[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Дата публикации: 2 января 2022
Просмотры: 711
Стихи из этой категории
Am trecut si eu
Am trecut si eu prin ploaie, vint ,si furtuna.
Am invatat ce este sentimentul veti.
Sperndu-ma de toate am reusit sa devin ceva in viata.
Nici cind nu am dat nimanui cu piciorul.
Mi-am obtinut ceia ce am dorit.
Scopul meu a fost o simpla privire.
Am iubit ceia ce a fost al meu.
Iar acum sunt ceia ce am o inima de aur.
Ceia ce stie ce este o mikuta de fata.
Testament pentru el
O iubire dispărută ,ce doar ieri mă fericea,
Iar azi privesc doar la un om ce mă nimicea.
M -ai lovit atât de tare, cu a ta forță arzătoare,
Ce din muza ta m-ai făcut azi o simplă scriitoare.
Nu mai uit ce am iubit ,dar iubesc ce m-a rănit,
Iar tu mi-ai pus în piept doar o bucata de granit.
Nu plâng, nu zbier, nu strig după niciun ajutor,
Dar pentru mine ai devenit doar un restitutor.
Tu cu simpla ta privire mi-ai luat iubirea,culoarea și speranța,
Și mi-ai dat la schimb doar nesiguranța.
Mai vreau doar un ultim glas plăpând ca să-ți aud,
Să te obișnuiesti că de astăzi eu numai te exclud.
Iubirea a durat asemenea-i o arzătoare vară,
Și m-a rănit adânc asemenea-i o fiară.
Mai vreau să trag o ultima țigară,
Sunt pregătită să gust din a vieții cafea amară.
Aș vrea să pleci,să fugi și,te rog,tu să mă uiți,
Și să nu tragi te rog niciodată de oamenii răniți.
Mai iartă câteodată și chiar atunci iubesti,
Și uită suflete curate să vrei să le rănești.
TU
Atunci cand tu esti langa mine,
Realitatea se transforma-n vis,
Zambesc, tresar de fericire,
Simt c-am ajuns in paradis.
Si cand adormi la mine in brate
Sa te admir nu pot sa ma opresc,
Iti mangai parul, iti sarut obrajorii,
Nu vreau s-adorm, eu vreau sa te privesc.
Iar cand adorm, nu am rabdare,
Nu vreau s-astept sa ma trezesc,
Apari in visul meu si esti stralucitoare,
Din ce in ce mai mult eu te doresc.
Si daca visul meu s-a terminat
Alerg prin somn, alerg spre dimineață,
Ca sa te vad din nou, neincetat,
Ca fara tine totul e in ceața..
Ultima clipa
In cea mai sumbra zi
In cea mai rece noapte
In cea mai trista clipa
In cel mai singur loc
Iubirea mea
Inima iti va topi
Tristetea iti va alunga
Singuratatea iti va alina
Dar mai am jn singur gand
Pe care as vrea sa ti l transmit
Ca si n ultima clipa a vietii
Eu pe tine te oi iubii
Fiara se arată !
Frumusețea altora,
umblă moartă inaintea celorlalti
neputând cunoaște
lacrima lor amară...
si lumea amarată se topește ologită,
sub răceala lor.
Frumusetea ta,
eclipseaza tot ce am vazut
in umbrosul meu trecut,
caci e inrădacinata, in inima ta
in inima aceea de copil sensibil...
Frumusețea ta, nu se pierde in mulțime
pentru ca naște viată, cu razele ei calde,
precum soarele primăvara
topește zăpada si înverzește natura
ca să-i intretină viața plăpândă.
În ochii tăi,
am văzut mai mult decât sclipiri...
Deslușit-am aripile morții
ce te ascundeau în întunecime
și îndoiau lumina dimprejurul tău,
ca nimeni, să nu înțeleagă
strălucirea ta blândă
Aceasta sa fie fiara nimicitoare ?
Vipera Gaboon otravitoare
Ha ,ha ! îmi vine sa râd !
