Umbra ta te știe
Mă vezi trecând pe străzi fără nume,
unde pașii mei nu mai știu să întoarcă,
unde timpul nu mai face reverențe
în fața amintirilor.
Tu rămâi, sculptat în piatră,
cu un chip ce nu tresare,
cu un suflet ce-și strânge marginile
ca un pumn care refuză să sângereze.
Dar umbra ta te știe,
umbra ta șoptește altceva -
în fiecare vitrină mă caută,
în fiecare colț mă desenează
cu liniile unui regret
pe care nu vrei să-l recunoști.
Eu tac, dar trăiesc.
Tu vorbești, dar ești gol.
Și într-un final,
cine e mai viu dintre noi? Eu cu dorul ce-mi arde-n inimă sau fericirea pe care tu nici măcar n-o cunoști?
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în norvegiană
Poem: steag alb
Participă la o seară poetică cu poetul Claudiu Komartin la Librăria din Centru
Poem: Corega în turcă
Poem: Îmi spunea mama
Poetul Ion Vatamanu a fost comemorat la 80 de ani de la naştere
Poem: Nervi de toamnă de George Bacovia în spaniolă
Poem: Gândul frumos(Silviei)
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti