Fără
Fără de lacrimi nu poate fi un dor
Fără un dor nu poate fi iubire
Fără iubire pământul ar fi gol
Mă umple gol lipsindu-mă de tine
Fără de aripi e frânt sufletu-n zbor
Fără de zbor nu mai ating lumină
Fără lumină nu văd spre viitor
De viitor prezentul poartă vină
Fără de ochi privirea umblă orb
Fără priviri tristețea arde viață
Fără de noi amare ploi mă storc
Se-adună ploi să-ți bată la fereastră
Fără căldură deși mă arde foc
Fără de foc nu-i dragoste curată
Fără o dragoste e totul doar un joc
Nu mai e un joc când inima-i furată
Fără de vise aș vrea să vină somn
Fără de somn trec orele-n restanță
Fără speranță aștept, poate adorm
Nu pot să dorm căci dorul nu mă lasă
Fără-ntuneric nu știi ce-nseamnă stea
Fără de stea absența mă deprimă
Fără de Ea în două mă împart
Din jumătăți întregu-i fără rimă
Fără iertare se naște-o lume strâmbă
Fără-ndurare te sfarmă și te-aruncă
Fără scăpare lași sufletul să plângă
Fără de soare umblăm pierduți în umbră
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 3 декабря 2022
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 2
Просмотры: 941
Комментарий
Стихи из этой категории
Respir pe-o margine de cer
Pe-o margine de cer respir
Cât încă inima îmi bate
Cu-n suflet vesel, alteori trist
Viața mea, plină cu de toate.
Ochi-mi admira minunile naturii
Creionul îmi desenează cuvântul
Buzele au gustat din capcana iubirii
Picioarele pe-alei îmi poartă gândul.
Sufletul îl port mereu cu mine
Fericirea o pot simți din plin
Dar caut o portiță către tine
Pe drumuri care nu mai vin...
Am nopti și zile, ore, minute
Am dimineți și seri plăcute
Dar am și lacrimi muribunde
Ce cad sensibil, pe tăcute.
Am totul si nimic acum,
Timpul abia mi-l mai trăiesc.
Am foc, aer... rău și bun,
Cu toate astea... nu îmi folosesc.
Regrete
Să ador splendoarea, părul
Te-aş visa şi ziua, dorul
Neştiind unde ţii, gîndul
Aş dori s-ating, pamîntul
Să regret c-am zis, cuvîntul
Ce n-aş da, să-ntorc, mometul
Inima-i pustie, vîntul
Sufletul mii sumbru, altul
Pămîntul, a şters, momentul
Gîndul, a uitat , cuvîntul
Vîntul, îţi alină, dorul
Altul, îţi atinge, părul.
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Dintre ruini de biserici
Dintre ruini de biserici,
Acatiste adun,
Calc peste feţe de clerici,
Preparând aghiazmă-n ceaun.
Ascult gălăgia din cimitir,
Morţii se revoltă în groapă,
Căci li s-a pus pe sălaşuri bir,
Şi peste ei o alta se sapă.
E o absenţă de simţuri în lume,
Demonii iubire îţi oferă,
Popii în tradiţionale costume,
Blesteme peste tine proferă.
Cad cete de îngeri din cer,
Scântei erup din morminte,
Am devenit al lumii gropnicer,
Şi cânt liturghii fără cuvinte.
Nemângâiaţi se sting atei,
Pe braţele mele întinse,
Boltesc credinţă pentru ei,
Sub lumânări în post aprinse.
Plâng sfinţii arhangheli în taină,
Pustnici în grote se închină,
Să porţi creştine acea haină,
Care te-mbracă în lumina divină.
Toamna din mine
Mi-ai lăsat în vene o toamnă
Și pleoapele grele de ploi,
În piept îmi cad frunze uscate,
Și pașii îmi sună goi.
Tu ești vara ce s-a stins devreme,
Lăsând în pământ doar noroi,
Eu sunt copacul care te-a crezut,
Și care azi moare-ntr-un foșnet vioi.
Dar toamna nu plânge, doar știe
Că iernile vin și se duc,
Și chiar de azi tremură vântul,
Dragostea doare
Dragostea nu doare doar când moare..
Ea strigă tare,se zbate dulce,
Vrea să cuvânte pe limba ei..
