La nuntă!
Simt cum cântul mă pătrunde
Când lângă mine ești în dans,
Și cum dragostea ne însoțește
Când amândoi plutim pe vals.
Fac doi pași săltați la stânga
Iar tu zbori ușor spre dreapta,
Mai greșesc dar mă îndrepți
Și-ți ascult cuminte șoapta.
Dau un pas rapid în spate
Și chipul frumos ți-admir,
Îmi spui că lumea privește
Dar nu-mi pasă, vorbe-nșir.
Și-apoi cine poate să închidă
Gura rea ce-n una clevetește,
Făr' a da vreodată socoteală
Celui ce nu minte și iubește.
Ritmul spune să mă apropii
Și să fim lipiți unul pe altul,
Să te strâng cu poftă-n brațe
Și să le privim pe feți oftatul.
Ne oprim din dansul nostru
Și ne îndreptăm spre masă,
Care-i plină și ne-așteaptă
Să gustăm, că-i nunta-aleasă!
Стихи из этой категории
Un rece fior…
Un rece fior îmi spulberă visul,
Prin mănăstiri îmi intoxic gândirea,
Refuz să te pierd, și-ți caut abisul,
Rătăcirea spre tine fiindu-mi menirea.
Povești de iubire car în spinare,
Caut profeți să-mi spună când vii,
În toamna din mine, bruma apare,
Şi-n față-mi dansează același stihii.
Groaza-mi sporește cu fiece pas,
Clipe pierdute îmi râd pe la spate,
Pe drumul îngust doar eu am rămas,
Și urmele tale, grațios conturate.
Aud șoapte vagi pe-o cracă subțire,
Mă golesc de cuvinte spre a urla,
Către ceruri arunc o morbidă privire,
Și-apoi cad biruit... pe lespedea ta.
Aroma de dor
O rază timidă de soare
Mă trezește din visare,
Cafeaua fierbinte
cu-aromă de dor,
Mă ține captivă până-n zori,
Cuibărită într-un gând
ascuns,
nepătruns.
Și gândul...
Aleargă cu disperare
Spre tine din nou,
Spre brațele tale.
O nouă zi...
A câta fără tine
Oare?
"Ja, einmal ich träumte" în islandeză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Ég hef aldrei verið eins heppin og aldrei áður á ævinni,
því í fyrsta skipti sem þú brosir til baka.
Ég trúi ekki á drauma, sama hversu mikið ég reyni
En ég vona að ég sjái þig einn daginn
við fjólubláa sólarupprásina, þegar við hittumst aftur,
sömu leið verður farin.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Ég hef aldrei verið eins heppin og aldrei áður á ævinni,
því í fyrsta skipti sem þú brosir til baka.
Ég trúi ekki á drauma, sama hversu mikið ég reyni
En ég vona að ég sjái þig einn daginn
við fjólubláa sólarupprásina, þegar við hittumst aftur,
sömu leið verður farin.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Ég hef aldrei verið eins heppin og aldrei áður á ævinni,
því í fyrsta skipti sem þú brosir til baka.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Draumurinn tekur enda, sólin sökk í sjóinn
og þegar ég vaknaði fann ég þig ekki lengur.
Cicatrici de iubire
Simt cum carnea se desprinde
Încet-încet de la os,
În fiecare pulsație, o luptă,
În fiecare suspin, un secret minuțios.
În adâncurile ființei, un strigăt,
Îngropat sub straturi de tăcere,
Cuvinte nerostite, ca niște săgeți,
Îmi străpung sufletul cu durere.
Iubirea a fost o flacără vie,
Dar acum, rămâne doar un scrum,
Căci ne-am jucat cu focul
Și am ars tot ce aveam mai bun.
De-aș putea să dezbrac sufletul
De aceste săgeți invizibile,
De fantomele neclare ale trecutului,
De rănile adânci ce par imposibile.
