ce le traiesc , ma dor.
Apasator , in inima imi simt durerea mea de tine
Intepator si rece strapunge fiecare dor.
Cat sa mai pot asa, orice fior e o tortura!
Sa nu te pot vedea cu anii, imi e dor!
Cat sa reziste-a mea faptura?
Ma las de tine, am zis , chiar daca-ar fi sa mor!
Chiar daca asta inseamna sa ma dezic de mine,
Sa sting ultimul suflu ce ma tine,
Sa ma afund in negru pt tine.
Ma las de tine, am zis, a nu stiu cata oara
Si nu dau inapoi, nu e un vis
Dar nu mai am putere sa scriu mereu de tine
Cand nici macar in vise nu -mi mai vii,
Cu bine!
Ma las de tine, si rece iar ma simt
Caci ce e trupul fara licarire?
Si ce e inima fara iubire?
Ma las de tine , chiar daca asta inseamna
A nu stiu cata oara sa ma pierd pe mine!
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Primeste viata-n dar!
Primeste-ti viata-n dar, tu Suflet ravasit,
Opreste te putin si Si te mai odihneste ,
Asaza te sub cerul clar de Rasarit
Sa vezi Lumina cum se naste
Si cum invaluie ființa toata!
Si bucura te si mai iarta
Si nu mai fi tu necajit!
O viata ai, invata să trăiești!
Si nu mai alerga in mii de randuri …
Invata sa te odihnesti!
Opreste te si vezi Apusul!
Opreste ti mintea, aduna ti gandul
Si bucura te de frumosul dar
Caci clipele prea repede se sting
Si mult prea repede ne trecem
Si ajungem tristi si reci la capat!
Fara a sti de ce-am trait
Si fara sa fi zabovit
In clar de Luna sa ne fi plimbat,
Si cantecul naturii sa il fi cantat!
O melodie este viata, Si noi compozitorii ei
Deci scrie-o lin , si nu in graba,
Asterne strofele pe rand,
Ia pauza cand versul se destrama
Si ncepe de la capat surazand!
Cu o strangere de mana
Cu o strangere de mana am inceput atunci trairea
Cand amandoi am suspinat
Si am dat frau liber unei simtiri
Ce pe amandoi ne a bucurat.
Cu o strangere de mana
Mi ai cuprins tot universul
Si inima si versul.
Cu o strangere de mana
Te am simtit in fiecare
Sarut.