Категория Стихи о природе
Toamnă!
Fereastra-mi, e deschisă larg,
Simt un curent rece, cum vine,
Un cocostârc, stă pe catarg,
Cred c-a uitat, că iarna vine
Și vântu-adie, îl simt adânc în nări,
În zare cocorii, se-nalța spre nori,
Se duc în cârduri, spre alte zări,
E toamnă târzie, ce mușca din flori
Copacii își lasă, pe jos frunzele,
Rămân dezgoliți, cu ramuri uscate,
Solul profită, se-ngrașă cu ele,
Din el, după iarnă, vor răsari plante
Închid fereastra, ce văd nu-mi place,
Panoul la PECO, cu prețul afișat,
Șoferul înjură și, cruce își face,
Văzând benzina, ce sus a urcat
Ma-mbrac în grabă și, plec afară,
La piață s-ajung, cu a mea doamnă,
Să cumpăr ceva, să pun în cămară,
Legume și fructe, culese pe toamnă
În piață e lume și, marfa pe-alese,
Să cumperi produse, prăsite cu sapa,
Să-l vezi pe țăran, cu roada pe mese,
Bănuții strângând, în palma crăpată
Aud în stânga, privesc spre dreapta,
Negocieri de prețuri, nu se dă banul,
Toți vrem reduceri, vorbim în șoaptă,
Nu plătim țăranul, precum barmanul
Cu el ne târguim, la ultimul bănuț,
Și vrem un preț mai mic și, la mărar,
Știm cine muncește, pentr-un leuț,
Și cine ia baccișul, pentr-un pahar
Acum mă-ntreb retoric, pe mine și tine,
De ce noi banul, nu-l dăm cui se cuvine,
Când noi cu toții, cunoaștem foarte bine,
Cine asudă-n câmp, ca noi s-avem pâine
Dar asta-i firea noastră, omenească,
Și uneori, un pic mai mult, prostească,
Ca unii, mai mereu să tot, primească,
Iar necăjiții, din greu, ei să trudească
Mă-ntorc acasă, cu portbagajul plin,
Cu multe verdețuri și, alte crudități,
Sunt mulțumit, c-am cheltuit puțin,
Și că-n camara, am pus, eu, multe și gustoase....bunătăți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!

L'Inverno
In oraşul de pe Tibru,
Ploaia cade, timpul trece,
Parcă ceva prevesteşte:
Un peisaj funebru - Rece.
În oraşul cel Etern,
Cerul este înegrit.
Totul a încremenit,
În acest-nghețat infern.