Așa că n-o să-mi stingheresc eu libertatea
Păzind o sută de porunci biblice
Ce o tin legată, strâns incătușată
Și am auzit lanțurile pocnind una câte una
Cădeau zăngănind la pământ !
Am ascultat simfonia terorii !
Iubirea, mister neînțeles
se dezvăluia, sub ochii mei pătrunzători;
ca un pumn de petale în vânt
Dansa... tot mai aproape de mine
Iar eu o ademeneam subtil
să renunțe la coaja ei dură
ca să mă pot înfrupta, din miezul ei
vulnerabilitatea ei depășise un fluture
prins într-o pânză de păianjen
În timp ce eu cu o notă de sadism
îmbătat de curiozitate
preziceam mișcarea ei ritmică
o tăiam, tot mai adânc pân' ce
plăcerea mea devenise kriptonita ei;
Am privit iubirea iarăși
forma și-o schimbase ?
sau in umbră ambalajul lepădase ?
Dispăruse lăsând in urmă o piele năpârlită
m-a fulgerat din spate-ntro clipită
Ochii ei deveniseră vicleni,
și cu puterea ei neîmblânzită
parcă neafectată de cursele mele;
se repezea ca o furtună să mă imobilizeze,
cât timp se încolăcea printre noi
și ne trăgea, mai aproape de ea;
cu suflarea tăiată...
Colții ei otrăvitori de dulci,
mi-au injectat, în rărunchi veninul ei
nu murisem căci tu Iubito te-ntindeai
să-mi fi singurul antidot.
Nu-i puteam ține piept
pentru că a declanșat in mine un razboi civil
pentru că se hrănea din mine nesățios
ca să-și încalzească inima ei arctică
mă murdărea cu mocirlă !
părând să iși întinerască înfățișarea
pentru alte victime naive...
Iubirea-i rea
Dar fața ta îi atât de bună
Găsește-mi o cale să pot fugi
Să rup lanțurile făcute din solzi
Libertatea să nu mi-o pierd...
Să mă ascund la umbra de lună
În pârâu să pecetluiesc a mea urmă
Să nu guste a mea căldură
Ca să mă poată urmării
Dar Iubirea aceasta nebună
Ce o atrag chiar eu cu prihana-mi neîngrădită
Și cu mintea tot mereu hoinărind
Ea mă prinde când vreau s-o ating
Ea mă arde când vreau s-o sting
Și devin astfel fluturele din capcană.
Devoarece Iubito, tu mi-ai arătat
ce-i iubirea...
Și de atunci am devenit o viperă Gaboon
Făcând ture-n trun castron
salivând, căutând să ajung necurmat
cu sângele rece clocotindu-mi în vase
dorind să se încălzească iarăși
pe tărâmul încununat cu flori de lumină
unde munții ating cerul,
și cântece se pierd în infinit,
lângă marea de cristal
Dar aici șerpii nu au loc.
Basm
Aș vrea să-ți fie dor de mine,
Aș vrea șă pot să îți fiu umbră,
Aș vrea să pot să-ți fiu poveste,
Și să lăsăm destinul să o spună.
Poveste unde, iubirea este sensul vieții
Și unde un spiriduș se îndrăgostește deo zână.
Ei nu își spun adio până în târziul dimineții
Și își unesc destinele, ținându-se de mână.
Fericirea nu au căutat-o, dar ea a venit
Și le-a transformat povestea într-un infinit.
Другие стихотворения автора
.Melancolie
Dacă aș putea redenumi toamna …
o melancolie
n-ar mai fi toamnă pentru tine, așa-i?
Ah … n-aș putea să-ți răpesc așa ceva.
Și pe urmă, pentru mine ar fi
plină de spini,
Aș sângera de tine ușor…
prin fiecare frunză căzută,
și aș muri mereu și mereu …
cu fiecare dor,
de tine.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
O stea...
Am coborât pe pământ stele și foc
Să-mi simtă Dumnezeu durerea,
Ca un fulger m-am prins într-un joc
La dans, la braț cu tine … cu o stea.