Suspină tristă când nu-i auzită
Vorbește-o limbă necunoscută
Aduce daruri celeste, nebănuite,
Te tot invită ca la o nuntă
Să treci pe-acolo în haine de gală
Tu însă fă ce crezi sau ce vrei;
Ai grijă mare la aparențe
Sunt trecătoare,înșelătoare
Timpul are clepsidra întoarsă
Nimic nu poate să stea în loc...
Sarută-ți tandru mereu iubita
Cere-i sărutul ce-l ține tainic,
Neștiind de unde îl are și pentru ce...
Trăiește-ți dulcea durere
Doar știai bine că dragostea doare
Nu doar când moare
Ci și acum când îți vorbește,
Nu ai ce-i face
Asta e!
(16 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Respir pe-o margine de cer
Pe-o margine de cer respir
Cât încă inima îmi bate
Cu-n suflet vesel, alteori trist
Viața mea, plină cu de toate.
Ochi-mi admira minunile naturii
Creionul îmi desenează cuvântul
Buzele au gustat din capcana iubirii
Picioarele pe-alei îmi poartă gândul.
Sufletul îl port mereu cu mine
Fericirea o pot simți din plin
Dar caut o portiță către tine
Pe drumuri care nu mai vin...
Am nopti și zile, ore, minute
Am dimineți și seri plăcute
Dar am și lacrimi muribunde
Ce cad sensibil, pe tăcute.
Am totul si nimic acum,
Timpul abia mi-l mai trăiesc.
Am foc, aer... rău și bun,
Cu toate astea... nu îmi folosesc.
Regrete
Să ador splendoarea, părul
Te-aş visa şi ziua, dorul
Neştiind unde ţii, gîndul
Aş dori s-ating, pamîntul
Să regret c-am zis, cuvîntul
Ce n-aş da, să-ntorc, mometul
Inima-i pustie, vîntul
Sufletul mii sumbru, altul
Pămîntul, a şters, momentul
Gîndul, a uitat , cuvîntul
Vîntul, îţi alină, dorul
Altul, îţi atinge, părul.
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Dintre ruini de biserici
Dintre ruini de biserici,
Acatiste adun,
Calc peste feţe de clerici,
Preparând aghiazmă-n ceaun.
Ascult gălăgia din cimitir,
Morţii se revoltă în groapă,
Căci li s-a pus pe sălaşuri bir,
Şi peste ei o alta se sapă.
E o absenţă de simţuri în lume,
Demonii iubire îţi oferă,
Popii în tradiţionale costume,
Blesteme peste tine proferă.
Cad cete de îngeri din cer,
Scântei erup din morminte,
Am devenit al lumii gropnicer,
Şi cânt liturghii fără cuvinte.
Nemângâiaţi se sting atei,
Pe braţele mele întinse,
Boltesc credinţă pentru ei,
Sub lumânări în post aprinse.
Plâng sfinţii arhangheli în taină,
Pustnici în grote se închină,
Să porţi creştine acea haină,
Care te-mbracă în lumina divină.
Toamna din mine
Mi-ai lăsat în vene o toamnă
Și pleoapele grele de ploi,
În piept îmi cad frunze uscate,
Și pașii îmi sună goi.
Tu ești vara ce s-a stins devreme,
Lăsând în pământ doar noroi,
Eu sunt copacul care te-a crezut,
Și care azi moare-ntr-un foșnet vioi.
Dar toamna nu plânge, doar știe
Că iernile vin și se duc,
Și chiar de azi tremură vântul,
Dragostea doare
Dragostea nu doare doar când moare..
Ea strigă tare,se zbate dulce,
Vrea să cuvânte pe limba ei..
Suspină tristă când nu-i auzită
Vorbește-o limbă necunoscută
Aduce daruri celeste, nebănuite,
Te tot invită ca la o nuntă
Să treci pe-acolo în haine de gală
Tu însă fă ce crezi sau ce vrei;
Ai grijă mare la aparențe
Sunt trecătoare,înșelătoare
Timpul are clepsidra întoarsă
Nimic nu poate să stea în loc...
Sarută-ți tandru mereu iubita
Cere-i sărutul ce-l ține tainic,
Neștiind de unde îl are și pentru ce...
