ultima fărâmă din noi

Atunci când fiecare casă 

Stă de anul nou cu toată lumea la masă

Cu emoții pozitive 

Liniște și placere creative 

O dată ce persoanele nu se mai respect

Anul nou devine un defect

Acest defect se pune pe suflet 

Și ramane doar un sunet 

Sunet ce rămâne in amintire

Cand nimic nu mai este o iubire..

Iubirea pură și inocentă 

Care de mult nu mai e prezentă.

Acest gând e doar o lăcrimare 

O lăcrimare de sânge ce duce spre vărsare 

Acest sânge nu mai este dulce

Fiind amarnic și mulce

Nu mai există un sentiment frumos

În anul nou care vine duios 

Simt neputința mea

De a face ceva 

Nu pot face nimic

Pentru că soarta decide critic

Acest an devine unul fără iubire 

Pentru a înțelege o simțire..

O simțire profundă 

Ca Dumnezeu ne vede secundă in secundă 

Doar el ne ajută să avem

Ceva frumos și să venim

Să venim la el că ne salvează 

Pentru că doar el ne încurajează.

Mi-e dor de Tine și nu pot 

Să Te ascund în taină,

Sufletul mă doare uneori 

Când nu ești cu mine.

Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu 

Din ochii Tăi care plângeau întruna;

Când eu mai uit de Tine uneori 

Iar suferința greu m-apasă.

Aș vrea să plâng alăturea de Tine 

Să simt și eu povara Ta cea grea;

Să-ți sorb amarul ce pe Tine 

Greu te-apasă.

Te rog să nu mă lași Doamne nicicând 

Când eu mai uit de Tine,

Trezește-mă din somnul morții 

Să nu mă ia vrăjmașul.

viață ,viață,

of ,viață... 

dorința tu mi-ai îndeplinit.. 

să-mi aduci mama înapoi.. 

o viață întreagă.. 

alergăm după bani,

" să facem la copii un rost"

"să fie în rând cu toți copiii.." ,

dar ,sufletul micului.. 

e fărâmat 

de lipsa mamei ,

a tatei... 

să facem să fie bine ,

nici nu mai știm... 

se riscă foarte mult , 

durerea și dorul e imens

după ai noștri părinți... 

poate vin peste un an 

doi 

sau poate trei... 

copii cresc,

timpul trece... 

copii se răcesc, 

de singurătate s-au lipit,

pe părinți nu-i mai iubim așa mult 

ne-am obișnuit singuri... 

viață ,viață... 

of viață...

îți mulțumesc înzecit 

pentru dorința îndeplinită 

de mi-ai adus mama înapoi.. 

din țări străine... ❤️

Iubire, pe un an ai plecat,

Nu o să-ți văd ochii, zâmbetul tău.

Dacă să mai stai te-aș fi rugat,

Știu că erai să pleci, chiar dacă-i greu.

Ochii-n lacrimi, de dorul cumplit,

Aseară iar te-am visat c-ai venit,

Îmbrățișându-mă, pe frunte m-ai sărutat,

Mi-ai spus că mă iubești și ai fi stat.

M-am trezit brusc și rău îmi pare.

Inima și-acum din piept îmi sare,

Te simt și trăiesc cu gândul la tine.

Distanța nu rupe ce-i scris în destine.

voi pleca

odata cu umbrele noptii,

cand zorii se vor furisa

cu pasi racorosi si tarzii

in asternutul tau instelat

si-ti vor aseza la picioare

ofranda lor de lumina,

iti voi mangaia pentru ultima oara

parul,

si pentru ultima oara

iti voi saruta sanii cu miere,

cat te-am iubit,

desi n-am crezut niciodata

ca in tine imi voi gasi

limanul

pe care-l caut de atata amar de vreme,

trebuie sa plec,

sa imi continui  calea  ratacita

care duce poate spre nicaieri

sau poate

catre taramul tainic si luminos

unde sufletul meu

s-a nascut pentru intaia oara,

si unde 

a contemplat pentru prima oara

paradisul...

Cu perdelele lăsate,

Șed la masa mea de brad

De la Ikea

Focul pâlpâie în sobă 

Iară eu pe gânduri cad.

A fost și înca este un vis frumos. 

Însa doar un vis

Nu și realitatea. 

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.

Te urmăream de-a lungul molatecei poteci

Ale facebookului

Pân’-ai pierit, la capăt, în trifoi.

Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Întreab-o dacă trupul ei

E refugiu sau câmp de luptă.

Dacă pielea-i o hartă ce arde sub priviri

Sau o pagină goală când n-o citește nimeni.

Întreab-o cui i-a spus „te iubesc”

Și n-a primit răspuns,

Ce cicatrici a învățat

Să le poarte ca bijuterii.

Întreab-o ce o face să tremure

Când nu e frig,

Și de ce zâmbește

Când cade în gol cu ochii închiși.

Întreab-o ce vise i s-au frânt

Când au numit-o prea mult,

Prea tăcută, prea vie,

Prea femeie pentru o lume.

Iar dacă, după toate umbrele,

Îți oferă un zâmbet tăcut,

Fii scânteia ce o luminează,

Să o atingi doar cu sufletul, mut.

În gânduri te zăresc adesea,

Ca pe un vis ce n-are capăt,

Și-n liniștea ce ne-nconjoară,

O nouă lume-ncep să capăt.

Te-aș picta, aș face artă,

Te-aș cânta sau recita..

Dar te scriu în poezie,

Să rămână-n mintea ta.

Iubește-mă doar tu, te rog, pe mine,

Iubește-mă așa, cum inima îți vrea.

Deși de pura-ți dragoste, mi-i teamă,

Îți jur că pe vecie, voi fi numai a ta.