Te-am căutat, te-am găsit
și ți-am tras veșmântul
Te-am prins de-o aripă
și te-a durut,
Și un suspin de înger
răscolea pământul
Printre gânduri, printre lacrimi,
tu lumină … te-am cerut!
Ah … te-aș lăsa,
să te întorci prin astre
Să te-aprinzi de dor,
tu înger să-mi zâmbești
Cu foc de noi
și din amintirile noastre
Să mă chemi pe cer,
să-mi spui … că mă iubești!
Ca un muritor de tine,
te privesc pe cer cum strângi
Râuri, fluvii, toate …
cum se scurg prin viitor
Și la braț cu alte stele
plângi …
Pentru mine; o stea …
atunci când am să mor!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Pustiu
În gânduri iuți
ce-mi trag genunchii …
în pământ,
mă gâtuie durerea!
Pierdut mă simt
mă trag, mă dor rărunchii,
și-n gândul tău…
îmi pierd suflarea.
Și m-aș strânge,
și m-aș dizolva …
într-o lacrimă să-ți fiu,
Să curg din inimioara ta
iubire prin al meu …
pustiu!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Whiskey, blues și rock
Dimineața… după tine
Într-un bar, habar n-am știre
Prin acorduri whiskey… gânduri…
Îți scriu mahmur aceste rânduri.
Câtă poezie aș scrie
Într-un strop de nebunie!
Versuri scrise despre tine
Cerul plânge… pentru mine.
Și dacă nu îți scriu mă doare
Pahar de whiskey cu o floare,
Tristă-n gândurile mele…
Scuturată de petale.
Și prin fumuri de țigară
Te-am văzut plecând aseară,
Să te las a fost greșit …
Tu, un suflet rătăcit!
Pe tejghea se scurg pahare
Și un oftat de supărare,
Murmur de cuvinte goale
Cu rateuri orbitale.
Te privesc intr-un pahar
Și aș vrea să te declar
Vis pierdut în miez de noapte
Rupt de tine și de toate.
Priviri îmi spun de ne-nțeles
De ne-nțeles e ce-am ales,
Whiskey și un chip de gheață
Și mahmur spre dimineață.
Whiskey, blues și rock
Oglinzile îmi spun “noroc!”
Cerul plânge-n versuri triste…
Gânduri negre… și rasiste!
Gând ciudat ce nu-mi dă pace,
De ce iubirea noastră trece
Dacă noi n-avem hotar …
Whiskey, blues… la un pahar…
Prin gândul meu încerc să zbor
Să te găsesc, plăcut fior…
Și din când în când iubirea
O ghicesc într-o cafea.
Ascult pian și te sărut
Pe un pahar de whiskey mut
Prieten sec, prezent și fost
Când nimic nu avea rost.
Pe-un pat de calde amintiri
Al trecutelor iubiri
Cu fruntea pe tejghea visez
Cum pe note te pictez.
Și în visul meu banal
Se-aud pahare într-un scandal,
Cum zboară și se sting ca mine
Între lacrimi și suspine.
Și mă clatin câteodată
Într-o scuză demodată
Ca-ntr-un dans pe ritm de blues…
Nesigur și mereu confuz.
Disco globe-ul… un dement!
Îl declar eu permanent
Inutil și arogant…
Și la moarte condamnat!
Mi se par că toate-s puse
În privirile-mi înguste
Și mi-e teamă că am să uit,
Tot ce-ai fost, ce am iubit…
Un gust de wiskey cu-al tău chip
În bule calde de nisip,
Și-n gândul meu defel defect
Văd chipul tău firesc, perfect.
Și totu-mi pare tot mai lent
Fără tine sunt absent!
Noaptea-i lungă fără tine …
Aștept noaptea care vine.
Un cub de gheață din pahar
Se topește-ntr-un amar
Și prin gânduri whiskey sec ...
-Ăsta-i ultimul și plec!
Whiskey, blues și rock
O domnișoară-mi cere-un foc…
Whiskey și un chip de gheață…
Sexy blues spre dimineață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.