Автор Silvian Costin
Итого
179 публикацииСлучайные публикации :)
Dreapta
Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare
ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct,
în care numai cercul preferă curba neascultătoare
și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct
Doamne, câtă mizerie există și-n geometrie
(așa cum e și-n viață sau, extinzând, în toate cele!)
când două drepte se exhibă pe-o coală de hârtie
își zic, exthausiv, ca sunt doar paralele
În fapt, au luat de la femei cochetăria,
nevoia lor de-a fi-n atenție, indiferent de cost
de-a strecura în forme ura și dizarmonia,
și spre-a le-arăta, orgolioase, …lipsa lor de rost
nimic mai neadevărat, e doar o simplă aroganță
pe care dreapta și-o asumă-ntotdeauna,
prin două puncte aflate la distanță,
nu poate trece decât o dreaptă amărâtă, numai una
mai mult prin punctul fix și nalt, precum o schelă,
în orice parte ar fi plasat acum
nu poți trasa, oricât ai vrea, decât o paralelă
la acea dreaptă, și să-ți vezi de drum…
Balada sufletului
Ce pot eu oare ca să spun, să fac
Ca să le fiu unor oameni pe plac?
Să mă alătur lor în uneltiri și bârfe,
Să împrumut aceste forme amorfe?
Să le accept unora a lor intoleranță
Și să îmbrățișez a lor nesiguranță?
Speranța să nu-mi mai fie aprig dor
Ci să aștepte tăcută pe un coridor?
Să mă-nvoiesc ca din inimă, iubirea
Să o înlocuiesc voit cu învrăjbirea?
Iar sufletu-mi pur, plin de nădejde
Să-l azvârl în neagra deznădejde?
Să nu-i mai las copacului coroana
Căci în pădure are culcuș lighioana?
Să nu mai pot admira câmpul cu flori,
Și să nu țin seama de adevărate valori?
Să mă înșel cu vorbe spuse de buimaci
Ce-s denaturat culese de către tălmaci?
Lăsați-mă să-mi aud cântecul liniștitor,
Ce din cer îngerii-l trimit în sens ocrotitor.
Lăsați-mă să-mi simpt puterea iubitoare
Și dorința de-a se stârpi liana otrăvitoare.
Lăsați-mă să-mi fie dor de o pădure verde
Și de frumoase vorbe care să dezmierde.
Lăsați-mă să privesc o însorită dimineață
Și să simpt mirosul proaspăt de fâneață.
Lăsați-mă să mă încânte tril de privighetoare
Care s-anunțe că s-a împlinit o sărbătoare.
Lăsați-mă să trăiesc în liniște și bună pace
Și doar iubirea de frumos să mă provoace.
Câte simt
Dacă ai ști câte simt
Sincer îți spun, nu te mint
Sa fiu in brațele tale
Sa știu ca nimic nu doare
Vreau sa mergem mai departe
După viața, vine moarte
După viața , vine viața
Vreau sa te văd iar la fața
Uneori i așa de greu
Nu știu ce i in capul meu
Dar știu ca totul va fi bine
Cât timp eu te am pe tine
Si dacă e moartă?
n-ai mai ieșit de miercuri din casă
privesc abătut spre ușa încremenită
și simt nevoia să fac o cruce
mi-e frică să nu fi luat tot flaconul acela
cu pastile alb-roșii
de inimă
merg printre oameni posaci
cu fețe căzute
ce le pasă lor de grijile noastre
homo homini lupus
mă rog în gând să nu fie ce cred eu
mintea mea face tot timpul scenarii science-fiction
pesemne scrii
în ultima vreme visezi mereu monștri
extratereștri minusculi
care-ți umblă prin creier
sau îți rumegi tristețea… pe ascuns
să nu te vadă nimeni
„ tu numești asta iubire?”
m-ai întrebat ultima oară
„iubirea nu înseamnă numai să faci dragoste
e mai mult”
acum înțeleg
dacă te-aș pierde cumva
s-ar prăbuși cerul
aș rămâne la fel de singur
precum Sirius în mijlocul Universului
m-aș stinge încetul cu încetul
mi s-ar albi sângele
„de ce nu spargi ușa
sau nu suni la Poliție?”
mă-ntreabă infanta
a doua mea prietenă
iar eu ridic năucit din umeri
și dacă e moartă?