Luna
𝒪𝒽,𝒯𝓊 𝒾𝓊𝒷𝒾𝓉𝒶̆ ℒ𝓊𝓃𝒶̆,
𝓅𝓇𝒾ℯ𝓉ℯ𝓃𝒶 𝓅𝒶̆𝓂𝒶̂𝓃𝓉ℯ𝓃𝒾𝓁ℴ𝓇,
𝓅ℯ 𝓁𝒶 𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒻ℯ𝓇ℯ𝒶𝓈𝓉𝓇𝒶̆ 𝒶𝒾 𝒻ℴ𝓈𝓉 𝓉𝒾𝓂𝓅 𝒹ℯ-ℴ 𝓁𝓊𝓃𝒶̆,
𝓉𝒶̆𝓂𝒶̆𝒹𝓊𝒾𝓉ℴ𝒶𝓇ℯ 𝒻𝒾𝒾𝓃𝒹𝓊-𝓂𝒾 𝒶 𝓉𝓊𝓉𝓊𝓇ℴ𝓇 𝓇𝒶̆𝓃𝒾𝓁ℴ𝓇.
ℛ𝒶𝓏ℯ𝓁ℯ 𝒯𝒶𝓁ℯ...𝒶𝓉𝒶̂𝓉 𝒹ℯ 𝓋ℯ𝒹ℯ𝓇ℴ𝒶𝓈ℯ
𝒶𝓊 𝓅𝒶̆𝓉𝓇𝓊𝓃𝓈 𝒸ℴ𝓂𝓅𝓁ℯ𝓉 𝒾̂𝓃 𝓂𝒾𝒸𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒾̂𝓃𝒸𝒶̆𝓅ℯ𝓇ℯ,
𝓉𝓇𝒶𝓃𝒻ℴ𝓇𝓂𝒶̂𝓃𝒹𝓊-𝓂𝒾 𝓃ℴ𝓅𝓉̦𝒾𝓁ℯ-𝓃 ℊ𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓇𝒾 𝓅𝓇ℯ𝓉̦𝒾ℴ𝒶𝓈ℯ,
𝒻𝒾𝒾𝓃𝒹𝓊-𝓂𝒾 𝓂𝓊𝒸ℯ𝓃𝒾𝒸𝒶̆ 𝒶 𝓃𝓊𝓂ℯ𝓇ℴ𝒶𝓈ℯ𝓁ℴ𝓇 ℴ𝓅ℯ𝓇ℯ.
𝒪𝓅ℯ𝓇ℯ𝓁ℯ 𝓂ℯ𝓁ℯ 𝒹ℯ 𝓈𝓊𝒻ℯ𝓇𝒾𝓃𝓉̦𝒶̆
ℐ̂𝓉̦𝒾 𝓁𝒶̆𝓈𝒶𝓊 𝒸𝒽𝒾𝓅𝓊𝓁 𝓅𝒶𝓇𝒸𝒶̆ 𝒹ℯ𝓏ℴ𝓇𝒾ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉.
𝒯ℯ 𝓊𝒾𝓉𝒶𝒾 𝓁𝒶 𝓂𝒾𝓃ℯ,𝒸𝓊 𝒷𝓊𝓃𝒶̆𝓋ℴ𝒾𝓃𝓉̦𝒶̆,
𝓁𝒶 ℊ𝓇𝒶𝒾𝓊𝓁 𝓂ℯ𝓊 𝓁𝒶𝓂ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉.
𝒫𝓇ℯ𝓏ℯ𝓃𝓉̦𝒶 𝒯𝒶 𝒸ℴ𝓂𝓊𝓃𝒾𝒸𝒶 𝓂𝓊𝓁𝓉ℯ...
𝒮𝓊𝒻𝓁ℯ𝓉𝓊𝓁 ℯ𝓇𝒶 ℯ𝓍𝓊𝓁𝓉𝒶𝓉 𝓋𝒶̆𝓏𝒶̂𝓃𝒹𝓊-𝓉ℯ.
𝒯ℴ𝓉𝓊𝓁 𝒹𝒾𝓃 𝓂𝒾𝓃ℯ 𝒶 𝒾̂𝓃𝒸ℯ𝓅𝓊𝓉 𝓈𝒶̆ 𝒯ℯ 𝒶𝓈𝒸𝓊𝓁𝓉ℯ,
𝒾𝒶𝓇 𝒶𝓅ℴ𝒾 𝓈ℴ𝓂𝓃𝓊𝓁 𝓁𝒾𝓃𝒾𝓈̦𝓉𝒾𝓉 𝒶𝓅𝒶̆𝓇ℯ𝒶 𝒾̂𝓃 𝒻𝒾ℯ𝒸𝒶𝓇ℯ 𝓃ℴ𝒶𝓅𝓉ℯ.
(𝒟ℯ𝓃𝒾𝓈𝒶-𝒞𝓇𝒾𝓃𝒶 ℐ𝓋𝒶𝓈̦𝒸𝒶̆-ℒ𝓊𝓃𝒶)

Toamnă după toamnă
Toamnă după toamnă mă întreb
De ce ard frunze de noiembrie
Într-un suflet trecut și pierdut
Și de ce primăvara înmugurește?
Căci de ce mai arde ca să înmugurească
Ca apoi să ofilească toamnă după toamnă.
Marul si Ciresul
Era un mar
Dar era si un cires
Oare cum a fost marul față cires ?
Ciresul era mai inalt dar marul cum era ?
Marul era batran dar ciresul cum era ?
Ciresul avea cirese dar marul oare ce avea ?
Marul facea umbra dar ciresul ce facea ?
Ciresul era langa casa mea oare unde era marul ?
Marul avea multe crengi ce avea ciresul ?
Cine a fost la cires oeare era marul ?
Marul cum de era la ciresul ?
Doar vremea ne poate arata.

