Reformare
Ne-am conectat cu alte simţuri,
Rupându-ne treptat de adevăr,
Dansăm lasciv pe alte ritmuri,
Mergând spre ţintă în răspăr.
Purtăm pe umeri lungi sicrie,
Cu nefilimi de prin geneză,
Călugări lângă noi încep să scrie,
Ecleziaste fără diateză.
Icoane vechi plâng în biserici,
Iar preoţi cântă fără de habar,
I-o luptă mare între clerici,
Asemenea păcatului originar.
Se strâmbă crucile de pe morminte,
La fel şi cele de la gâtul lor,
Scripturile rămân fără cuvinte,
Din ceruri trâmbiţe se-aud în cor.
Pământu’ încet se împământeşte,
Şi pomul vieţii prinde ram,
Din duhuri şi lumini celeste,
Se plămădeşte iar un nou Adam.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 24 сентября
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 98
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Prea multă sensibilitate în germană
Поэма: "I love Paris" în maghiară
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin
Поэма: Începutul contează în daneză
Поэма: RUGĂGIUNEA-I ZILNIC HRANĂ
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Поэма: Mulțumiri
Поэма: Ce-ar fi să fim
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO