Author jessica_brescan
Total
208 creationsRandom creations :)
Sufletul...
Cum simte sufletul a ta tăcere?
................................................
Să-ți spun direct? Pe ocolite?
Nu știu.. m-am lăsat rănită prea ușor.
Dar spune-mi cine pe cine minte,
Când tot în jur arde de dor?
Spune-mi de ce tăcerea doare?
De ce o simt ca pe-un regret?
Plină de semne de întrebare...
Cine evită să simtă mai concret?
Cum simte sufletul a ta tăcere?
.............................................
Să-ți spun direct? Pe ocolite?
...Că-ți pare rău și-mi simți durerea
Căci la întrebarea "cine minte?"
Ai răspuns chiar tu... cu tăcerea.
Te-am regăsit!
În noaptea cea din urmă
Încet m-atinge-o mână,
De-a pururi fi-voi înger
Cu tine împreună.
E rece astă noapte,
Iar vorbele sunt șoapte.
Lumina-ncet se stinge...
E viață-aici, sau moarte?
ŞI TOTUȘI...
Şi totuşi, în mine,
a murit ceva...
Ceva asemănător cu un fluture
care nu va mai zbura niciodată...
Pe nici o rază de soare...
ZGOMOTE FILTRATE
Lumea ajunge la noi
prin straturi groase de sticlă
și metal rece.
Sunetele sunt estompate,
ca vocile auzite sub apă,
prezente, dar irecuperabile.
Orașul, vast și impersonal,
respiră mecanic,
cu o regularitate obositoare.
Zgomotele lui curg uniforme,
ca un sânge artificial
pompat prin conducte invizibile.
Oamenii se mișcă ordonat,
cu gesturi precise, aproape sterile.
Fețele lor, palide și iluminate artificial,
plutesc în mulțime
ca niște ferestre deschise
spre camere goale.
Privirile se evită cu grijă,
ca niște suprafețe
care nu trebuie să se atingă.
Cuvintele sunt scurte, eficiente,
lustruite până la pierderea sensului.
Emoțiile se depozitează
ca obiecte fragile
în spații de stocare temporară.
Singurătatea devine funcțională,
calmă și persistentă,
ca un zgomot de fond
care nu mai poate fi oprit.
Nu doare,
ci erodează lent.
Din când în când,
un sunet scapă filtrului:
o sirenă ascuțită,
un plâns brusc,
o tăcere densă
ca o fisură în mecanism.
Dar orașul se ajustează.
Zgomotele sunt din nou domolite,
contactul - minim,
viața - administrată cu precizie.
Și sub această ordine impecabilă,
alienarea crește tăcut,
ca o umbră bine conturată,
rar recunoscută.
Ultima țigară,
Renunț la tine azi,
Mi-ai fost o confidentă,
Și în singurătate,
Doar tu mi-ai fost prezență.
Renunț,nu te resping...
Și simt recunoștință,
Pentru momente-n care,
In frici mi-ai fost esență...
Ești ultima țigară,
Îmi iau la revedere,
Revin la libertate,
Voința și putere.
Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Gustul durerii
un-pahar-de-poezie
3 November
Multumesc❤️
Pentru fericire tastati unu
A.N.
3 November
tasta doi va rog
Ultima discuție
Laura Maria
1 November
Atâta neputință și adevăr adunate la un loc... E nevoie de mult curaj să așezi o asemenea rană pe hârtie fără ocolișuri. Felicitări pentru vulnerabili...
Gustul durerii
Deea
31 October
superb poem :*
Gustul durerii
Monica P
31 October
Frumos,melancolic,adânc... Felicitări!!!:)
Yin-Yang
anca_nistor
25 October
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 October
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 October
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 October
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 October
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!