Aș vrea să-mi îmbrățișez durerile,
Să le transform în aripi de zbor,
Căci chiar și din cenușa iubirii,
Se poate naște un nou fior.
de Guțul Cristina
in umbra iubirii
In umbra iubiri,cand noaptea se coboara,
Privesc in taina cum stelele stralucesc
Imi simnt inima cum in piept bate si doara
Si sufletul meu de dor si dragosste tresare adanc
Pe cerul senin luna isi arata chipul bland
Ca un far luminos ce vegheaza peste noi
Iar eu ca un calator pierdut in gand
Ma las purtat de visele ce ma cuprind cu bucurii
In umbra iubiri cuvintele prind aripi
Se rostesc versuri pline de tandrete si pasiune
Ca o melodie dulce ce sufletele intr-o minunata simfonie\
Impletindu-se intr-o poveste fara sfarsit si destinatie
Rimele se impletesc ca fire de matase fina
cuvinte alese cu grija exprimea iubirea pura
Ca si cum eminescu ar scrie in lumina
Versuri ce inalta sufletul si inima cea dura
fiecare cuvant este o declaratie
De dragoste pura si adanca
Ca un poem scris in stele stralucitoare
Ce vegheaza asupra noastra in noapte
In ochi tai gasesc o eternitate
In atingerea ta simt fiorul iubirii
Un dans al sufletelor noastre unite
Pe aripile dorintei si a pasiunii
DACĂ S-AR PUTEA!
Dacă s-ar putea vreodată
Din cenușă să renasc
Și creatorul m-ar întreba
Când și unde în ce secol
Doresc a învia?
Nici n-aș prea mult pe gânduri;
Vreau în epoca de piatră
Să port arc , să port săgeată
Să fiu liber să colind
Șă fac tot ce-mi pun în gând.
Să am frați să am surori
Să ne încălzim la soare
În zile desărbătoare
Să ne spele apa ploii
Grija să ne-o poarte zeii.
Un rece fior…
Un rece fior îmi spulberă visul,
Prin mănăstiri îmi intoxic gândirea,
Refuz să te pierd, și-ți caut abisul,
Rătăcirea spre tine fiindu-mi menirea.
Povești de iubire car în spinare,
Caut profeți să-mi spună când vii,
În toamna din mine, bruma apare,
Şi-n față-mi dansează același stihii.
Groaza-mi sporește cu fiece pas,
Clipe pierdute îmi râd pe la spate,
Pe drumul îngust doar eu am rămas,
Și urmele tale, grațios conturate.
Aud șoapte vagi pe-o cracă subțire,
Mă golesc de cuvinte spre a urla,
Către ceruri arunc o morbidă privire,
Și-apoi cad biruit... pe lespedea ta.
Aroma de dor
O rază timidă de soare
Mă trezește din visare,
Cafeaua fierbinte
cu-aromă de dor,
Mă ține captivă până-n zori,
Cuibărită într-un gând
ascuns,
nepătruns.
Și gândul...
Aleargă cu disperare
Spre tine din nou,
Spre brațele tale.
O nouă zi...
A câta fără tine
Oare?
"Ja, einmal ich träumte" în islandeză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Ég hef aldrei verið eins heppin og aldrei áður á ævinni,
því í fyrsta skipti sem þú brosir til baka.
Ég trúi ekki á drauma, sama hversu mikið ég reyni
En ég vona að ég sjái þig einn daginn
við fjólubláa sólarupprásina, þegar við hittumst aftur,
sömu leið verður farin.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Ég hef aldrei verið eins heppin og aldrei áður á ævinni,
því í fyrsta skipti sem þú brosir til baka.
Ég trúi ekki á drauma, sama hversu mikið ég reyni
En ég vona að ég sjái þig einn daginn
við fjólubláa sólarupprásina, þegar við hittumst aftur,
sömu leið verður farin.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Ég hef aldrei verið eins heppin og aldrei áður á ævinni,
því í fyrsta skipti sem þú brosir til baka.
Já, einu sinni dreymdi mig um sólargeisla,
þar sem við hittumst, einhvers staðar í geimnum.
Draumurinn tekur enda, sólin sökk í sjóinn
og þegar ég vaknaði fann ég þig ekki lengur.
Cicatrici de iubire
Simt cum carnea se desprinde
Încet-încet de la os,
În fiecare pulsație, o luptă,
În fiecare suspin, un secret minuțios.
În adâncurile ființei, un strigăt,
Îngropat sub straturi de tăcere,
Cuvinte nerostite, ca niște săgeți,
Îmi străpung sufletul cu durere.
Iubirea a fost o flacără vie,
Dar acum, rămâne doar un scrum,
Căci ne-am jucat cu focul
Și am ars tot ce aveam mai bun.
