Autorul jessica_brescan
Total
208 creaţiiCreaţii aleatorii :)
GALAȚI !
Te cântă poeții, care cum poate
Fiecare cântă pe alt fel de strună.
Știm toți câtă iubire îți poartă .
Zeci de generații și-au îngropat în tine ,
Credințe și speranțe ,
Durere și suspine .
Ești leagăn peste timp
Și loc de închinat .
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în daneză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Jeg elsker regn
Jeg elsker den skøre regn, den ønsker
At falde, at såre, at være kun hende
Ved bordet i den samme rustne hal,
Når ingen spørger om det modtagne svar,
Jeg vil have hende til at blive!
Det er en obsessiv opfordring til at dele behov
Lad det først og fremmest regne over os,
Når de tunge drys kommer på afveje
De svæver på himlen og falder stive
Skøre og nøgen!
Det er regnen på vinduerne, der falder skinger,
Jeg sidder alene ved vinduet og alligevel fraværende
Når ingen beder blikket om en reference,
Jeg siger ikke til nogen, ikke engang mig selv, at jeg håber
En nærværende sol!
Store bryllupsdråber drysser hårdt
Brudgommens skjorte, Jord-konge
Sæt dig alene ved bordet, gift dig og gå,
Tomnatisk og tung, taget af vinden,
Kys smede!
Selvom det regner, er det glat
Med de kolde dråber kalder det mig til at komme,
Frem for alt at fortælle mig, hvad han vil,
Jeg elsker den skøre regn, som den er
At tro på skæbnen!
Nunta de porțelan
Au trecut douăzeci de ani
Și i-ați păzit ca niște titani,
De clipele cu furtuni și vijelii,
Cu iubire, argumentând temelii.
Croind „covorul” de încredere
Cu care ați așternut includere,
Și ați îmbrățișat cu devotament
Sentimente în viață cu rafinament.
Universul v-a dăruit un angajament
Prin care v-ați jurat atașament,
Reușind să sădiți în grădina vieții
Sămânța iubirii din copacul tinereții.
Calea pe care curajoși ați pășit
Și toate greutățile le-ați depășit,
Astăzi culegeți rodul săvârșit:
O viață frumoasă la nesfârșit!
Astăzi natura întragă se-apleacă,
Rugând Universul să țină sabia în teacă,
Și-n viață să fie doar bucurii, veselie
Realizări, reușite, toate trimise ca solie.
Ciocolată amară
Știu că doare,
Dragostea cea arzătoare,
Știu că încerci
Să nu mai răcești.
Să nu-ți mai răcească inima dupa o conversație amara,
Ca ciocolata aceea din primăvara.
Știu ca-i greu, iar si iar
Dar de data asta, ai evoluat.
Ai văzut cum e sa plângi, sa simți briceagul atingându-ti blând pielea.
Ai văzut cum e sa suferi din dragostea dulce ca mierea cea sărată.
Dar acum te vindeci,
Rănile ti se închid,
Si parca viața un pic mai bine a devenit.
Eu te iubesc, prietena mea draga,
Si viața nu-i asa amara ca ciocolata de primăvara, sau ca mierea cea sărată,
E dulce ca lichiorul si dulce ca sarea,
Mai e acra ca zaharul si arzătoare ca marea.
E buna când o vezi cu ochii blânzi si amorțiți de-atâta ciocolata dulce.
O sa treacă, o sa vezi, doar trebuie sa aștepți, ca acel gust amuțitor, sa-ti ajungă in suflet ca lacrima iubirii.
Străinătatea
Străinătate blestemată
M-ai amăgit că o să pot!
Am ajuns chiar prea departe
Știind că pot să mai înot.
Prin adâncimi m-am scufundat,
Sperai să mă înec...
Dar oceanul liniștit,
Pot încă să-l mai trec.
Am lăsat părinți acasă,
Ce-mi duc dorul neîncetat!
Mai amăgit străinătate
De lângă ei eu am plecat.
Acum suspină sufletul prin lacrimi
Ce se adâncesc în oase.
Să rămâi tu blestemată
Ca-i luat pe toți din case.
Rădăcini îndurerate
Din familii sunt plecate.
Muncesc pentru bani,
rămân doar cu păcate.
Am alergat atâția ani la rând
Doar după bani, am înțeles...
Pe când părinții mei iubiți,
Se roagă pentru al meu succes.
Am ales să merg doar înainte
Fără căi ce nu au sens.
Străinătate blestemată
N-ai avut pe altul de ales?
Mult timp chiar a trecut
probabil că sunt ani.
N-am adunat nimic mai mult,
Decât sudoare și doi bani.
Zâmbește-mi
Zâmbește-mi printre lacrimi
Parfumul tău, fato, ocean de amintiri
Ești drogul magic din care poți să te inspiri
Alcoolul ce te face să nu ai emoții
Țigara de după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu Soare
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare
Deschid fereastra, mă uit în gol, nu mai e nimic de spus
Zâmbește-mi printre lacrimi încă o dată de acolo de sus
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