1  

Автор А . Turcan

poezii.online А . Turcan
Зарегистрирован: 9 февраля 2024 53 публикации Autor de top 19 3

Итого

53 публикации
1,235 31 января
1 1 1,035 8 мая 2025
988 2 мая 2025
1 1,027 2 мая 2025
910 2 мая 2025
896 2 мая 2025
827 2 мая 2025
1 929 29 марта 2025
919 29 марта 2025
1,082 27 марта 2025
1,237 27 марта 2025
960 27 марта 2025
854 27 марта 2025
1,037 27 марта 2025
926 27 марта 2025
1,017 27 марта 2025
906 27 марта 2025
852 27 марта 2025
937 27 марта 2025
920 27 марта 2025
862 27 марта 2025
812 27 марта 2025
999 27 марта 2025
1 1,627 1 марта 2025
1 919 1 марта 2025
1,105 1 февраля 2025
2 1,113 1 февраля 2025
2 1,157 1 февраля 2025
1 1,050 1 февраля 2025
1 1,043 1 февраля 2025
1 906 1 февраля 2025
900 1 февраля 2025
973 1 февраля 2025
934 1 февраля 2025
961 1 февраля 2025
1,052 1 февраля 2025
2 1,076 13 января 2025
1,024 11 января 2025
960 10 января 2025
1,030 10 января 2025
1,097 14 ноября 2024
1,268 11 ноября 2024
1,195 18 октября 2024
1,140 18 октября 2024
1,304 28 августа 2024
1,227 19 августа 2024
1 1,400 10 июня 2024
1,160 30 мая 2024
1,679 29 мая 2024
1,304 12 мая 2024
1 1,219 9 февраля 2024

Случайные публикации :)

Soare și noapte

În mintea mea straluce soare

Dar gândul tău e întuneric

Si te iubesc atât de tare

Încât se stinge raza mea..

Eu vad viața și culoare,

Tu, umbre și apus de stea,

Ochii-mi au străluciți astrale,

Ai tai, o umbra-atat de grea...

Iubirea poate stinge raza

Ce mintea mea o lumina,

Căci dacă tu ești întuneric

O noapte e și viața mea...

Еще ...

Cândva regret

Clipe reci și triste se duc,

Floarea vieții se-ofilește.

Chibzuiesc ce drum s-apuc!

De ce inima-mi iubește?

 

Pe tine un chip de lut

Ce râvnești numai plăcutul,

Chinuind o floare, mut

Când tăcut este trecutul.

 

Nu vrei floarea din fereastră,

Ci glastra în care ea doarme.

Nu-i vrei zborul de măiastră,

Și nici parfumul unei karme.

 

Dar ajunge-va într-un timp

Apa din glastră să se scurgă,

Și-mpinsă parcă de-un înghimp

Glastra cioburi să se spargă.

 

Vei rămâne ca un pustnic.

Glastra, apa s-au sfârșit.

Ce să faci, acum ești vârstnic,

Iară floarea, păcat s-a ofilit.

 

Ce vei mai alege oare

Dintr-o viață, din nimic?

Vei rămâne cu ochii-n soare,

Un suflet îndurerat și-anemic.

 

Еще ...

UN MOTIV ÎN PLUS

Dăruiește-mi un surâs, doar un motiv în plus,
Să-ți mai stărui printre gânduri pierdute-n apus,
Mâinele cuvintelor grele, cuvintele cult,
Nu vreau să-l mai trăiesc, să-l mai ascult... 

Dăruiește-mi un cuvânt, doar un motiv în plus, 
O pagină albă din cărțile tale din care m-ai smuls, 
Astăzi, există încă în noi înfierat în cuvinte, 
Străluminând icoane în altarul celor mai sfinte... 

Dăruiește-mi o privire, doar un motiv în plus, 
Să fiu eu umbra strâmbă a celui care primul s-a dus, 
Să mă pierd iar și iar, etern, în cenușa zilei de ieri, 
Un capăt de tihnă pe care încă-l preferi... 

 

Еще ...

Poem

Îți aduci aminte când purtam cămașa ta 

Și nu o  puteam da jos 

Parfumul tău mi s-a îmbibat în piele 

Am adunat niște flori de la tine 

Le-am și acuma ofilite 

Puse intr-o cutie 

Mai am niște inele cu care îmi jurai iubire 

Mai am o poza cu noi mici 

Sper ca ești, bine fostul meu iubit...

Еще ...

Veghe

În noaptea

rece

 

suspendată-n

nemișcare

 

a răspunsului

tăcere

Еще ...

ÎNCEPUTUL ASCUNS

Nu începutul a fost primul

ci rânduiala din care începutul

a primit voie să apară.

 

Mai înainte de început

a fost hotarul nevăzut

dintre „a fi” și „a nu fi”,

străjuit de Duhul

care Se purta peste ape

fără să le tulbure.

 

Apele nu erau haos,

ci adânc nerostit,

purtând în sine

posibilitatea ascultării.

 

Atunci, lumina nu a izbucnit,

ci a fost chemată pe nume,

separată de întuneric

nu prin luptă,

ci prin discernământ.

 

Ziua și noaptea au primit măsura,

timpul - rânduiala,

iar făptura a fost așezată

în ritmul care nu obosește.

 

Pământul a fost chemat să rodească,

nu să se impună,

iar rodirea

nu a fost poruncă,

ci binecucântare.

 

Lutul a fost adunat

din marginile apelor

și a primit forma

fără a fi constrâns,

ca un vas pregătit pentru suflare.

 

Suflarea a intrat

nu ca vântul care desparte,

ci ca Duhul care unește.

 

Și omul a devenit ființă vie,

nu prin putere,

ci prin primire.

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live