Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit
Şi regină m-am simţit
În casa ta, în inima ta, în viaţa ta
Am fost şi eu cândva.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să zâmbesc
Şi o iubire frumoasă să trăiesc.
Să iau din iubire tot ce-i mai bun
Şi să pornesc pe-un lung drum.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să plâng!
De dor, de tristeţe, de durere să strig,
Ştii, lacrimile chiar te ajută -
Îţi dau putere şi-ncredere multă.
Îţi mulţumesc că ai plecat,
Că-n zorii celei zile m-ai lăsat,
Ca o umbră ai dispărut
De parcă nici nu te-am avut.
Îţi mulţumesc că m-ai trădat
Din toate astea multe-am învăţat
Nu mai cred deja în basme şi minuni
Acestea-s doar frumoase minciuni.
Îţi mulţumesc că m-ai iubit,
Eu nu te voi uita, promit!
Ai fost în viaţa mea un simplu cunoscut
Cu toate că puteai să fii mai mult!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: marinadamaschi
Дата публикации: 19 февраля 2014
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 3387
Стихи из этой категории
Inimi telepate
Oh suflet drag,
Oare cum am ajuns
Într-un impas al ființei
Al omenirii și al simțirii ... ?
Cuvinte goale
Ocupă locul unui sentiment
Unui fior cald
Care te îmbata de iubire .
Cum a putut
O trăire menită
Fară cuvinte să te lase
Într-un cuvânt
Să se metamorfozeze ?
Un cuvânt atât de banal
Precum IUBIRE
Să rostesc că te iubesc ... ?
Necesar mai este
Când mă simți,
Mă vezi cu adevărat , că te iubesc ?!
Oare când s-a pierdut simțirea?
De a trebuit să-ți rostesc ,
Să-ți amintesc
Cu banale și reci cuvinte
Trăirile care făr' de vorbe mă lasă.
Când printre răsuflări apăsătoare
Și bătăi de inimă
Numai fapte se adună
În sufletul mea numai cuvinte
Nu se mai găsesc...
Prin urmare ,
N am să ți mai șoptesc lin
În veacuri îndelungate
Că te iubesc .
În ochi mei ai să citești
Cum printre stele
De mana ne ținem,
Tineri și iubiți,
De la apus la răsărit
Căci acum mă simți
Mă cunoști
Și doar în fapte mă iubești.
No
Ochii tăi îmi amintesc
Cât de mult eu te iubesc.
Dar nu pot să i mai privesc
Căci ei nu te mai găsesc.
Te caut in vise
Dar nici acolo nu mai ești.
Nu știu daca mai trăiești
Sau dacă mă mai iubești.
Poate te ascunzi în depărtare
Sau dincolo de mare.
Ai fugit in hotare
Sau ești dulce alinare.
Dacă nu vrei să te găsesc
Nu voi putea să ți povestesc
De ce te iubesc
Sau de ce ochii tai încă îmi vorbesc.
RĂGAZUL REGĂSIRII
RĂGAZUL REGĂSIRII
De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine
Să mă adun din bucăți de dor și vis
Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine
Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.
Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut
Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi
Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut
Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.
Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii
Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi
Cum nu știam de mine, de unde să pornesc
...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!
Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare
Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat
....atât de mult eram pierdută în zare
Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.
Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine
Când tot ce imi doream era sa te aud
Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!
Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...
Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc
Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum
Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.
Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.
Credeam atunci, mai cred și-acum
Credeam atunci c-ar fi de-ajuns
să-ţi fur un zâmbet pe ascuns,
să-l port în suflet de copil,
să-l ţin prin vremuri juvenil.
Atunci credeam că-n univers
iubirii i se spune vers,
înscris în inimă cu dor
ce-n pragul viselor strecor.
Erai atunci priviri de jad,
lăsate-n vânt pe-al vorbei vad,
şi gene lungi cătau spre cer,
spre cerul prins de-al tău mister.
Când zori zâmbeau de-al zilei gând,
doi sori de mai şi-un râset blând
mi-erau de-ajuns să fiu un zeu,
să mor şi să renasc mereu.
Mai cred şi-acum c-ar fi de-ajuns
ca-n zori de zi să-mi fii răspuns
c-un zâmbet ce-am furat cândva,
rugând hazardul să mi-l dea.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în turcă
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
“Seni seviyorum” zamanıydı
İkimiz rüyalarımızda mutlu yaşadık
“Seni seviyorum” zamanıydı
Sonra kanatlarımla uçmak istedim
Başka aşklar yaşamak istedim
Bazıları “seni seviyorum”, bazıları “her zaman”
Ama geceleri rüyamda gördüğüm sensin aşkım
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
İstemek ve bilmekti
Hayattaki her şey çok çabuk belki de
Hayatı keşfetmekti
Acılarıyla, sevinçleriyle, çılgınlıklarıyla
Zaman gibi yaşamak istedim
Saatlerimi takip et, anı yaşa
Yaşadıkça seni daha çok sevdim
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni,eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam.
De dor...
Deși a fost soare...afară-i frig de crapă pietrele
În mine se dă un război de crapă gândul
Noaptea, la orizont, dă să-și arate astrele
Și lumina lor mă-ndeamnă să-mi scriu cuvântul...
Mă plimb...încercând să mă agăț de ceva
Care să mă țină pe mal, pe linia de plutire
Nu găsesc... și nu știu ce-aș putea să fac
Din nou, azi ai bătut diferit, în inima din mine...
Încerc să caut explicație acestui lucru
De ce îmi tremură tot sufletul din mine
Încerc... dar in cuvinte e greu de explicat
Și...starea asta se încăpățânează să mă domine...
Și nu-mi rămâne decât să-mi scriu visele tăcute
În nopțile lungi, în dor de tine, tainic petrecute
Să-mi scriu dorința, chiar de speranța e goală
Să nu-mi mai fii... atât de rece, ca pietrele de-afară...
Te-am simțit cum demult nu s-a mai întâmplat,
Poate de dor să-mi fii aproape cu adevărat,
Și mi-e poftă de aroma vinului roșu pe buzele tale
Să simt din nou fiorii unei îmbrățișări criminale...
Inimi telepate
Oh suflet drag,
Oare cum am ajuns
Într-un impas al ființei
Al omenirii și al simțirii ... ?
Cuvinte goale
Ocupă locul unui sentiment
Unui fior cald
Care te îmbata de iubire .
Cum a putut
O trăire menită
Fară cuvinte să te lase
Într-un cuvânt
Să se metamorfozeze ?
Un cuvânt atât de banal
Precum IUBIRE
Să rostesc că te iubesc ... ?
Necesar mai este
Când mă simți,
Mă vezi cu adevărat , că te iubesc ?!
Oare când s-a pierdut simțirea?
De a trebuit să-ți rostesc ,
Să-ți amintesc
Cu banale și reci cuvinte
Trăirile care făr' de vorbe mă lasă.
Când printre răsuflări apăsătoare
Și bătăi de inimă
Numai fapte se adună
În sufletul mea numai cuvinte
Nu se mai găsesc...
Prin urmare ,
N am să ți mai șoptesc lin
În veacuri îndelungate
Că te iubesc .
În ochi mei ai să citești
Cum printre stele
De mana ne ținem,
Tineri și iubiți,
De la apus la răsărit
Căci acum mă simți
Mă cunoști
Și doar în fapte mă iubești.
No
Ochii tăi îmi amintesc
Cât de mult eu te iubesc.
Dar nu pot să i mai privesc
Căci ei nu te mai găsesc.
Te caut in vise
Dar nici acolo nu mai ești.
Nu știu daca mai trăiești
Sau dacă mă mai iubești.
Poate te ascunzi în depărtare
Sau dincolo de mare.
Ai fugit in hotare
Sau ești dulce alinare.
Dacă nu vrei să te găsesc
Nu voi putea să ți povestesc
De ce te iubesc
Sau de ce ochii tai încă îmi vorbesc.
RĂGAZUL REGĂSIRII
RĂGAZUL REGĂSIRII
De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine
Să mă adun din bucăți de dor și vis
Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine
Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.
Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut
Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi
Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut
Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.
Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii
Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi
Cum nu știam de mine, de unde să pornesc
...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!
Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare
Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat
....atât de mult eram pierdută în zare
Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.
Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine
Când tot ce imi doream era sa te aud
Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!
Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...
Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc
Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum
Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.
Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.
Credeam atunci, mai cred și-acum
Credeam atunci c-ar fi de-ajuns
să-ţi fur un zâmbet pe ascuns,
să-l port în suflet de copil,
să-l ţin prin vremuri juvenil.
Atunci credeam că-n univers
iubirii i se spune vers,
înscris în inimă cu dor
ce-n pragul viselor strecor.
