Autorul Aurel Alexandru Donciu
Total
38 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Iarna inocenței
Mă trezi bunica frate
Să-mi arate ,tu ce crezi?
Hin încoașe măi nepoate
Mă dusei și ce să vezi.
Era alb afară totul
Și pădurea și poiana
Rămăsei în prag nerodul
Cum privii în zare iarna.
Era ger chiar rău afară
Dar o liniște deplină
Încetase să mai cearnă
Peste mantia cea fină.
Mă clinti o mână rece
Eu ț-am zâs să stai la jeam
Nu plânje că n-o să pleșe
Mă gândesc bleguț păream.
Eu desculț pe pragul ușii
Tremuram privind afară
Vez că-ț curg în gură mușii
Șâ în gât o sâ ti doarâ.
Venise iarna vicleană
Precum moșul zis Crăciun
În noapte ,fără de seamă
Eu dormii ca blegul tun.
Mă copchile fuji te-mbracă
Și-ai rămas bolând așa?
Pari chierdut di tot ,di parcă
Crezâ câ iarna asta-i ultima.
POETUL – O STEA ÎN UNIVERS
( acrostih)
,, POVESTEA CODRULUI ,, și a dorului, POETUL în versuri ne-a lăsat
,, O MAMĂ DULCE MAMĂ,,, cu numele MIHAI în drag l-a botezat
EL, este EMINESCU, demiurgul cu versurile stele-n Univers
Trăirile ,,PRINTRE PLOPII FĂRĂ SOȚI,, vioara și azi le cântă …
Un dor lăsat la malul mării nici valurile reci nu i l-au șters
,,LUCEAFARUL,, și măreția versurilor de-a pururi ne cuvântă .
,,,Mai am un singur dor
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape …,,
UN SINGUR DOR…! DE EMINESCU NE ESTE DOR ȘI AN DE AN O CLIPĂ DE COMEMORARE…15 iunie 1889- 15 iunie 2026
Valea Plângerii
În valea plângerii, sub cer de fum,
Se pierd pașii reci pe-un vechi drum.
Luna atârnă ca un ochi obosit,
Iar vântul șoptește ce timpul n-a dorit.
Copacii își pleacă umbrele-n zare,
Purtând printre ramuri povești fără soare.
Un clopot se-aude, departe, stingher,
Ca o amintire rămasă-n eter.
Apele negre reflectă tăcut
Chipuri de vise ce n-au început.
Și ceața se strânge în jurul văii,
Ascunzând toate tainele nopții și ale ploii.
Dar chiar și-n întunericul greu, nesfârșit,
Mai pâlpâie-o stea peste-un drum rătăcit.
Căci valea, oricât de pustie ar părea,
Ascunde în tăcere și-o rază de viață.
Nustiu
Si da, raspund la vuet
O, da, ramii aproape
Ca despartirea-n noapte
Nu pierde acel sunet.
Revin ades la zimbet
Pierzindu-te in zare
Acele clipe amare
Ma departez de urlet.
Si tot mai arde focul
Revine ziua veche
Pastreaza-n amintire
Momentele si somnul.
Asa se-arata luna
Luceste-n zarea lui
Plecata, e alaturi
Se vede, si Lumina.
Scintei si da, ma dor
Saratele-amintiri
Momentele in zori
Se pierd frunze si mor.
Capitulare
Pe bătrânul Hemingway parcă-l văd, din spatele unei pipe,
Cum deschide iar marea, pe când hoțul de clipe,
Sufletul meu, ca un tren ruinat, retras de pe șine,
Săturat de furtuni, visează să adoarmă în sine.
Cicatricele încă, vechi hotare in sânge,
Pulsează-n adânc, spre comori levantine,
Dar prova e ruptă, iar timona-i un brici,
Care taie catargul : „nu mai vrem pe aici” .
De rugină sunt prinse carabinele toate
Mapele-s șterse, iar busolele sparte.
Frageda zi, prima din toate, parcă a plecat,
Prea departe.
Autor : O.T.
Durerea de tată
Știu tată că nu m-auzi..
Că ești trist si-ndepartat..
Totusi,tată in zori de zi,
Sa ști ca eu nu te-am uitat.
Mă uit tată la copii,
Cum se joaca cu părinții
Cum zâmbesc si sunt iubiți
Tu tată,nu ești aici..
Ma doare tată,dorul tău
Ma doare ca nu m-auzi
Tată,si eu sunt copilul tău,
Dar tu,nu vrei să m-auzi..
Eu tată,am obosit..
Să te scriu și să te caut..
Aștept tată,un răspuns,
Chiar dacă nu e de ajuns.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Diagnosticul: Tu
anca_nistor
6 octombrie
Cutremurător de frumoase aceste versuri! Felicitări!
Ce mai faceți, Maiestate?
Vladislav Varzari
5 octombrie
@Silvia Mihalachi, vă mulțumesc mult
Ce mai faceți, Maiestate?
Silvia Mihalachi
5 octombrie
,, Ce mai faceți , Maiestate?,, este o poezie de lăudat și poetul merită felicitat. Mă alătur de cei ce il felicită și apreciază aceasta frumoasă po...
MARIA ÎN ȚARA POMILOR
Silvia Mihalachi
5 octombrie
Cu drag spun legendei că , este frumoasă și că mi - a plăcut să citesc din ea ,, curajul, iertarea , credința și despre lumină,, și despre pomul c...
Temnița
Khosravi Shahin
4 octombrie
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 octombrie
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 octombrie
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 octombrie
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 octombrie
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 septembrie
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.