Автор Silvian Costin
Итого
178 публикацииСлучайные публикации :)
Amor neînțeles
Îmi trebuie un Dumnezeu să mă salveze,
Să mă spânzure de-o limbă de campana,
S-adun în mine urlete sfinte disperate,
Morții-n urmă pașii cu teamă să cate;
Pe-un cer crepuscul lungit pe-o câmpie
De unde munții albaștri-n trepte urc
Și se pierd în cer, jertfe-ți aduc ție
Ce-ai dat viață al meu amor.
M-am prăbușit până-n Infern, pân' la Dis,
Suferința-i la ea în paradis,
Apoi m-a tras în sus, în abis,
"Doamne! De ce la timp nu m-ai ucis?
În extazul cel mai mare,
La apogeu de-amor în ultima suflare,
Să mă sting, să simt răcoare,
Să mă topesc urât ca floare!"
Dar Moartea m-a privit șocată,
Asemenea dragostea n-a văzut evocată,
Să mor în chinuri din pasiune?
De parcă am fi din altă dimensiune.
Muritori de rând n-o pot avea,
Iar noi doi, divini prin excelență,
O ducem pân' la ceru-al nouălea:
Îngerii-și pierd din esență,
Sfinții își contestă a lor existență,
Poate să le fie nimbul cât mai sfânt,
Tot se alege praful în curând.
Primul a fost ce s-a mișcat,
Iar cu noi a încetat.
Având în față pe Cel Dintâi,
Făcătorul răului și-al binelui căpătâi:
Tremură lumină în fața noastră!
Ți-ai pierdut onoarea măiastră!
..............
Astfel, ultima suflare Universul și-a dat-o,
Dumnezeu părăsește scena-n muzică, vibrato,
Al nostru amor atât fu de temeinic,
Încât n-a fost învins nici de-atotputernic.
Izvorul
Izvorul curge lin, lin
Cu privirea nespusă, gândul de suspin
Izvorul roșu ce curge într-o lacrimă senină,
Cu cea spusă într-o natură plină de lacrimă.
Cascada împletită cu frunzele roșii în dealungul zborului,
Un fior dulce ca-l amorului
Izvorul timid ce pornește într-un adânc scufundat
În largul cerului auriu te-ai scăldat.
Bucuria asaltă inima albastră între noi,
Cu fericirea izvorului de cristal se duce la voi
Căci pe tine nu vreau să te părăsesc,
O, amorul cel dulce care îl iubesc.
Pădurea de gheață ce ne privește în ochii,
În frunza bătută de suspinii,
În glasul trist plini de spinii,
Se umple tristețea neîncepută plină de pinii.
Unde izvorul trist plânge amar,
În amorul ce-l umple în zadar,
Izvorul se minunează iar.
Gândurile scuturate de vântul purpuriu,
În freamătul lor fin și azuriu
Izvorul plânge auriu.
,, Ea''
( Traducere în limba rusă al textului scris de Serghei Kondakov)
Uneori se comportă infidel - ăsta e felul ei,
Oamenii experimentați îmi spun să n-o observ,
Căci vor fi nopți, când jocul se va întoace
Inima mea e în răni - prea multă suferință ar face.
De câte ori am luat-o de la început ,tu nu te-ai schimbat ,
E vina mea - am înțeles că m-am comportat greșit cu ea,
Dacă mi s-a părut o imagine strălucitoare
Am crescut și am văzut o figură înșelătoare.
Cineva vede într-o curvă proastă sensul propriei vieți
Dar eu zic că viață îi curvă și cunosc să o abordez
Ea mereu se schimbă, de surprize nu se lasă
Viață e o curvă , dar e atât de frumoasă.
Și tu vei continua să o iubești mereu, ea își va exprima dragostea doar efemer,
Au fost momente când am dorit să plec,
Dar există și clipe care merită să le petrec.
Monomanie
Să te-ntreb oare ce-a fost în capul tău
când m-ai lăsat întunecată și rece?
Gândurile mele sunt
reflexia fiecărei mișcări pe care tu ai săvârșit-o.
Te port în jur, împrejur și sub mine.
Câteodată te văd trecând prin fața ochilor,
îți tânjesc pielea pe pielea mea, iar după-mi revin.
Cuburi de gheață crăpate pe fața mea
unul câte unul. Simplu; eu te las,
Iar tu te întorci de o mie de ori mai puternic.
Plâng în pumni, suspin, mă gândesc la ce-am fi fost
Dacă… Poate dacă soarele era mai mic,
Iar culoarea lunii era mai abstractă.
Sau poate dacă întunericul nu era atât de proeminent.