Copacii
𝚁𝚊̆𝚖𝚊𝚜̦𝚒 𝚐𝚘𝚒,
𝚙𝚊̆𝚛𝚊̆𝚜𝚒𝚝̦𝚒 𝚍𝚎 𝚏𝚛𝚞𝚗𝚣𝚎 𝚒̂𝚗 𝚖𝚒𝚓𝚕𝚘𝚌𝚞𝚕 𝚒𝚎𝚛𝚗𝚒,
𝚙𝚊𝚛 𝚗𝚒𝚜̦𝚝𝚎 𝚜𝚝𝚛𝚒𝚐𝚘𝚒
𝚌𝚞 𝚛𝚊𝚖𝚞𝚛𝚒 𝚍𝚎 𝚙𝚊̂𝚗𝚣𝚎.
𝙶𝚊̆𝚣𝚍𝚞𝚒𝚝̦𝚒 𝚜𝚞𝚋 𝚞𝚗 𝚌𝚎𝚛 𝚍𝚎 𝚙𝚘𝚟𝚎𝚜𝚝𝚎,
𝚊𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚊 𝚌𝚘𝚖𝚘𝚊𝚛𝚊̆ 𝚎𝚜𝚝𝚎!

Oh, vântule
Oh, vântule,
De ce bați?
De ce natura o străbați?
De ce nu încetezi,
Lasându-mă să plâng,
Aici,
Pe al inimii mele mormânt.

Timpul îşi schimbă anul
Din cuvinte ciugulite,
Și clinchete de clopoței
Zilele clevetitoare
Numărate vrei, nu vrei
Se ating pe minutare
Șoșotind pe la urechi
Cum, că timpul solitarul
Iar își schimbă anul vechi
Cu alt an, zis, mult mai bun.
Temporară sau flotantă
Într-un an tot trecător
În bagaj îmi iau speranță
Doar un pic de nostalgie,
Un regret și un oftat
Ce-a rămas dintr-o iubire.
Fericirea, frumusețea
De mulți ani s-au terminat…
Deci ,multe nu am de luat.
Îmi așez pe umeri vălul
Dintr-o noapte violetă,
Ascund ciobul de oglindă
Într-o scrisoare secretă
Să am unde a mă privi.
Două lacrimi, un oftat
Ating timpul cu-o steluță
Anul vechi, grăbit a plecat .
Eu, mai rămân în gând cu el
Dar mă mut în celălalt.

Ploaia
Seară de seară
Ies la geam.
Așteptând să cadă
Ploaie,măcar un gram.
Tristă,cum mereu mă simt
Îmi place cum adie vântul.
Ploaia vine,o presimt
Doar ca să-mi alunge gândul.
Gândul,care nu mai pleacă
Nici măcar de îl alung,
Ploaia asta deja mă seacă
Și mii de lacrimi mă străpung.

A Z
Am făcut un drum
Si el se chema azbest
L-am amestecat cu țărână
M-am urcat pe el și am mers.
Toate lucruri,feluri toate
Despletite ori nodate
Cazute-n drum.

Un fulg
Te simt pe geană
Fulg alb, vălurat și efemer
Aș vrea să te țin in palmă
Dar te-aș topi de drag ce-mi ești.
Așează-te ușor
Pe a mea iarnă
Iar eu să te privesc ca în povești
Ca pe o stea din cerul
Unde,îmbătrânit de timp
În alba-mi haină,
Mă voi călători spre el.
Fulgul mi - s-a așezat în palmă
Într-un suprem sacrificiu
Din o clipă de alb efemer.

Pași de toamnă
Pasi de toamnă
Sunt ca ploile după vară
Ce ți-au încrețit fața,
Ți-au înmuiat buzele și
Ți-au udat podoaba de, deasupra frunții tale,
Toamnă,
Ploile cu pași mărunți,
ating frunzele rătăcite ,
căzute rebel pe sol,
cand stropii de apă rece
lovesc învelișul pămantului,
pămant pe jumatate degerat de toamnă,
și învelișul frunzelor înghețat,
de furia stropilor reci,
cad ca furtuna răzbunătoare
pe natură.

Стихи о природе. Увидьте природу в поэтических творениях. Стихи о природе и посвященные ей. Стихи, стихи, написанные о матушке-природе, сочиненные авторами-любителями, современными авторами.