Nu voi, eu
Nu, nu voi, eu
Eu am vrut să mă nasc
Să ajung aripă de nor zburând măiastru
Frântura albă a curcubeului
Voi ați fi vrut, dar eu
Eu nu știam să pot
Și-atunci am învățat verdele frunzelor,
Căldura focului, strigătul vântului, susurul apelor.
Acum, cărând prezentul, ascult albul zăpezilor
Mă-nvață rece să tac rodind sămânță
Nu, nu voi
Eu să mă caut
Umblând desculț printre oarbe speranțe
Ajung umbră cerșind lumina
Storcând povară udă
Curg despletit în neștire
Adun frânturi din voi și tot nu știu
Ce-i vrerea când nu vrea
Ce-i drept când umblă strămb
Ce-i sufletul nătâng
De ce-am ajuns să plâng
Arhitectura urmelor
Am învățat că inima are două porți
care folosesc aceeași cheie,
una se deschide spre grădina unde podurile
se construiesc din priviri și promisiuni,
cealaltă spre holul rece unde ușa
se încuie brusc, pe din afară.
Ești aceeași mână care îmi potrivește perna
și care, în somn, îmi poate desena pe piept
harta unei viitoare rani.
Iubirea e lumina de la fereastră,
dar trădarea e cea care stinge lampa
chiar când întunericul devine mai dens.
Nu există prăpastie pe care să n-o fi trecut împreună,
însă acum podul e făcut din cioburi,
și fiecare pas spre tine e un dans desculț
între nevoia de a te atinge
și teama că ești doar o oglindă spartă.
Suntem suma tuturor locurilor în care ne-am lăsat garda jos,
o geografie a vulnerabilității,
unde iubirea ne învață cum să zburăm,
doar pentru ca trădarea să ne reamintească, sec,
cât de tare doare pământul.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Secunda unei priviri
Deea
14 сентября
ador ! supeeerb
Monolog
ora mea de poezie
14 сентября
Mulțumesc,@un-pahar-de-poezie!🩷 Sunt fericită că versurile mele au putut ajunge și atinge măcar puțin o autoare pe care o apreciez și căreia îi citesc...
Monolog
un-pahar-de-poezie
13 сентября
Frumoase rânduri... pe alocuri ma regăsesc
Nu-ti port pică si nici regret
un-pahar-de-poezie
13 сентября
Mulțumesc din suflet!
De ce scriu?
un-pahar-de-poezie
13 сентября
Frumoase versuri. Mi-au placut tare mult
Secunda unei priviri
Smaranda Ploaie
13 сентября
Frumos, foarte frumos scris! Ai un stil reflexiv foarte frumos, orientat spre detalii psihologice si emotionale fine. Ultimul vers mi-a lasat un ecou...
Singurătatea florilor
Smaranda Ploaie
13 сентября
Multumesc frumos!
Din scrumul din pahar
un-pahar-de-poezie
13 сентября
Mulțumesc din suflet pentru frumoasele aprecieri 🙏🙏🙏🙏
✨ Po.e.m...
Deea
12 сентября
mulțumesc!!!
✨ Po.e.m...
Dora●Dor
12 сентября
Versuri care te fac efectiv sa vibrezi! Felicitări 🌹
Nu-ti port pică si nici regret
Dora●Dor
12 сентября
O poezie superbă și extrem de sinceră. O citești si te regăsești imediat. scrii exact pe sufletul omului. Felicitări pentru eleganță!🌹
✨ Po.e.m...
ora mea de poezie
12 сентября
O poezie așa cum rar te atinge și îți trezește amintiri!! Felicitări!
✨ Po.e.m...
Vladislav Varzari
12 сентября
Foarte frumos, această poezie, acest poem mi-a atins inima, bravo, felicitări
Singurătatea florilor
Cătălin Teodoreanu
11 сентября
Frumos debut!
p.o.e.m
Deea
10 сентября
mulțumesc