Erai atunci priviri de jad,
lăsate-n vânt pe-al vorbei vad,
şi gene lungi cătau spre cer,
spre cerul prins de-al tău mister.
Când zori zâmbeau de-al zilei gând,
doi sori de mai şi-un râset blând
mi-erau de-ajuns să fiu un zeu,
să mor şi să renasc mereu.
Mai cred şi-acum c-ar fi de-ajuns
ca-n zori de zi să-mi fii răspuns
c-un zâmbet ce-am furat cândva,
rugând hazardul să mi-l dea.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în turcă
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
“Seni seviyorum” zamanıydı
İkimiz rüyalarımızda mutlu yaşadık
“Seni seviyorum” zamanıydı
Sonra kanatlarımla uçmak istedim
Başka aşklar yaşamak istedim
Bazıları “seni seviyorum”, bazıları “her zaman”
Ama geceleri rüyamda gördüğüm sensin aşkım
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
İstemek ve bilmekti
Hayattaki her şey çok çabuk belki de
Hayatı keşfetmekti
Acılarıyla, sevinçleriyle, çılgınlıklarıyla
Zaman gibi yaşamak istedim
Saatlerimi takip et, anı yaşa
Yaşadıkça seni daha çok sevdim
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni,eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam.
De dor...
Deși a fost soare...afară-i frig de crapă pietrele
În mine se dă un război de crapă gândul
Noaptea, la orizont, dă să-și arate astrele
Și lumina lor mă-ndeamnă să-mi scriu cuvântul...
Mă plimb...încercând să mă agăț de ceva
Care să mă țină pe mal, pe linia de plutire
Nu găsesc... și nu știu ce-aș putea să fac
Din nou, azi ai bătut diferit, în inima din mine...
Încerc să caut explicație acestui lucru
De ce îmi tremură tot sufletul din mine
Încerc... dar in cuvinte e greu de explicat
Și...starea asta se încăpățânează să mă domine...
Și nu-mi rămâne decât să-mi scriu visele tăcute
În nopțile lungi, în dor de tine, tainic petrecute
Să-mi scriu dorința, chiar de speranța e goală
Să nu-mi mai fii... atât de rece, ca pietrele de-afară...
Te-am simțit cum demult nu s-a mai întâmplat,
Poate de dor să-mi fii aproape cu adevărat,
Și mi-e poftă de aroma vinului roșu pe buzele tale
Să simt din nou fiorii unei îmbrățișări criminale...
Другие стихотворения автора
Afară e primăvară, în sulet e toamnă
Toată lumea renaște, eu simt că mor
Soarele strălucește, eu văd numai nor.
E primăvară, ar trebui să zâmbesc,
Eu însă ca o frunză moartă plutesc.
Ce stare absurdă de lâncezeală,
Ce suflet gol, înăcrit și pustiu
De ce la toți e primăvară
Iar la mine nu...de ce? Nu știu...
E de vină durerea, de vină ești tu
Că nu se topește zăpada cea grea,
Si ghioceii nu înfloresc
Si-n viața mea...
În loc de ei am doar frunze descompuse
În loc de triluri de păsări, am dor,
Afară e primăvară, la mine e toamnă
Si ploile toamnei prea tare mă dor...
Confuzie
De azi nu te mai iubesc.
Sau te iubesc mai mult?
Oricum, voi încerca s-ascund!
Voi rupe poza ta
Apoi, la sigur o voi lipi,
Nu voi putea fără ea trăi.
Voi şterge melodia noastră.
Pe urmă toată ziua o voi cânta,
Sunt sigură c-aşa se v-antâmpla.
Eram gata să plec.
Dar, iată că mă întorc înapoi,
Nu pot uita iubirea dintre noi.
Vreau să alerg prin iarbă
Vreau să mă trezesc acum acasă,
Şi să simt mirosul de iarbă verde
Vreau să mă pierd în câmpuri
Precum aerul în el se pierde.
Vreau să alerg prin iarbă
Să simt mângîierea ei pe talpă
Vreau s-o aud pe mama cum mă strigă
Şi cum braţele spre mine îşi îndreaptă.
Vreau să mă joc cu fluturii
Şi să alerg după ei prin flori
Să mă adoarmă stelele din cer
Să mă trezească soarele în zori.
