Author ANONIM
Total
788 creationsRandom creations :)
Autoritar
Am să te rănesc pînă la oase
Cu cuvinte, pe cît se poate de frumoase
Am să te înec în dureri
De vineri pînă vineri
Am să-ți fac viața mai grea
Ca să nu poți zbura spre cer
Am să te plimb prin viața mea
Am să te molipsesc de cancer-
Ul iubirii mele
Am să savurez plăcere
Fără bani fără avere, am să te arunc în gol
Am să te bat
În pat
Cînd o să-mi intru-n rol
Am să te fac să plîngi
Să mă distrugi
Cu gheață caldă
Inima ta o voi face să ardă
Să creadă
Că-i pradă
A mea pe-o viață întreagă
Si vară și iarnă să tot meargă
La braț, în stînga și în dreapta să strige
După ajutor la palma mea, care frige
Am să te plimb prin plictiseală
De-o să zici că-i vreo apocalipsă globală
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns .
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău , mergem pe acelaşi drum .
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor ,
Genele mele îţi mângâie obrazul .
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă ,
Acum ea îţi şopteşte .
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine ,
Braţele mele liane strâng trupul tău .
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini ,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire .
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea ,
Acum eu locuiesc în tine , te traversez din creştet până-n tălpi .
M-ai ales pe mine , o mie de bucăţi ,
Acum sunt întreagă .
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul .
Nu mai eşti tu , nu mai sunt eu , suntem noi .
Cântec peste timp , culoare în zi , lumină în întuneric ,
Răsărit de simţuri în amurg de gând .
Suntem zâmbete în trăiri , suntem verdele crud al primăverii ,
Căldură în suflete , suntem iubire ,
Suntem tot ce vrem să fim . Suntem noi .
Nu mai crede...
Ce mai cânt astăzi de pot?
Îmi cânt satul, apa și munții
Lanurile verzi pline de rod,
Pacea, libertatea, întregului norod.
Să muncim azi pentru țară,
Să uităm drumurile pe afară,
Să nu uităm Limba Română
Și să ne dăm acum mână cu mână.
Ce te doare așa de greu, de oftezi?
Că-ți uiți graiul, portul, că te înstrăinezi?
Și că numele de român îl pierzi?
Pe cine și pe care să-l mai crezi?
Ești român, doar în țara de pruncie
Restu-i fugă, urgie și sărăcie.
Românule, alege drumul spre casă
Să îndreptăm ce-au distrus, cei ce nu le pasă.
Trag de noi,precum câinii
Au uitat ce-i omenia, stăpâni le sunt străinii
Ne mint zilnic că sutem îndestulați
Și din omenie putem ajuta și alți frați.
Pisica neagra
O pisică neagra mi-a trecut prin fața.
Primul gând,intunecat ca și ea.
Apoi mi-am spus:
Cea mai frumoasa rochie a mea e neagra.
Și genele,și oja.
Până la urmă,si întunericul poate fascina.
Trebuie dor să-i adaugi un accesoriu strălucitor.
Steluțele din ochii mei asortate la genele negre,
Un inel auriu pe deget,cercei aurii in urechi.
N-o să-mi mai fie teama de pisica neagra,
Pentru că eu am puterea,prin gând,
Să-i pun ghetuțe aurii.
O lună
O lună e pe cerul adânciu al nopții
reflectând de zeci de libelule zglobii,
cea care fără să vrea e martoră
la toate iubirile și promisiunile din fiecare oră.
O lună a trecut de când l-am văzut,
Dar nu doar cea nocturnă,
Cea îmbrățișată de-un dans astral înghețat ca-ntro statuie de lut,
Ci ea cu multe zile calde pe urmă.
O lună cu el, cu ochii săi luminați
Care mă sufocă ușor fără oprire,
O lună petrecută urmând acel zâmbet cald, acel surâs drag,
Care zilnic îmi aduce o stare eternă de încântare și fericire.
O lună de dorință, o lună de dor,
O lună de speranță de amor,
Până într-o seară supravegheată de glasul selen,
Când am realizat că și tu mă vezi altfel.
O lună de văzut, o lună de iubit,
O lună de admirat, o lună de găsit.
O lună în comun destinată pentru noi,
O lună petrecută sub lumină, începând dintr-o zi de joi.
DUPĂ SACRU
Am coborât valorile de pe pereți
și le-am așezat pe ecrane.
Nu mai strălucesc,
doar se aprind
când sunt atinse.
Binele a devenit negociabil,
adevărul - o opinie cu trafic,
iar conțtiința
un sunet dezactivat
în setările zilnice.
Nu ne-am lepădat de credință brusc,
ci din consens.
Ce e corect se votează,
ce e drept se ajustează,
iar omul rămâne
măsura tuturor lucrurilor
și a tuturor scuzelor.
Și totuși,
când luminile se sting
și nu mai e nimeni de convins,
ceva vechi se ridică în noi:
o teamă curată,
o întrebare fără răspuns,
un dor după sens.
poate că nu valorile au dispărut,
ci doar locul lor.
Poate că sacrul nu cere aplauze, ci întoarcere.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Străin în sinele său
anca_nistor
24 October
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 October
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 October
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 October
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 October
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 October
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 October
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 October
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 October
Superb!!!
Nu mă asculta, inimă
Lacrimi de dor
17 October
Iubirea este pe vecie!