Автор Silvian Costin
Итого
181 публикацииСлучайные публикации :)
Trei prieteni!
Cum aș putea să îmi uit satul,
Când eu aicea m-am născut,
E locul unde am copilărit
Și multe năzbâtii am făcut
Eram un trio de băieți isteți,
Prieteni buni, foarte uniți,
Pe nume Radu, Cezar, Cristinel
Pe șotii mai mereu porniți
Dimineața toți la școală
Iar apoi cu vaca la păscut,
Seara ne jucam cu mingea,
Pân' ajungeam în așternut
Clasa întâia pân' a șaptea
Le-am făcut la noi în sat,
Iar când a venit a opta,
În alt sat am fost mutat
Cu-nvățatul am stat bine,
Mai împinși ci de la spate,
De părinți și de profesori,
Cu proverbul ,, carte, parte"
Doi am urmat multe școli,
Iar celălalt profesională,
Ne-am format în astă țară,
Unde se mai făcea școală
Viața ne-a purtat în multe zări,
Și cu greu mai ținem legătura,
Doar rar ne dăm câte-un mesaj,
Scris sec, făr' a ne pune semnătura
Tot ce-a rămas în mintea noastră,
E doar copilăria și-un mare dor,
Să ne-ntâlnim cei trei prieteni buni,
Și amintiri să depănăm pe viitor,
Sub deal, unde mai curge..un izvor!
ATÂT TE-AM AȘTEPTAT
La ceas târziu ,când
Focul în vatră geme ,
Și dorul meu din suflet
Plecat e să te cheme,
Trimit în depărtare inima-mi solie
Pe vânt ,pe nor ,pe raza cea zblobie.
La capăt de lume , cu doru-mi drept toiag
Spre soare răsare ,eu vin copilul meu drag
Dorul de tine-i mai greu ca depărtarea
Nu-mi pasă că-în cale
Îmi stă munții și marea.
Mi-e teamă că am să plec la drum
Spre moarte și cum nu sper să-mi fii la căpătâi,
De vii citește-mi gândurile mai întâi
Pe care le aștern cu dor, într-un caiet curat
Copile drag , ce mult te-am așteptat.
Psalmi - XLV - De ce îmi port viața ca pe o pedeapsă?
Doamne,
de ce simt că viața mea e o pedeapsă
și nu o binecuvântare?
De ce fiecare dimineață
se deschide cu povara unei vini
pe care n-o înțeleg pe deplin?
Mă nasc în fiecare zi
cu un dor nemărturisit
și cu o greutate în piept
care mă apasă fără cuvinte.
Mi-e rușine să zâmbesc uneori,
pentru că am învățat
că bucuria se plătește scump,
că pacea e doar o pauză
între două dureri.
Dar Tu, Doamne,
nu m-ai făcut pentru durere.
Tu m-ai suflat în lut
ca să fiu ființă vie,
nu lanț de regrete
și zid de întrebări.
Ajută-mă să văd viața
ca pe o șansă și nu ca pe o sentință.
Ajută-mă să simt că trăiesc,
chiar și când plâng.
Fă-mă să înțeleg
că nu sunt osândit să sufăr,
ci ales să devin,
prin suferință:
mai luminos,
mai adevărat,
mai al Tău.
Sentimentul
Un farmec în apus de noapte,
Sclipește amplu-n a ta pleoapă
Și amețit de moarte șoapte,
Un sentiment uitat dezgroapă.
O clipă-n care luna plină,
Se stinge într-un ritm generic,
Ca omorât de nicotină,
Să te sărut în întuneric.
Captiv în vis de realitate,
Iar urmăresc al tău atu:
Vreau să cuprind tot universul,
Căci universul meu ești tu.
Un farmec în apus de noapte,
Te face să îți pierzi privirea,
Inconștientă iar de fapte,
Te amețește-ncet iubirea.
Ne pierdem în săruturi ample,
Udați de-a cerurilor apă,
Căci noi suntem cuprinși acuma
De sentimentul ce dezgroapă.
Tu poți să îi iei locul lunii
Tu poți să îi iei locul lunii,
Să stai doar printre stele
Și nimeni nu te-ar bănui,
Că nu ești dintre ele
Nu ar ști soarele de fel,
Că i-a plecat consoarta
Să luminezi și fără el,
Și tot n-ar cere alta
Și peste lac în armonie,
Te-ai reflecta zâmbind
Cât poartă pomii-n brațe păsări,
Să le găsești dormind
Și-ai străluci,ca de-obicei
Peste un cadru feeric
Iar mie,deloc nu mi-ar fi,
Frică de întuneric
Când cerul ma ascultă
În noaptea lungă, plânge luna-n taină,
Pe ramuri vechi adoarme câte-un dor,
Iar vântul țese, ca o albă haină,
Tăcerea unui vechi și blând fior.
Se scurge timpul peste iarba rară,
Ca apa lină peste-un prag de lut,
Și fiecare stea, venind de-afară,
Aprinde-un vis pe care l-am pierdut.
În noaptea lungă, cerul mă ascultă,
Cu mii de ochi ce tremură-n senin,
Iar inima, de-atâta cale multă,
Se-ntoarce iar la primul ei destin.
Și dacă seara-și strânge stelele aproape,
Ca pe un roi de gânduri fără glas,
Eu îți aud tăcerea dintre pleoape,
Mai vie decât orice bun rămas.
Rămâi așa, lumină dintre astre,
Cu chipul blând și ochii de izvor,
Că-n serile tale toate clipele noastre
Se fac eternitate dintr-un dor.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Ce mai faceți, Maiestate?
Vladislav Varzari
5 октября
@Silvia Mihalachi, vă mulțumesc mult
Ce mai faceți, Maiestate?
Silvia Mihalachi
5 октября
,, Ce mai faceți , Maiestate?,, este o poezie de lăudat și poetul merită felicitat. Mă alătur de cei ce il felicită și apreciază aceasta frumoasă po...
MARIA ÎN ȚARA POMILOR
Silvia Mihalachi
5 октября
Cu drag spun legendei că , este frumoasă și că mi - a plăcut să citesc din ea ,, curajul, iertarea , credința și despre lumină,, și despre pomul c...
Temnița
Khosravi Shahin
4 октября
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 октября
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 октября
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 октября
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 октября
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 сентября
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 сентября
Frumos!👏