Автор Aurel Alexandru Donciu

poezii.online Aurel Alexandru Donciu

Autorul a trei volume de poezie, Primul volum de poezie "Șoaptele nopții" a aparut la editura Gutenberg in 2020. Tot in 2020 apare la editura Etnous volumul de poezii "Cub de gheață". In 2022 vede limina tiparului ultimul volum de poezie intitulat "Printre razele de soare" aparut la editura Letras. Toate textele se afla sub protectia drepturilor de autor conform legilor in vigoare; reproducerea nu este permisa. Pentru orice sugestie va stau la dispozitie: [email protected]

Зарегистрирован: 21 октября 2021 38 публикации 4 1

Итого

38 публикации
1,057 16 сентября 2024
1 1,837 27 марта 2022
1,688 27 марта 2022
1 1,844 27 марта 2022
1,836 4 января 2022
2,137 4 января 2022
2 1,812 4 января 2022
1,838 3 января 2022
1,837 3 января 2022
1,980 3 января 2022
1,981 3 января 2022
1,983 3 января 2022
1,962 2 января 2022
1,999 2 января 2022
1,888 2 января 2022
1,735 2 января 2022
1,825 2 января 2022
1,671 2 января 2022
1,894 2 января 2022
1,738 2 января 2022
1,882 2 января 2022
1,847 2 января 2022
2,491 2 января 2022
2,530 2 января 2022
1 1,872 2 января 2022
1,838 2 января 2022
2,090 2 января 2022
1,961 2 января 2022
1,777 2 января 2022
1,758 2 января 2022
1,732 1 января 2022
1,880 31 декабря 2021
2,695 31 декабря 2021
1,731 31 декабря 2021
1,885 31 декабря 2021
1,959 21 октября 2021
133 21 октября 2021
2,066 21 октября 2021

Случайные публикации :)

PRIMĂVARĂ

    Aşteptând superba ninsoare să cadă, 
    Cu urme de paşi dansând pe zăpadă, 
    Primăvara îşi frânge cu greu cruda iarnă,
    Aşternându-şi covorul de flori în poiană... 
    
    Firavi, clopoţei din zăpezile-nalte,
    Îşi tremură-n soare petalele dalbe,
    Şi-n clinchetul lor de argint sunător,
    Rândunicile zboară pe-un cer fără nor...
    
    În zare, cu greu, bâzâind hărnicuţe,
    Albinele-şi poartă tainul cel dulce,
    Din trudă şi chin se naşte dulceaţa,
    Şi pacea florilor ce umple fâneaţa...

Еще ...

Toamna Melancoliei.

Se lasă pe frunze un murmur tăcut,

Ca un suspin din amintiri pierdute,

Și vântul aduce un cântec căzut,

Din ramuri ce-și lasă aripele mute.

 

Culorile ard în apusuri târzii,

Înroșind orizontul de doruri uitate,

Și pașii se pierd pe alei cenușii,

În umbre de zile demult adunate.

 

E toamna ce poartă parfumul ușor,

Al clipelor stinse, al vremii trecute,

Lacrimi de ploaie se-aprind pe pridvor,

Ca stele căzute din nopți neștiute.

 

Dar din melancolie răsare încet,

Un gând de lumină, timid, dar curat,

Că tot ce apune renaște-n secret,

Iar toamna e veșnic un vis reiterat.

Еще ...

Bezele perpelite

M-am săturat de poezii silite de amor

Şi-mi vine un gând sinistru să le omor

De deşuete, nesimțite versuri prea scârbit

Vreau să le-adun pe-un rug în asfințit

Vreau să le-adun grămadă pe-un altar

Să le dau foc crepuscular

Să las mocnit Poetul, să se călească în jar, resuscitându-şi versul

Să încânte iar în farmec de cometā pe însuşi Dumnezeu

Primordial

De-o parte eu, un muritor,

în antiteză

Veşnic

Universul.

Еще ...

ZI DE TOAMNĂ

O ploaie tristă înflorește în ramuri,

Și -pomul vieți-îmi bate în geamuri

Imagini scurte,zălude și sumbre

Revin,cu amintirile răpuse de umblet...

Nici un sărut un-mi trece prin suflet...

Еще ...

La tine!

La tine am văzut lumina

Și raza sufletului meu,

Și te-am rugat să vii la mine

Când îmi era destul de greu

 

La tine se vedea bunătatea

În timp ce eu mult rău făceam,

Și ți-am cerut să-mi dai și mie

Un leac la suferința ce-o aveam

 

Spre tine m-a condus destinul

Și-am devenit puțin mai bun,

O mână mi-ai întins să prind

Și am pornit pe-același drum

 

La tine mi-am aflat iubirea

Pe care-n viață o căutam,

Acum tu îmi lumini cărarea

Și-s vindecat de ce boleam

 

În mine există mulțumire

Și-s fericit că ești soția mea,

Mă simt că-s omul împlinit

Cu tine, unde îmi e și..dragostea!

Еще ...

How?

how do you love me so easily?

when my whole life, the people around me

have shown me im hard to love,

and so that became my reality.

 

i've only ever been myself

or changing for others,

or due to traumas,

but there was one constant thing —

they were all temporarily;

 

i get scared if you stay too long

and i'll push you away,

even if you're nice to me,

'cause that's my lesson.

 

no one was really here to stay,

yet i still pushed them away,

in fear they'd hurt me too,

so i did it first, before you could.

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live