Vreau să miros fânul uscat
Să mă culc pe el şi să visez
Că sunt iar copilul răsfăţat
Chiar dacă ştiu c-o să mă trezesc.
Am să mă trezesc şi visul va dispărea
Şi iar singură voi fi departe
Departe de iarba de acasă
De care mii de kilometri mă desparte.
Ajută-mă să te uit!
Eu ştiu că o să-mi fie greu,
Şi noapte doar va fi pe cerul meu
Şi va ploua mereu, mereu,
Dar trebuie să te uit.
Azi...de azi voi încerca a te uita!
Ştiu, am mai zis aşa
Nu prea doreşte inima
Dar trebuie să te uit.
În fiecare zi puţin câte puţin,
O să-mi smulg din al iubirii spin,
Sufletul îmi va pluti doar în venin
Dar trebuie să te uit.
Eu trebuie să fiu tare!
Iubirea asta chiar doare
Aş vrea să-ţi mai dau iertare
Dar trebuie să te uit.
Ştii, singură nu-mi ajunge curaj
Să plec şi să te las
Să-mi iau un bun rămas
Dar trebuie să te uit.
Zile-n şir ca şi moartă voi fi
Ca un bolnav mă voi chinui
Dar peste ani îţi voi mulţumi
Dar trebuie să te uit.
Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...
Afară e primăvară, în sulet e toamnă
Toată lumea renaște, eu simt că mor
Soarele strălucește, eu văd numai nor.
E primăvară, ar trebui să zâmbesc,
Eu însă ca o frunză moartă plutesc.
Ce stare absurdă de lâncezeală,
Ce suflet gol, înăcrit și pustiu
De ce la toți e primăvară
Iar la mine nu...de ce? Nu știu...
E de vină durerea, de vină ești tu
Că nu se topește zăpada cea grea,
Si ghioceii nu înfloresc
Si-n viața mea...
În loc de ei am doar frunze descompuse
În loc de triluri de păsări, am dor,
Afară e primăvară, la mine e toamnă
Si ploile toamnei prea tare mă dor...
Confuzie
De azi nu te mai iubesc.
Sau te iubesc mai mult?
Oricum, voi încerca s-ascund!
Voi rupe poza ta
Apoi, la sigur o voi lipi,
Nu voi putea fără ea trăi.
Voi şterge melodia noastră.
Pe urmă toată ziua o voi cânta,
Sunt sigură c-aşa se v-antâmpla.
Eram gata să plec.
Dar, iată că mă întorc înapoi,
Nu pot uita iubirea dintre noi.
Vreau să alerg prin iarbă
Vreau să mă trezesc acum acasă,
Şi să simt mirosul de iarbă verde
Vreau să mă pierd în câmpuri
Precum aerul în el se pierde.
Vreau să alerg prin iarbă
Să simt mângîierea ei pe talpă
Vreau s-o aud pe mama cum mă strigă
Şi cum braţele spre mine îşi îndreaptă.
Vreau să mă joc cu fluturii
Şi să alerg după ei prin flori
Să mă adoarmă stelele din cer
Să mă trezească soarele în zori.
Vreau să miros fânul uscat
Să mă culc pe el şi să visez
Că sunt iar copilul răsfăţat
Chiar dacă ştiu c-o să mă trezesc.
Am să mă trezesc şi visul va dispărea
Şi iar singură voi fi departe
Departe de iarba de acasă
De care mii de kilometri mă desparte.
Ajută-mă să te uit!
Eu ştiu că o să-mi fie greu,
Şi noapte doar va fi pe cerul meu
Şi va ploua mereu, mereu,
Dar trebuie să te uit.
Azi...de azi voi încerca a te uita!
Ştiu, am mai zis aşa
Nu prea doreşte inima
Dar trebuie să te uit.
În fiecare zi puţin câte puţin,
O să-mi smulg din al iubirii spin,
Sufletul îmi va pluti doar în venin
Dar trebuie să te uit.
Eu trebuie să fiu tare!
Iubirea asta chiar doare
Aş vrea să-ţi mai dau iertare
Dar trebuie să te uit.
Ştii, singură nu-mi ajunge curaj
Să plec şi să te las
Să-mi iau un bun rămas
Dar trebuie să te uit.
Zile-n şir ca şi moartă voi fi
Ca un bolnav mă voi chinui
Dar peste ani îţi voi mulţumi
Dar trebuie să te uit.
Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...