Secunde trec în zbor spre tine

Și timpul pare că ne cere

Să dăm tăcerii glas de șoaptă,

Să facem punți din mângâiere.

Îmi e de-ajuns să-mi spui doar una:

"Rămâi aici și nu pleca"

Și îți promit că pe vecie,

Ba nu.. îți JUR, voi fi a ta!

Cand am trecut pe lângă tine în vis îmi apăreai ca trează, n-am știut ce să îți spun…

Ce să îți spun, că dorm când furnicuțe triste mă așteaptă în noapte?

Am rămas numai la tine privind măcar să te simt puțin, puțin aproape 🥺

Că simt tot mai mult cum în timp ce eu sunt răpusă de-un vis,

Tu rătăcești prin abis 🥺

Și-aș vrea atât de tare să-ți pot trimite poezii în timp ce călătoresc prin vise,

Ca să nu mai existe în lumea reală furnicuțe triste.

Ești iubirea mea și dacă ești supărată

Și strâmbi din năsuc numai când vezi că ți-am scris dimineață,

Și ai toate motivele să o faci, dar nu prea se poate,

Cel puțin nu pentru mult timp,

Că o să te iubesc cu forța…

Dragoste cu forța se poate.

Tu probabil când ai ajuns la această strofă,

Deja mi-ai spus în gând de vreo trei mii de ori, ahhh lasă-mă în pace, nu mai vreau să te văd niciodată,

Dar ghici ce, dacă catârii sunt încăpățânați, eu sunt de două ori mai tare,

Și tu fiind așa de micuță și eu mai mare,

Ca să nu pleci o să mă întind pe tine toată

Până când nu mai ai de ales… ori nu mai ești supărată și mă dau deoparte după ce te alint cât vreau eu,

(te mângâi pe spate, pe umeri, pe obraji, mă joc cu părul tău, îți sărut mânuțele și urechile din când în când, în pauza dintre milioanele de pupici pe care ți le dau pe toată fățuca și când obosim și tu, și eu, și nu te mai zbați, îmi pun capul la gâtul tău, dar nu ca să dorm, ca să te simt lângă inima mea și să-i permit în sfârșit să fie slabă 🥺)

Ori... cu accent pe ori, o să mori sufocată 😈

Dragoste cu forța, îți spun eu, se poate.

Te iubesc, prințesa mea singuratică și îmbufnată,

Să ai o zi minunată și să nu uiți că undeva o stea mai obosită și somnoroasă de felul ei, te veghează și și-ar dori extrem de mult să-ți zică că îi pare rău dacă te-a lăsat să te simți singură și că și-ar dori să fie peste tot unde ești tu, dacă nu se poate ca om, măcar să fie în proximitatea ta ca o pisică, doar că, să fii pregătită pentru întrebări de genul, ce-i cu pisica asta, de ce te privește așa, la ce se holbează?

Și când te pui la masă sau te așezi undeva, eu să te pup pe picioare până te fac să te uiți puțin în jos la mine, ca să-mi astâmpăr dorul de tine și să-ți fur o privire că și ca pisică te iubesc tare, tare…

Și te lingușesc așa privindu-te cu o privire moale până când mă alinți puțin pe cap 🥺

(Și normal, îmi dai și puțină mâncare).

Iubito,tu ești icoana mea

Și te asigur că nu-i idolatrie,

Nu-i prima oară când ti-am spus,

Prin tine îmi vorbește Dumnezeu!

Căci dragostea este chiar El

Și are rugaciunea ei..

De-o să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun

Ei bine, atunci am să-ți răspund

Că vreau să-ți vorbesc despre rugaciunea dragostei...

Tot rugăciune este,dar are miere și arome,

De vrei sau nu coboară din gânduri rotindu-se

Precum un foc rotund și luminos

Direct în inimă...

Iubindu-te pe tine,

Această lume cenușie moare,

Cu tot ce știm că-i aparține,

Tristeți, eșecuri și necazuri,

Iar Raiul de care se vorbește

Prin tine îmi apare cu tot frumosul,

Tu fiind secreta cheie ce-l deschide!

Aceasta-i divina rugaciunea dragostei,

Te rog mă crede,eu îți spun doar ție

Dar parcă e mai bine

Întreaga lume să o știe!

(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

RĂGAZUL REGĂSIRII

De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine

Să mă adun din bucăți de dor și vis

Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine

Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.

Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut 

Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi

Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut

Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.

Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii

Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi

Cum nu știam de mine, de unde să pornesc

...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!

Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare 

Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat

....atât de mult eram pierdută în zare 

Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.

Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine

Când tot ce imi doream era sa te aud

Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!

Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...

Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc

Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum

Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.

Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.

Cât de frumos este când spui

Cuvântul te iubesc, iubita mea,

Și să primești, întors răspunsul

De la ființa ce-ți este jumătatea. 

Cât de frumos este să numeri

În doi frumoșii ani de fericire,

Chiar dacă ei te-apasă-n spate

Ușori îi simți, că-s...nemurire. 

Cât de frumos e când trăiești

În adevăr și nu-n minciună,

Celor din jur să porți respect

Și să reverși spre ei...lumină. 

Cât de frumos este să poți visa

Ca lumea să devină una dreaptă,

Iar omul să-nțeleagă că va plăti

Când va ajunge Sus..la judecată. 

Frumos este să fii îndrăgostit

De-a ta prietenă, iubită și soție,

De gura lumii nicicând să-ți pese

Iar fapta adunată...strânsa bogăție. 

Cât de frumoasă este dragostea

Iubiților ce știu mereu să dăruiască,

Din marea lor iubire...pământească

C-a lor va fi răsplata..cea cerească!