De-aș muri
Dacă aș muri și m-ar cerceta savanții,
ar descoperi un ocean de iubire în mine...
în fiecare celulă — dorințe pasionale,
născute din lipsa unui răspuns.
Dacă aș fi murit,
m-ar fi îngropat sub o salcie pletoasă,
ce plânge cu lacrimi amare,
în țara plopilor,
în acea lume fără speranță...
Pământul ar simți tristețea mea
și rădăcinile ar învăța să sufere.
Florile s-ar închide în tăcere,
iar vântul m-ar striga pe nume
cu glasul tău — pierdut...
Ar fi o moarte fără sfârșit,
căci dorul nu moare cu trupul
el se prelinge în neant
și arde tăcut în umbrele tărzii
ale unei iubiri neîmpărtășite.
A.Turcanu
@reper
Стихи из этой категории
Simțuri
De-aș fi fost orb lumina s-ar fi topit cuminte
Într-o săgeată lungă sorbind prin noaptea șuie
Penumbra cărnii tale din steaua care nu e
Cum soarbe așteptarea silaba din cuvinte.
De-aș fi fost surd chemarea s-ar fi pierdut în mine
Cât să mă ducă șoapta spre căpătâi de muzici
Prin limfa ca o apă gustată lung de ftizici
Întinși timid la soare uitând de boala-n sine.
De-aș fi fost mut cuvântul s-ar fi rotit a lună
Preaplină de zăpada din munții ei fecunzi
Ca tu fără cuvinte în mine să-ți ascunzi
Dorința ce păcatul nu știe să mi-l spună.
De n-ar fi fost mirosul de gleznă fără lanțuri
Supusă ca o armă tocită de victorii
Aș fi rămas în cuibul de unde toți cocorii
S-au dus a primăvară la margini de Bizanțuri.
De n-ar fi fost pe limbă un gust de apă moale
Prelinsă din iatacul cu foșnet de cascadă
Aș fi lăsat o mare în palma mea să scadă
Cât să se vadă sarea sclipind pe fier de zale.
De n-aș fi pus din mine pe pielea ta o gură
Să simt umoarea vie din noi făcând pereche
Am fi rămas telurici în huma noastră veche
Și-am fi simțit banalul din lume cum ne fură.
,,O clipă de sinceritate" în islandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Augnablik af einlægni
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless
gefum smá fegurð
þennan síðasta klukkutíma.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað.
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Un fel de gri
Mă tem să-ți spun ce-mi arde pe sub piele,
când tu te-apleci în mine, ca o umbră grea,
ce rost mai au cuvintele, când ele
se frâng în colțul mut al tăcerii tale,
ca de-o stâncă rea.
Sunt un strigăt pe care nu-l mai aud nici eu,
un cântec neterminat, într-o limbă uitată
și timpul o hoinară săgeată
care mă frânge-n secunde
ce ard laolaltă.
Mi-e frică să pun pe hârtie ce simt,
căci simțirea mea e un animal sfâșiat,
și tu taci… și-n tăcerea ta mă mint,
că poate,
poate n-ai plecat.
Dar tăcerea ta e un oraș fără uși,
o mare fără mal, un sfârșit fără început
și eu un fel de gri, printre cruci,
care încă-ți caută pașii
pierduți.
Aș vrea poate să taci mai blând
să nu mai doară gândul la tine,
căci tot ce nu-mi vorbești se face scrum
în pieptul meu,
o bibliotecă de ruine.
Pare că te-ai ascuns în fiecare stea,
printre cuvinte nespuse și priviri furișate,
dar eu, eu încă te caut în tăcerea ta
ca un nebun ce n-a învățat niciodată
cum să te lase.
Dacă m-ai fi auzit,
dacă ai fi știut că tăcerea ta
mă face să mă îndoiesc că-s om,
ai fi venit,
sau ai fi spus ceva,
sau nu ai fi spus nimic,
și poate lumea n-ar mai fi atât de grea.
Privirea ta!
