1  

Автор А . Turcan

Созвездие автора
poezii.online А . Turcan
Зарегистрирован: 9 февраля 2024 53 публикации Autor de top 19 3

Итого

53 публикации
Te voi iubi
1,090 31 января
🎦 Testament: Să ma citiți în vers....
3 2 1,090 8 мая 2025
Cine sunt ?
1 1 978 8 мая 2025
De-aș muri
923 2 мая 2025
Mi-a spus.....
1 955 2 мая 2025
Balada pentru cel ce n-a mai fost
1,000 2 мая 2025
Să ma citiți....
865 2 мая 2025
Să ma citiți....
857 2 мая 2025
Paștele blajinilor
775 2 мая 2025
Fa-mă să te urăsc
1 854 29 марта 2025
Fata din Teren
853 29 марта 2025
O lume....
1,025 27 марта 2025
O lume....
1,053 27 марта 2025
Pe suflet e trist....
907 27 марта 2025
Ganduri
804 27 марта 2025
Cavalul
979 27 марта 2025
A fost dată....
840 27 марта 2025
Poate exagerez
970 27 марта 2025
Am să scriu....
846 27 марта 2025
Secolul XXI
797 27 марта 2025
E O UMBRA 🩶
885 27 марта 2025
Înger de fetiță
861 27 марта 2025
Înger de fetiță
809 27 марта 2025
Aveam doar 16 ani
765 27 марта 2025
Buburuza
911 27 марта 2025
🎤 Monolog: Ecouri de dor
1 1,568 1 марта 2025
🎤 Ma sună mama
1 875 1 марта 2025
Nu judeca
1,045 1 февраля 2025
Nu judeca
2 1,059 1 февраля 2025
🎤 🩶 E o umbra?
2 1,088 1 февраля 2025
Clar de lună 🌙
1 1,010 1 февраля 2025
Buburuza
1 1,003 1 февраля 2025
Mă duc în 🔥
1 871 1 февраля 2025
Mă duc în 🔥
865 1 февраля 2025
Clar de lună
934 1 февраля 2025
Te ador ❤️
884 1 февраля 2025
Dacă ai ști❤️
900 1 февраля 2025
Dragă Moldova
990 1 февраля 2025
În trupul meu trăiesc 2 oameni
2 1,020 13 января 2025
El 💙
981 11 января 2025
Adio🖤💔🖤
908 10 января 2025
Stiu...
976 10 января 2025
Monolog 💜
1,029 14 ноября 2024
Tu💜
1,213 11 ноября 2024
Aveam doar 16 ani....
1,136 18 октября 2024
Înger de fetița....
1,089 18 октября 2024
Pe pânzele albastii🧡
1,238 28 августа 2024
E O UMBRA 🩶
1,175 19 августа 2024
Tremura sufletul
1 1,347 10 июня 2024
Dragă jurnalule
1,106 30 мая 2024
Îmi cer iertare mie...
1,614 29 мая 2024
Cine suntem?
1,220 12 мая 2024
Amintiri
1 1,160 9 февраля 2024
Все авторы

Случайные публикации :)

1 mai

Întâi mai era ca-n rai,

Ziua-n care te bucurai,

Familiei I te alătuilrai,

Explorai locuri pe care le adorai,

Pe nimeni nu ignorai,

Peste tot te aventurai.

 

Еще ...

Nesomn

Dă-mi privirea ta… doar pentru o clipă,

Căci nopțile mi-s lungi și fug de zori

Primește-mă sub genele tale lungi,

Să mă învelesc în albastrul ochilor tăi.

 

Mă pierd în ochii tăi ca într-o poveste,

Ca într-o noapte-n care nu adorm,

Și-aș vrea să nu clipești prea mult…

Mi-e dor de tine până la nesomn.

 

 

Atât de mult m-a strâns tăcerea lumii,

Că brațele-mi tânjesc să te cuprind,

Să-mi odihnesc fruntea pe umărul tău,

Lângă inima mea să te simt.

 

Dă-mi ochii tăi și lasă-mă să-ți dau

Pentru privirea ta, o stea…

Și dacă somnul tot nu vine, rămâi,

Fii noaptea mea.

 

Iar dacă o să clipești prea des

Și din privirea ta mă pierd,

Te ating cu un sărut pe obraz

Și cad cu dorul meu în piept.

Și când îmi fac curaj,

Iar te privesc.

Еще ...

Недосказанное

Они мне обещают жизнь,  
Они! Слепые от рожденья.
Пытаясь только услужить, 
Слепым и глупым убежденьям. 
 
  Они мне обещают мир,  
  Руками красными от слизи. 
  Пытаясь запереть меня в сортир, 
  Прикрасами их идеальной жизни. 

Еще ...