Trăiește-ți dulcea durere
Doar știai bine că dragostea doare
Nu doar când moare
Ci și acum când îți vorbește,
Nu ai ce-i face
Asta e!
(16 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Reprezentații de toamnă
Printre culorile de toamnă arde vânt
Copacii freamătă urlând în isterie
Atârnă galbenul de vară întrebând
Cenușa frunzelor zburând cărămizie
Se-adună norii scuturându-se plângând
Cinstita ploaie pătrunzând cu viclenie
Ne udă stropii aruncându-se râzând
Îmbrățișându-ne a toamnei astenie
Curge lumina înecându-se în crâng
Nopțile umblă petrecând cu veselie
Alungă zilele gonindu-le scăzând
Soarele cade micșorând călătorie
Dintre ciulinii decedați au dispărut
Ființe mute intuind o tragedie
S-au adunat îngrămădindu-se-n pământ
Găsindu-și loc de hibernare-n galerie
Către văzduh o barză albă-și ia avânt
Ultimu-i puf zboară plutind în frenezie
Lăsând în urmă vremea rece tremurând
Ne-așează frigul peste gânduri pălărie
Goniți în casă timpul fumegă mărunt
Orele trec privind afară vijelie
Danseză toamna printre dealuri alergând
Pictând culorile să-i cânte melodie
Timpul
De ar fi timpul construit dintr-un elastic
Să-ntindem clipa cât o viaț-ar fi fantastic
Da-i trecător, necruțător, arde năpraznic
Ne-aruncă-n gol nepăsător zâmbind obraznic
Ne stoarce clipa fie ea oricât de mică
Chiar de e inima săraca-ndrăgostită
Doar amintirea poate-ți lasă fericită
De-ar fi posibil să-l oprim pentru-acea clipă
Nu are timpul timp de suflete s-aline
E ocupat să șteargă tot, chiar și pe tine
Nu-l întreba, nu va mai știi nimic de nimeni
E un nebun, nu-i va păsa de-i rău sau bine
Ar fi o cale foarte-ngustă de-al răpune
Să fii un înger pentru cei ce-ți spun pe nume
Când vom pleca, zburând doar sufletul rămâne
Iubirea-i singura ce timpul va supune
Întreb ce să mai răspund
Sunt întrebat de întrebări unde-i răspuns
Știu doar că sufletu-i răpus de o-ntrebare
Poate mai știi, eu nu mai știu unde-a ajuns
Pare că-i pus fără răspuns într-o uitare
Ce să mai fiu golit de suflet, parcă nu-s
Ce să mai știu când nu mai știi, și asta doare
Bătând în gol inima-mi spune că m-am dus
Fără de noi rămân o biată întrebare
Ce să mai caut întrebându-mă răspuns
Ce să mai uit abandonat în alungare
Ce să mai las când toate armele-am depus
Ce să mai ‚da’ când ‚nu’ e pus în acuzare
Ce să întreb dacă nu-mi vindecă răspuns
Ce să mai spun dacă n-aude întrebare
Ce să mai cad lipit de jos, totu-i mai sus
Ce să mai zbor când mă târăsc la întâmplare
Ce să mai azi dacă nu ieri sau în curând
Ce să mai eu dacă-mi lași tu o așteptare
Ce să mai nopți dacă nici zile și nicicând
Cine sunt eu când nu ești tu e condamnare
Ia-mă de mână
Apropie-te-n șoaptă fără teamă
Doar pentru tine-n lumea asta am venit
Eu sunt aici să îți acopăr orice rană
De mân-aș vrea ne plimbăm nedespărțit
Toate bătăile de inimă te chiamă
Un curcubeu de amintiri ți-am pregătit
La mine-n suflet ești mirabilă podoabă
De mână caut să te țin îndrăgostit
Ploile tale-am să le-adun la mine-n palmă
Le voi topi între apus și răsărit
Tristețea las-o arestată într-o vamă
Ia-mă de mână și-mi zâmbește fericit
Am adunat buchet de stele până-n toamnă
Cerul în ochi să-ți înflorească strălucit
Poate se-aprinde și la tine dulce flamă
Și-atunci de mână vom ajunge infinit
Fără de tine dimineața e o dramă
Cuvântul arde pe hârtie umilit
Zdrobind speranțele durerea mă destramă