Privirea ta îmi spune,
Că nu mă vezi,
Simt între noi o tensiune,
Pe care tu o negi
Rostesc cuvinte de iubire,
Pe care nu le auzi,
Eu mă vizez să devin mire,
Iar tu ceva-mi ascunzi
Te țin de mână, ne plimbăm,
Căldura ne lipsește,
Din când în cànd ne sărutăm,
Însă sărutu-i rece
Frumoase flori îți dăruiesc,
Și ți le pun în poale,
Vreau sentimente să primesc,
Și nu doar vorbe goale
Promisiunile simt cum se duc,
Răceala ne cuprinde,
Degeaba-ncerc să te seduc,
Nimic nu te aprinde
Cât de aproape sunt de tine,
Cât de departe-mi ești,
Nu știu cum ar fi mai bine,
Rămâi...sau pleci
Reproșuri să-ne-aducem,
E calea cea ușoară,
Și sigur nu va duce,
Spre-a-noastră împăcare
Vom căuta o cheie potrivită,
Inima s-o deschidă,
Poate nu va fi una ruginită,
Greu să descuie
............... ...........
Acum după o viață împreună,
Cu multe chei în buzunar,
Vă spun c-am folosit doar una,
Cea a Iubirii, de Sus primită-n..Dar!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Este primăvara despre tine?
Admiră sunetul păsărilor
Și inima ta se va umple de bucurie
Vrăjește-mă cu acele cuvinte,
Pot spune că ești doar a mea,doar tu și cu mine.
Sunt hipnotizat de acei ochi…
Îmi spui că sunt frumos,
Ce vrei să spui?
Tu doar spui că sunt nătângul tău.
Arăți splendid atunci când soarele îți atinge obrazul,
Dar arăți la fel cu mine sub umbra codrului,
Putem să avem atâtea amintiri frumoase,
Lasă cerul să ne ducă peste șoapte.
Primăvara mea n-ar mai fi la fel fără săruturile tale,
N-aș putea să miros florile fără să simt mireasma ta,
N-aș putea să văd culorile
Cum le văd în ochii tăi străluncizi.
Fără tine, primăvara mea s-ar termina.
Fără să te văd sau să te miros aș plânge zile întregi,
Fără să simt mâinele tale reci
Aș lua oricând o razna
Și n-aș mai putea trăi în veci.
Simțuri
De-aș fi fost orb lumina s-ar fi topit cuminte
Într-o săgeată lungă sorbind prin noaptea șuie
Penumbra cărnii tale din steaua care nu e
Cum soarbe așteptarea silaba din cuvinte.
De-aș fi fost surd chemarea s-ar fi pierdut în mine
Cât să mă ducă șoapta spre căpătâi de muzici
Prin limfa ca o apă gustată lung de ftizici
Întinși timid la soare uitând de boala-n sine.
De-aș fi fost mut cuvântul s-ar fi rotit a lună
Preaplină de zăpada din munții ei fecunzi
Ca tu fără cuvinte în mine să-ți ascunzi
Dorința ce păcatul nu știe să mi-l spună.
De n-ar fi fost mirosul de gleznă fără lanțuri
Supusă ca o armă tocită de victorii
Aș fi rămas în cuibul de unde toți cocorii
S-au dus a primăvară la margini de Bizanțuri.
De n-ar fi fost pe limbă un gust de apă moale
Prelinsă din iatacul cu foșnet de cascadă
Aș fi lăsat o mare în palma mea să scadă
Cât să se vadă sarea sclipind pe fier de zale.
De n-aș fi pus din mine pe pielea ta o gură
Să simt umoarea vie din noi făcând pereche
Am fi rămas telurici în huma noastră veche
Și-am fi simțit banalul din lume cum ne fură.
,,O clipă de sinceritate" în islandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Augnablik af einlægni
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless
gefum smá fegurð
þennan síðasta klukkutíma.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað.
