Автор Silvia Mihalachi
Итого
173 публикацииСлучайные публикации :)
Click-ul amorului
În lumina rece a unui ecran strălucitor,
Iubirea se frânge în mii de bucăți,
Fiecare like, o vorbă nespună,
Fiecare comentariu, o adiere de dorință neîmpărtășită.
Tu ești acolo, o prezență ce așteaptă,
Printre imagini ce se topesc în timp,
Un zâmbet aparent, dar un suflet plin de întrebări,
Unde te afli, în vâltoarea acestui joc nesfârșit?
El te vede doar prin fereastra lumii virtuale,
Un click, un mesaj, dar nu și un sărut,
Privirea-i se pierde în altele, în mângâieri necunoscute,
Iar tu, femeia ta, rămâi neauzită, îngropată în umbrele cuvintelor.
Nu îți vrea privirea, nu îți cere cuvintele,
Dar îți fură inima, ca pe o monedă de schimb.
În lumea aceasta, de nevoi nesatisfăcute,
Iubirea nu are formă, nu are consistență,
Doar un ecou, o reflexie de dorință ce se stinge.
Tu ai devenit o umbră pe ecran,
O piesă într-un joc de imagini și adorație rapidă,
Unde orice sentiment este un click,
Și fiecare speranță se pierde în goana după altceva.
Tu nu ești de ajuns, pentru că nu ești altcineva,
Nu ești doar o poză sau o vorbă de moment,
Ci ești mai mult - o femeie, un univers tăcut,
Ce vrea să fie iubită nu dintr-o fantezie,
Ci dintr-o realitate întreagă, dintr-o alegere adevărată.
Dar cine îți va vedea cu adevărat sufletul,
Dacă privirea se pierde între hashtaguri și profile?
Cine te va simți în toată splendoarea ta,
Dacă iubirea devine doar un trend, un vis de vânt?
Femeia adevărată nu cere promisiuni pe care nu le va trăi,
Nu cere să fie aleasă între imagini și dorințe neînfrânate,
Ci cere respect, cere să fie văzută așa cum este:
Nu doar o umbră, nu doar un nume de pe ecran.
Tu ești un univers viu, nu un obiect de consum,
Iar iubirea ta merită să fie trăită, nu filtrată.
Și poate că, într-o zi, cineva va înțelege
Că nu ești doar o imagine pe care o poți înlocui,
Ci o femeie adevărată, cu un suflet ce merită să fie iubit,
Nu doar în cuvinte sau în semne efemere,
Ci în fiecare bătaie a inimii ce așteaptă să fie întâlnită.
Beția unei umbre
De-aș ține în brațe ce port în tăcere,
N-ar mai fi nopțile pline de durere.
Ți-aș ține chipul între palme blânde,
Ca să nu mai rătăcești prin minte...
Te-aș strânge fără teamă, fără vină,
Cum strânge cerul norii în lumină
Și ți-aș rosti, fără cuvânt grăbit,
Tot ce-n mine... lipsa ta a zidit.
N-ai mai fi dor, nici umbră ce răzbate,
Ai fi prezentul în seri îmbrățișate.
Ai fi odihna-mi după-atâtea lupte,
Iubirea mea... născută din ascunse șoapte.
Dar ești doar vis ce arde lin în piept,
O formă-n aer, un cuvânt nedrept.
Verși ca un vin amurgul peste dorul greu,
Iar din beția umbrei tale... mă hrănesc mereu.
Și doar în suflet pot să te păstrez,
"Căci lumea nu primește ce-i ales".
......................................................
De-aș avea în brațe ce-n suflet trăiește,
Poate-aș învăța cum iubirea nu greșește.
Și te port ca pe-o candelă în mine, stingheră,
Arzând fără flacără în fiece seară.
O amintire ce încet, din somn mă cere
Și un pocal din care gust... iubind în tăcere.
Bufonii
Povestea mea se rupe și se coase,
Cu ațe fine, tremur de delir,
Schizofrenia-mi țese alte oase,
Și-n ele dorm, și-n ele mă inspir.
Bufonii râd — și râsul lor e teatru,
Scriu poezii să nu merg la psihiatru.
Somn ușor
Să adormi încet, suflet blând,
Așa cum mă linișteai odinioară,
Cu tăcerea ta caldă, răbdând
Povara durerilor mele, amară.
Ai plecat cu o jumătate din noi,
Știind că tot ce rămâne e greu,
În zilele dulci când răsuflu-n nevoi,
Mă țineai doar prin tăcerea mereu.
Unde ai ajuns, departe de dor,
Sper că lumina te poartă senină.
Iartă-mi suspinul și-al lacrimii nor,
Iar poveștile noastre, păstrează-le-n tihnă.
Te-am chemat "prieten", axolot blajin,
Mă priveai ca o umbră de soare,
Un ecou ce trăiește și-apune divin
Lăsând amintirea să doarmă sub zare.
“Prietenul meu cel mai bun nu imi oferea sfaturi, avuții cu carul, fericire fara sfarsit……ci doar liniștire… asta e tot ce doream.”
🎦 Testament: Să ma citiți în vers....
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
O Mare de Dor
Când marea mi se face dor
De gând albastru, călător,
Adie arșița nisipul,
Și greu aș vrea să-mi treacă timpul;
Și sufletul se umple tot,
În caldul soarelui înot,
Și plec urechea pe o scoică,
Și valurile-mi sunt iar doică;
Adorm o lacrimă ce vine,
Și-o las acolo până mâine,
Și când, de dor, uscat voi fi,
Le-oi curge-n suflet mii și mii;
Și va rămâne-o amintire,
O albie de ne-mplinire,
Că dorul mare n-a trecut,
Și-n mare dor m-am prefăcut.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 августа
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 августа
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 августа
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 августа
Impecabil scrisă!👏
Ea iubirea
aurica_plesea
28 августа
Felicitări, cele mai frumoase versuri!
Pradă si putere
Florin Petricean
28 августа
Iti mulțumesc pt apreciere!👍
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Alex Black
28 августа
O poezie care surprinde acel moment de ruptură, când vara se stinge și lasă în loc doar umbre și nostalgie. Citesc si nu pot decât să îți admir melan...
Vara fără Soare
Gheorghe Ascurtulesei
28 августа
Felicitări Alexina pentru această poiezie Vara fără Soare
Astăzi..
Gheorghe Ascurtulesei
28 августа
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Ți-aș fi dat..
Gheorghe Ascurtulesei
28 августа
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Pradă si putere
Alex Black
27 августа
O poezie care iti prinde mintea in capcană.
🎦 O SEARA FUMOASA DE TOAMNA
Gheorghe Ascurtulesei
27 августа
Mulțumesc frumos tuturor celor care le place poeziile mele
🎦 Ultima sărutare să-mi dai
Gheorghe Ascurtulesei
27 августа
Mulțumesc frumos pentru mesaj Smaranda Ploaie
🎦 Ultima sărutare să-mi dai
Gheorghe Ascurtulesei
27 августа
Mulțumesc frumos pentru mesaj Smaranda Ploiești pentru că mi-ai apreciat poezia și nu în primul rând că ți-a plăcut
✨ p.o.e.m
Deea
27 августа
Multumesc!