De-aș putea să dezbrac sufletul
De aceste săgeți invizibile,
De fantomele neclare ale trecutului,
De rănile adânci ce par imposibile.
Aș vrea să-mi îmbrățișez durerile,
Să le transform în aripi de zbor,
Căci chiar și din cenușa iubirii,
Se poate naște un nou fior.
de Guțul Cristina
in umbra iubirii
In umbra iubiri,cand noaptea se coboara,
Privesc in taina cum stelele stralucesc
Imi simnt inima cum in piept bate si doara
Si sufletul meu de dor si dragosste tresare adanc
Pe cerul senin luna isi arata chipul bland
Ca un far luminos ce vegheaza peste noi
Iar eu ca un calator pierdut in gand
Ma las purtat de visele ce ma cuprind cu bucurii
In umbra iubiri cuvintele prind aripi
Se rostesc versuri pline de tandrete si pasiune
Ca o melodie dulce ce sufletele intr-o minunata simfonie\
Impletindu-se intr-o poveste fara sfarsit si destinatie
Rimele se impletesc ca fire de matase fina
cuvinte alese cu grija exprimea iubirea pura
Ca si cum eminescu ar scrie in lumina
Versuri ce inalta sufletul si inima cea dura
fiecare cuvant este o declaratie
De dragoste pura si adanca
Ca un poem scris in stele stralucitoare
Ce vegheaza asupra noastra in noapte
In ochi tai gasesc o eternitate
In atingerea ta simt fiorul iubirii
Un dans al sufletelor noastre unite
Pe aripile dorintei si a pasiunii
DACĂ S-AR PUTEA!
Dacă s-ar putea vreodată
Din cenușă să renasc
Și creatorul m-ar întreba
Când și unde în ce secol
Doresc a învia?
Nici n-aș prea mult pe gânduri;
Vreau în epoca de piatră
Să port arc , să port săgeată
Să fiu liber să colind
Șă fac tot ce-mi pun în gând.
Să am frați să am surori
Să ne încălzim la soare
În zile desărbătoare
Să ne spele apa ploii
Grija să ne-o poarte zeii.
Другие стихотворения автора
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Soarele și Luna!
Îmi place lumina Soarelui apune,
Și când se-ascunde după munte,
Și cum Luna pe cer se-aprinde,
Dorind cu noaptea să se-nfrunte
Simt bucurie când vine dimineața,
Și noaptea se retrage la culcare,
Să văd din nou cum Soarele răsare,
Și cum pământul prinde culoare
Tot timpul aș dori ca Soarele și Luna,
Pe Cer să strălucească împreună,
Să nu mai fie noapte și doar zi,
Și lumea să devină, un pic mai bună
Acum eu înteleg că după munte,
Soarele nu e ascuns și e cu Luna,
Putere-i dă să lumineze-n noapte,
Frați buni ei rămânând..întruna...
Ea sora luminată, El strălucitul..frate!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
N-a fost să fie..!
Te-aștept să ne-ntâlnim din nou
Lângă copacul ce astăzi plânge ,
Că nu ne-a mai văzut de-o vreme
Simțind cum dragostea se frânge.
Și plânsul lui devine o cascadă
Când vede cât sunt de îndurerat ,
Ar vrea să știe care este motivul
Ce s-a-ntâmplat că ne-am certat.
Încerc să-i spun că totu-i bine
Și doar ceva puțin te-a supărat,
Moment când vocea lui se-aude
Ce-mi strigă uit-o...are alt băiat.
Ridic privirea și curios mă uit la el
Și îl întreb răstit ce vrea să spună,
Rămâne mut și-un semn îmi face
Să văd biletul ce pe ram i-a-târnă.
Vreau să citesc dar ...nu mai apuc
Că pomu-mi zice cruntul adevăr,
Precum că fata ieri i-a mărturisit
Că ea iubește pe cineva mai tânăr.
Îndurerat copacului îi mulțumesc
Și-i las pe ram bucata de hârtie,
Și cu tristețe în gând îmi șoptesc
N-a fost..ca ea să fie...a ta sotie!
Poza!