Timp

Cand timpu-ar fi oprit din mers,

Cand lumea ar fi stat,

Un timp nepretuit defapt,

Ne-ar fi oprit demult.

 

Am fi zdrobit si orele, secundele,

Macar de am fi stat.

Dar cred ca nu ne-am fi gasit,

Nici-ntr-un trecut indepartat.

 

Si daca Cronos accepta,

Sa avem un viitor,

Probabil ceasul s-ar oprii,

Din cant nemuritor.

 

Si s-ar preface-n gugustiuc.

Doar sa ne ocoleasca,

Viata ne este de prisos,

Nu pot sa-ti fiu mireasa.

 

Chiar daca Cronos ar fi spus:

-Luati, timpul e al vostru!

Dar ce stilou ar lacrima

Pentru un cant, al nostru.

 

Simboluri peste simbolismuri,

Trec peste ale noastre ape,

Ascunse parca de cuprinsuri,

Peste vise desarte.

 

Cand timpu-ar fi oprit din mers,

Cand lumea ar fi stat,

Oh…dor sa nu-mi fi fost.

Atat doream defapt.

 

Dar nu, timpul nu ne accepta.

Si sufletele ne despart,

Intr-o lume eterna.

Atat doream defapt.

 

Da, Cronos n-ar fi acceptat,

S-avem un viitor.

Chiar ceasul de nu s-ar opri,

Din cant fermecator.

 

Ar sta plapand in form de sfera,

Doar sa nu ocoleasca,

Momente vii si linistite,

Tot nu ti-as fi mireasa.

 

Cand timpu-ar fi oprit din mers,

Cand lumea ar fi stat,

Un timp nepretuit defapt,

Ne-ar fi oprit demult.

Еще ...

Ro mânia

În țesătura fină a zilelor noastre,
Mânia se împletește, un fir roșu în coasere.
Un stilet ascuțit ce descoase liniștea, oaspete nedorit,
În inima pânzei, unde pacea ar fi vrut să fie găzduit.

Descose mânia, cu mâini de chirurg,
Înlătură-i nodurile, lasă-i locul să se resfirg.
Cu ața rațiunii, repară haina ruptă de furtună,
Și-n locul iritării, brodează-ți calmul, fii stăpână.

Chiar și în tumult, când inima-ți bate ca un ciocan,
Găsește silaba potrivită, ce desface fiecare van.
Nu lăsa mânia să-ți înnegrească ziua,
Păstrează-ți lumina, chiar și-n cea mai mare furtună.

În atelierul minții, fiecare gând e un artizan,
Ce poate să creeze sau să distrugă, după plan.
Alege cu înțelepciune, firul cu care să lucrezi,
Sculptează-ți emoțiile, până ce mânia o să tăcești.

Mânia, ca un nod în gâtul vremii, strânge, apasă,
Dar cu un cuvânt blând, poate fi desfăcută, fără urmă să lase.
E arta de-a trăi, de-a descoase urzeala greșită,
Și de-a înlocui cu iertare, în rana lumii, cusătura potrivită.

Șoapte de înțelepciune, împletite cu răbdare,
Sunt acul și ața ce repară orice sfâșiere.
Descose mânia, cu vorbe ce vindecă,
Și lasă în urma ta, o lume mai bună, o operă.

Fii maestru în a desface, firul roșu al mâniei,
Transformă-l în punte, nu în zid, între oameni și idei.
Cu calm și cu prevedere, descoase iritarea,
Și vei vedea cum lumea se schimbă, prin blândețe și iertare.

Еще ...

Ridică-mi sufletul

Privind în urmă, mi-amintesc când am căzut

Cum s-a topit noaptea în vis și ziua-n gând

Ce-am devenit, ce s-a-ntâmplat, ce mi-ai făcut

Nu mai sunt eu, m-ai transformat în om pierdut

 

Privește-acum în ochii mei și dă-mi un sfat

Cum să te uit, cum să mă-ntorc, cum să mai scap

M-ai ridicat și-apoi fugind m-ai aruncat

Nu te-ai gândit că lași în urmă dor uitat

 

Nu-i vina ta, nu-i vina mea, doar s-a-ntâmplat

Ce va urma știam cumva și m-a-ntristat

Gândul pribeag la tine stă și-acum plecat

Nu înțeleg cum te iubesc, sunt blestemat

 

Am vrut să fug sperând greșit că voi uita

N-am reușit, ascunsă-n nopți mă arde stea

Inima mea s-o ștergi cumva de urma ta

Ridică-mi sufletul de jos eu te-aș ruga

 

De m-ai uitat sper să mă nasc cu-o altă stea

Cea de acum s-a stins încet în marea ta

Doar tu mai poți s-aduci lumină-n viața mea

Suflet căzut din întuneric ai salva

Еще ...
#Интересно  Autor: Florin Dumitriu
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live