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Un fel de gri
Mă tem să-ți spun ce-mi arde pe sub piele,
când tu te-apleci în mine, ca o umbră grea,
ce rost mai au cuvintele, când ele
se frâng în colțul mut al tăcerii tale,
ca de-o stâncă rea.
Sunt un strigăt pe care nu-l mai aud nici eu,
un cântec neterminat, într-o limbă uitată
și timpul o hoinară săgeată
care mă frânge-n secunde
ce ard laolaltă.
Mi-e frică să pun pe hârtie ce simt,
căci simțirea mea e un animal sfâșiat,
și tu taci… și-n tăcerea ta mă mint,
că poate,
poate n-ai plecat.
Dar tăcerea ta e un oraș fără uși,
o mare fără mal, un sfârșit fără început
și eu un fel de gri, printre cruci,
care încă-ți caută pașii
pierduți.
Aș vrea poate să taci mai blând
să nu mai doară gândul la tine,
căci tot ce nu-mi vorbești se face scrum
în pieptul meu,
o bibliotecă de ruine.
Pare că te-ai ascuns în fiecare stea,
printre cuvinte nespuse și priviri furișate,
dar eu, eu încă te caut în tăcerea ta
ca un nebun ce n-a învățat niciodată
cum să te lase.
Dacă m-ai fi auzit,
dacă ai fi știut că tăcerea ta
mă face să mă îndoiesc că-s om,
ai fi venit,
sau ai fi spus ceva,
sau nu ai fi spus nimic,
și poate lumea n-ar mai fi atât de grea.
Privirea ta!
Privirea ta îmi spune,
Că nu mă vezi,
Simt între noi o tensiune,
Pe care tu o negi
Rostesc cuvinte de iubire,
Pe care nu le auzi,
Eu mă vizez să devin mire,
Iar tu ceva-mi ascunzi
Te țin de mână, ne plimbăm,
Căldura ne lipsește,
Din când în cànd ne sărutăm,
Însă sărutu-i rece
Frumoase flori îți dăruiesc,
Și ți le pun în poale,
Vreau sentimente să primesc,
Și nu doar vorbe goale
Promisiunile simt cum se duc,
Răceala ne cuprinde,
Degeaba-ncerc să te seduc,
Nimic nu te aprinde
Cât de aproape sunt de tine,
Cât de departe-mi ești,
Nu știu cum ar fi mai bine,
Rămâi...sau pleci
Reproșuri să-ne-aducem,
E calea cea ușoară,
Și sigur nu va duce,
Spre-a-noastră împăcare
Vom căuta o cheie potrivită,
Inima s-o deschidă,
Poate nu va fi una ruginită,
Greu să descuie
............... ...........
Acum după o viață împreună,
Cu multe chei în buzunar,
Vă spun c-am folosit doar una,
Cea a Iubirii, de Sus primită-n..Dar!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Este primăvara despre tine?
Admiră sunetul păsărilor
Și inima ta se va umple de bucurie
Vrăjește-mă cu acele cuvinte,
Pot spune că ești doar a mea,doar tu și cu mine.
Sunt hipnotizat de acei ochi…
Îmi spui că sunt frumos,
Ce vrei să spui?
Tu doar spui că sunt nătângul tău.
Arăți splendid atunci când soarele îți atinge obrazul,
Dar arăți la fel cu mine sub umbra codrului,
Putem să avem atâtea amintiri frumoase,
Lasă cerul să ne ducă peste șoapte.
Primăvara mea n-ar mai fi la fel fără săruturile tale,
N-aș putea să miros florile fără să simt mireasma ta,
N-aș putea să văd culorile
Cum le văd în ochii tăi străluncizi.
Fără tine, primăvara mea s-ar termina.
Fără să te văd sau să te miros aș plânge zile întregi,
Fără să simt mâinele tale reci
Aș lua oricând o razna
Și n-aș mai putea trăi în veci.
Другие стихотворения автора
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
🎤 🩶 E o umbra?
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
🎤 🩶 E o umbra?
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️