Autorul Lara Losanga
Total
4 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Aceeași
Acasă, de ar fi aceeași casă
La drum, dacă ar fi același drum
Deși petrecem timpul scurt pe-aceeași lume
Nu împărțim aceleași pagini pe-un album
Cu-aceeași cană de-am sorbi de sete apă
Nisipul fin de-am măsura cu-același pas
Deși pe cer se-arată-n noapte-aceeași lună
Numai în vise noi dansăm același vals
Șezând la masă, de ar fi aceeași masă
Neagră sau alb-aceeași pâine să-mpărțim
Deși pământul ne rodește-aceeași hrană
Gustul amar îmi lasă trist al meu destin
Zâmbete calde-ar lumina aceleași zile
Lacrimi ar curge împărțind același loc
Din nori căzând udă pământu-aceeași ploaie
Tristă la mine pe obraz o simt curgând
Trăind în doi ne-am bucura-n aceleași clipe
Tot noi oftând ne-am întrista-n același timp
Deși prin noi aceleași ceasuri bat secunde
Zilele nu ne-aduc același anotimp
În două suflete-ar vibra aceeași taină
Inimi ar bate-același cântec fremătând
Deși vorbim de când ne știm aceeași limbă
Fără de sens a devenit acel cuvânt
Fulgul
Din alba raza s-a ivit ca soarele
Si aparu de la apus se indrepta in zare
Se arata ca un strain , o stea nemuritoare
In singurul loc neumbrit, in mare.
Te l-as sa pleci, si sa apuni te las
Din inima-mi ranita o piatra a ramas
Al meu fior s-a rastignit ca-n vis
Si singura speranta s-a dus ca din-adins
Poem
Cândva, o femeie cu parul blond,iti va apărea în cale
Nu o întrebi cum e viața ei
Nici ea pe tine,
O vei vedea aranjată la volan,ducându-și pisica la veterinar
Se va uita o secundă ,Acea secundă în care..nu te mai recunoaște,
Nici acea noapte plină de sărutări,Și nici paharul cu vin..ce de dor îl mai scuturi.
Furtuni de dor
De ce iubirea doare fără rost,
În loc să-ți fie soare-n adăpost?
Ea-ți aduce doar ploi și furtuni,
Iar visurile-s acum tăciuni.
De ce trebuie să fie așa mereu,
Să nu te pot vedea, drag vis al meu?
Să-mi plângă sufletul, de dor îndurerat,
Începând să doară când de liniște-i sfâșiat.
De ce mereu îmi lipsește alinarea,
Al tău sărut cu gust de cireșe-n vară?
Acum sufletu-mi e tot mai adânc sfâșiat,
De dor măcinat și-n agonie tot zac.
Și chiar de dorul mi-e alinare,
În amintire sunt în brațele tale.
Căci, și când totu-i greu,
Ești lumină-n gândul meu
Aducându-mi mereu un zâmbet,
Pe-al meu chip tot mai supărat,
Făcând acei nori grei de furtună,
Să se transforme într-o semilună,
Luminând al meu cer tulburat,
Și-alinându-mi sufletul de dor sfâșiat.
Căci chiar și-n clipele de mare agonie,
Dragostea ta rămâne veșnică alinare.
Iubire neimpartasita
Daca mi-ai fi vazut lacrima din coltul ochilor
Te-ai fi intors din drum si m-ai fi sarutat.
Daca mi-ai fi deschis inima cu mangaierea ta,
Acum sufletul meu era fericit.
Daca mi-ai fi spus ca ma iubesti,
Te-as fi intrebat " Cat de mult?"
Daca mi-ai fi raspuns: "Indeajuns incat sa mor pentru tine!"
Ti-as fi spus ca am fi murit impreuna.
Dar n-ai facut nimic din toate acestea
Caci inima ta demult nu-mi mai apartinea
Si de aceea ai plecat la fel cum ai venit
Lasandu-ma uitata in nepasarea noptii.
Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești gândul cald în toamna rece
Ești ce nu voi uita vreodată...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Când se-nvăța lumina
anca_nistor
12 iulie
Superb! Mulțumesc pentru emoția transmisă.
Marea de iluzii
Maricel Bouros
12 iulie
Profund ,ușor trist și frumos....
Marea de iluzii
Cosmin Greurus
12 iulie
Waw mai descris in povestea asta perfect tinand cont ca am fost victima unei fraude
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 iulie
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 iulie
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 iulie
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 iulie
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!
Poezie din suflet pentru suflete
Melania Istrate
10 iulie
Ți-aș da o jumătate din mine...” 💔 Atât de real și relatable. Scrii super bine, vibe-ul de eliberare de la final e tot ce trebuie!
Călătoare în poezie
Deea
10 iulie
ador!!!!
✨ p.o.e.m
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!!!!
O zi
Melania Istrate
10 iulie
O felie pură de nostalgie! 💙Textul acesta este un refugiu cald, o întoarcere nostalgică la albastrul cerului din curtea bunicilor💙🩵💙
Călătoare în poezie
Melania Istrate
10 iulie
Frumoasă creație, poetica ♡♡♡
Pahar de poezie și... atât!
Florin Petricean
10 iulie
Sincer, dureros și incredibil de frumos scris.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Florin Petricean
10 iulie
Pur și simplu remarcabil modul în care ai descris absența. Puternic, matur și incredibil de sincer. O poezie de excepție.