Pătrund pe ușa ta deschisă
Fără dorință de-a fura ceva,
Și te surprind cum lăcrimezi
Uitându-te atent la poza mea
Rămân un pic puțin surprins
De ce îți cade lacrima pe poză,
Când, doar tu mi-ai spus să plec
Că, te obosesc și faci nevroză
Da recunosc că am fost hoț
Furându-ți inima și dragostea,
Dar știu că m-ai lăsat să fur
Și-n viață să-ți devin jumatea
Acum tu-mi ceri ca eu să uit
Și clipa când te-am cunoscut,
Și-mi spui fără niciun regret
Că-ți sunt străin, necunoscut
De vrei, tu poza poți s-o rupi
În zeci și mii de bucățele,
Și-apoi în sobă să le-arunci
Să vezi cum iese fum din ele
Nu știu când s-a rupt lanțul
Iubirii noastre adevărate,
Și dacă-ntreb unde greșesc
Doar zici, că-s multe adunate
Eu cred că încă se mai poate
Din nou să-ți deschizi inima,
Să ierți, să uit, să fii soția mea
Și sufletul rănit..să-l pot reanima!
Idila!
Cum aș putea să cred in tine
Când tu mereu ai gândul dus,
Cum aș putea să-ți cer iubire
Când stiu că altul te-a sedus.
Sunt pregătit să-ți ofer inima
S-o simți cum bate pentru tine,
Dar văd că tu nu îți întinzi palma
Așa c-am s-o păstrez încă la mine.
Mi-aduc aminte când te-am văzut
În grupul nostru de prieteni dragi,
Și cum am îndrăznit sfios să te salut
Și-ai refuzat în seama să mă bagi.
Era pe înserat și luna plină apărea
De după nori pe ceru-ntunecat,
Semn am făcut să vezi că ne privea
Nu m-ai văzut și-n grabă ai plecat.
Privirea mea te-a însoțit un timp
Sperând că poate capu' ai să întorci,
Să nu mă simt c-am fost un tâmp
Și-un visător ce încă crede în năluci.
Dezamăgirea a fost destul de mare
Și nu știam cum să mă liniștesc,
În gândul meu a încolțit o întrebare
Cànd, unde, pot pe ea s-o întâlnesc
Și vremea tot trecea făra speranță
Din minte să mi-o scot nu s-a putut,
Mă consolam spunând, așa e viața
Și trebuie s-o iei din nou, de la-nceput.
Cu grupul de prieteni m-am întâlnit
Dar ea n-a mai venit să fie printre noi,
Și nimeni nu știa de-i vie sau a murit
Și nici dacă-și trăiește viața in doi.
Dar pe pământ au fost minuni
Și una mi s-a-ntâmplat și mie,
S-o văd pe fată stând în genuni
Làngă un prunc citind din biblie.
M-am înclinat ușor și-am salutat
Primind răspuns la gestul meu,
S-a ridicat zâmbind și depărtat
Trăgând după ea căruțul greu.
................................................
După un timp cu toții am aflat
Că ea la studii afară a plecat,
Și-aici cu un străin s-a măritat
Dar n-a durat si-au divorțat
Aceasta a fost adevărata lui idilă
A dragului si bunului meu coleg,
Atunci cu toții i-am plâns de milă
Acum vorbim, c-un emerit strateg
Și azi noi despre el mai povestim
Ce mult a suferit după a lui fată,
Și-n glumă nu ezităm să-i amintim
Băiete, tu o himeră, ai iubit odată!
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Soarele și Luna!
Îmi place lumina Soarelui apune,
Și când se-ascunde după munte,
Și cum Luna pe cer se-aprinde,
Dorind cu noaptea să se-nfrunte
Simt bucurie când vine dimineața,
Și noaptea se retrage la culcare,
Să văd din nou cum Soarele răsare,
Și cum pământul prinde culoare
Tot timpul aș dori ca Soarele și Luna,
Pe Cer să strălucească împreună,
Să nu mai fie noapte și doar zi,
Și lumea să devină, un pic mai bună
Acum eu înteleg că după munte,
Soarele nu e ascuns și e cu Luna,
Putere-i dă să lumineze-n noapte,
Frați buni ei rămânând..întruna...
Ea sora luminată, El strălucitul..frate!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
N-a fost să fie..!
Te-aștept să ne-ntâlnim din nou
Lângă copacul ce astăzi plânge ,
Că nu ne-a mai văzut de-o vreme
Simțind cum dragostea se frânge.
Și plânsul lui devine o cascadă
Când vede cât sunt de îndurerat ,
Ar vrea să știe care este motivul
Ce s-a-ntâmplat că ne-am certat.