Aruncăm bila problematică a vinei de la sistemul solar
la tot ceea ce se află nedefinit.
Tu nu-mi înțelegi poezia, durerea, cuvintele.
Probabil nu-ți scriu în limba ta maternă, deși mi-ar plăcea.
Dar nu se poate.
Voi rămâne o umbră în interiorul tău, iar tu-mi
Vei fi schimbarea sufletului pentru o vreme.
Amar
Încerc să scriu, dar mintea mi-e în ceață,
Ceață e și afară și nu mai e verdeață…
Poate încerc să spulber doar o amintire tristă,
Tristă-i și toamna ce a venit în vizită.
Cartierul e din ce în ce mai pustiu
Pustiu e și sufletul meu, dar știu
Că anii trec… și totul dispare…
Oameni, clădiri, sentimente și culoare.
Îmi amintesc de demult, de când eram copii
Copii erau peste tot și aveau jocurile proprii
Nu se gandeau… nicidecum la viitor
Viitoru-i acum și trece-ncet și timpul lor…
E dureros să vezi cum oamenii se schimbă,
Se schimbă mulți în rău și asta mă deprimă…
E un lanț trofic, al oamenilor
Cel mai slab e mâncat de cel puternic, ce popor!
Acum se așterne anotimpul rece,
Rece e și fiorul ce prin vene-mi trece.
Iarna vine în pas grăbit și inevitabil
Inevitabilă-i și schimbarea-nprealabil.
E o aromă amară, este cea de la țigară
Cum dispare fumul, așa tot o să dispară.
Dacă-ți sunt eclipsate toate fericirile
După o viață traită rămân doar amintirile.
Amintirile, la care te gândești
Te uiti la poze și începi să zâmbești
Dar zambetul e palid și parcă te urăști
Că nu te poți întoarce-n timp să le retrăiești.
Așa e viața, când o trăiești în silă,
Așa sunt oamenii, când îi tratezi cu milă,
Deci iubește, dacă vrei să fii iubit
Traiește, nu doar ca să știi că ai trăit!
Locul gol
Și dacă aș deschide fereastra acum,
Ar intra doar praful și noaptea,
N-ar fi nici pași, nici umbră, nici glas,
Doar liniștea, lungă ca moartea.
Locul tău stă ca o rană deschisă,
Neclintit în odaia de lemn,
Nimeni nu-l ia, nimeni nu-l șterge,
Nimeni nu-l vindecă-n timp.
Poate cândva va sta altcineva,
Fără să știe povestea,
Fără să simtă cât ai fost,
Și cât de puțin ai rămas.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Cioburi dintr-un vechi amor
Alex Black
25 августа
O estetică superbă a durerii. Melancolie grea, magnetică.
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 августа
Sunt creator de content YouTube :)
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 августа
Buna Romina . Mi-a placut foarte mult poezia ta . Cum as putea sa iau legatura cu tine sa iti fac o surpriza ?
Arta de-a părea
Silvia Mihalachi
20 августа
,, Arta de-a părea,, că ești ce nu ești se practică uneori, acum prea des și pe scena vieții…Citind poezia cu o densitate de versuri docte, am făcut s...
Amprentă
Sabrina Pușcașu
19 августа
Mulțumesc
Acorduri păgâne
Anastasia Brăescu
18 августа
Mulțumesc ❤️
Pradă si putere
Florin Petricean
18 августа
Va mulțumesc!
Noaptea, cand valurile mării.
Dora●Dor
18 августа
Mulțumesc din suflet pt apreciere
Noaptea, cand valurile mării.
Silvia Mihalachi
18 августа
Marea, cu valurile ei când line, când ,, Se sparg de țărmul obosit,, mereu a primit și va primi frumoase versuri …Printre unduiri de valuri înoată și...
MI-E ATÂTA DOR
Silvia Mihalachi
18 августа
,, Însetat doar de timp și de simple cuvinte,,, ce sunt pentru sufletul poetului ,, calde veșminte,, erup dorințe într-o frumusețe de versuri ce-și u...
Nu s-a născut să tacă
Florin Dumitriu
17 августа
Frumos… poezia lasă în urmă ideea că nu tăcerea ei spune cât a îndurat, ci ziua în care nu mai are nimic de iertat și că cicatricile pe care viața i l...
A fost odată...🥲
Smaranda Ploaie
17 августа
[Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp Pentru tot restul vieții mele Prin vise voi călători în timp Unde gândurile-mi pot umbla rebele... Poate...
Pradă si putere
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumos....
✨ p.o.e.m
Smaranda Ploaie
17 августа
Felicitări. Frumos scris!
Acorduri păgâne
Smaranda Ploaie
17 августа
Superb scris!