Te rog de mână să mă ții adăpostit
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Reprezentații de toamnă
Printre culorile de toamnă arde vânt
Copacii freamătă urlând în isterie
Atârnă galbenul de vară întrebând
Cenușa frunzelor zburând cărămizie
Se-adună norii scuturându-se plângând
Cinstita ploaie pătrunzând cu viclenie
Ne udă stropii aruncându-se râzând
Îmbrățișându-ne a toamnei astenie
Curge lumina înecându-se în crâng
Nopțile umblă petrecând cu veselie
Alungă zilele gonindu-le scăzând
Soarele cade micșorând călătorie
Dintre ciulinii decedați au dispărut
Ființe mute intuind o tragedie
S-au adunat îngrămădindu-se-n pământ
Găsindu-și loc de hibernare-n galerie
Către văzduh o barză albă-și ia avânt
Ultimu-i puf zboară plutind în frenezie
Lăsând în urmă vremea rece tremurând
Ne-așează frigul peste gânduri pălărie
Goniți în casă timpul fumegă mărunt
Orele trec privind afară vijelie
Danseză toamna printre dealuri alergând
Pictând culorile să-i cânte melodie
Timpul
De ar fi timpul construit dintr-un elastic
Să-ntindem clipa cât o viaț-ar fi fantastic
Da-i trecător, necruțător, arde năpraznic
Ne-aruncă-n gol nepăsător zâmbind obraznic
Ne stoarce clipa fie ea oricât de mică
Chiar de e inima săraca-ndrăgostită
Doar amintirea poate-ți lasă fericită
De-ar fi posibil să-l oprim pentru-acea clipă
Nu are timpul timp de suflete s-aline
E ocupat să șteargă tot, chiar și pe tine
Nu-l întreba, nu va mai știi nimic de nimeni
E un nebun, nu-i va păsa de-i rău sau bine
Ar fi o cale foarte-ngustă de-al răpune
Să fii un înger pentru cei ce-ți spun pe nume
Când vom pleca, zburând doar sufletul rămâne
Iubirea-i singura ce timpul va supune
Întreb ce să mai răspund
Sunt întrebat de întrebări unde-i răspuns
Știu doar că sufletu-i răpus de o-ntrebare
Poate mai știi, eu nu mai știu unde-a ajuns
Pare că-i pus fără răspuns într-o uitare
Ce să mai fiu golit de suflet, parcă nu-s
Ce să mai știu când nu mai știi, și asta doare
Bătând în gol inima-mi spune că m-am dus
Fără de noi rămân o biată întrebare
Ce să mai caut întrebându-mă răspuns
Ce să mai uit abandonat în alungare
Ce să mai las când toate armele-am depus
Ce să mai ‚da’ când ‚nu’ e pus în acuzare
Ce să întreb dacă nu-mi vindecă răspuns
Ce să mai spun dacă n-aude întrebare
Ce să mai cad lipit de jos, totu-i mai sus
Ce să mai zbor când mă târăsc la întâmplare
Ce să mai azi dacă nu ieri sau în curând
Ce să mai eu dacă-mi lași tu o așteptare
Ce să mai nopți dacă nici zile și nicicând
Cine sunt eu când nu ești tu e condamnare
Ia-mă de mână
Apropie-te-n șoaptă fără teamă
Doar pentru tine-n lumea asta am venit
Eu sunt aici să îți acopăr orice rană
De mân-aș vrea ne plimbăm nedespărțit
Toate bătăile de inimă te chiamă
Un curcubeu de amintiri ți-am pregătit
La mine-n suflet ești mirabilă podoabă
De mână caut să te țin îndrăgostit
Ploile tale-am să le-adun la mine-n palmă
Le voi topi între apus și răsărit
Tristețea las-o arestată într-o vamă
Ia-mă de mână și-mi zâmbește fericit
Am adunat buchet de stele până-n toamnă
Cerul în ochi să-ți înflorească strălucit
Poate se-aprinde și la tine dulce flamă
Și-atunci de mână vom ajunge infinit
Fără de tine dimineața e o dramă
Cuvântul arde pe hârtie umilit
Zdrobind speranțele durerea mă destramă
Te rog de mână să mă ții adăpostit
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
Silvia Mihalachi