Încerc să-i spun că totu-i bine
Și doar ceva puțin te-a supărat,
Moment când vocea lui se-aude
Ce-mi strigă uit-o...are alt băiat.
Ridic privirea și curios mă uit la el
Și îl întreb răstit ce vrea să spună,
Rămâne mut și-un semn îmi face
Să văd biletul ce pe ram i-a-târnă.
Vreau să citesc dar ...nu mai apuc
Că pomu-mi zice cruntul adevăr,
Precum că fata ieri i-a mărturisit
Că ea iubește pe cineva mai tânăr.
Îndurerat copacului îi mulțumesc
Și-i las pe ram bucata de hârtie,
Și cu tristețe în gând îmi șoptesc
N-a fost..ca ea să fie...a ta sotie!
Poza!
Pătrund pe ușa ta deschisă
Fără dorință de-a fura ceva,
Și te surprind cum lăcrimezi
Uitându-te atent la poza mea
Rămân un pic puțin surprins
De ce îți cade lacrima pe poză,
Când, doar tu mi-ai spus să plec
Că, te obosesc și faci nevroză
Da recunosc că am fost hoț
Furându-ți inima și dragostea,
Dar știu că m-ai lăsat să fur
Și-n viață să-ți devin jumatea
Acum tu-mi ceri ca eu să uit
Și clipa când te-am cunoscut,
Și-mi spui fără niciun regret
Că-ți sunt străin, necunoscut
De vrei, tu poza poți s-o rupi
În zeci și mii de bucățele,
Și-apoi în sobă să le-arunci
Să vezi cum iese fum din ele
Nu știu când s-a rupt lanțul
Iubirii noastre adevărate,
Și dacă-ntreb unde greșesc
Doar zici, că-s multe adunate
Eu cred că încă se mai poate
Din nou să-ți deschizi inima,
Să ierți, să uit, să fii soția mea
Și sufletul rănit..să-l pot reanima!
Idila!
Cum aș putea să cred in tine
Când tu mereu ai gândul dus,
Cum aș putea să-ți cer iubire
Când stiu că altul te-a sedus.
Sunt pregătit să-ți ofer inima
S-o simți cum bate pentru tine,
Dar văd că tu nu îți întinzi palma
Așa c-am s-o păstrez încă la mine.
Mi-aduc aminte când te-am văzut
În grupul nostru de prieteni dragi,
Și cum am îndrăznit sfios să te salut
Și-ai refuzat în seama să mă bagi.
Era pe înserat și luna plină apărea
De după nori pe ceru-ntunecat,
Semn am făcut să vezi că ne privea
Nu m-ai văzut și-n grabă ai plecat.
Privirea mea te-a însoțit un timp
Sperând că poate capu' ai să întorci,
Să nu mă simt c-am fost un tâmp
Și-un visător ce încă crede în năluci.
Dezamăgirea a fost destul de mare
Și nu știam cum să mă liniștesc,
În gândul meu a încolțit o întrebare
Cànd, unde, pot pe ea s-o întâlnesc
Și vremea tot trecea făra speranță
Din minte să mi-o scot nu s-a putut,
Mă consolam spunând, așa e viața
Și trebuie s-o iei din nou, de la-nceput.
Cu grupul de prieteni m-am întâlnit
Dar ea n-a mai venit să fie printre noi,
Și nimeni nu știa de-i vie sau a murit
Și nici dacă-și trăiește viața in doi.
Dar pe pământ au fost minuni
Și una mi s-a-ntâmplat și mie,
S-o văd pe fată stând în genuni
Làngă un prunc citind din biblie.
M-am înclinat ușor și-am salutat
Primind răspuns la gestul meu,
S-a ridicat zâmbind și depărtat
Trăgând după ea căruțul greu.
................................................
După un timp cu toții am aflat
Că ea la studii afară a plecat,
Și-aici cu un străin s-a măritat
Dar n-a durat si-au divorțat
Aceasta a fost adevărata lui idilă
A dragului si bunului meu coleg,
Atunci cu toții i-am plâns de milă
Acum vorbim, c-un emerit strateg
Și azi noi despre el mai povestim
Ce mult a suferit după a lui fată,
Și-n glumă nu ezităm să-i amintim
Băiete, tu o himeră, ai iubit odată!