Aparate

Primite mi ca nu ajungem acolo

Promite-mi ca nu trebuie sa aleg

Nu pot sa gândesc varianta asta

Nu pot spune cuvintele astea

Nu pot să stau sa privesc și să nu fac nimic

Nu aș putea face asta

Nu vreau să o mai gândesc

People died…

Am stabilit asta deja

Dar când timpul trece asta devine o variantă

Viața s a rupt pe jumate

Nu trebuie și nu vreau să știu ca în mâinile mele va dispărea toată

Mai e timp, de ce îmi fac asta?

Nici eu nu știu și poate nici tu

Dar asta nu înseamnă ca ceva se schimbă

Vreau ca mintea să stea în loc

Să nu mai creeze scenarii la infinit

Să mă bucur de timp și să nu mai gândesc asa

Asta spun, dar tot gândesc

Gândire molipsitoare.


Category: Poems about death

All author's poems: ANONIM poezii.online Aparate

Date of posting: 6 April

Timp de citire: ~2 min.

Views: 947

Log in and comment!

Other poems by the author

Urme de tăcere

Mă uit la ele — linii tăcute,

Desenate-n carne, adânci și mute.

Nu cer nimic, nu spun cuvânt,

Dar știu prea bine tot ce simt.

 

Sunt amintiri ce nu s-au stins,

Din nopți cu sufletul întins,

Pe marginea unei tăceri

Ce n-a știut să ceară ieri.

 

Nu-mi mai e rușine de ele,

Sunt ale mele, doar ale mele.

Dovada că am fost aici,

Chiar când voiam să plec… în mici.

 

Dar azi le privesc cu un gând nou:

„Uite, ai trecut prin rău.

Și totuși ești.” — Și totuși stau.

Și totuși simt. Și totuși vreau.

 

Și poate-ntr-o zi, fără teamă,

Le voi atinge ca pe-o rană

Vindecată — nu uitată,

Dar de mine… îmbrățișată.

More ...

Drumul spre mare

Tot farmecul e sa te cufunzi

In timpul in care traiesti,

Sa inoti din rasputeri in amonte

Sau sa faci pluta in aval.

Noaptea trebuie sa iesi la mal,

Sa faci un foc zdravan,

Sa spui povesti si sa cauti in stele

Drumul spre mare,

Chiar daca stii din auzite

Ca toti care inoata

Ajung acolo,

Nu ai timp sa asculti orice zvon,

Noaptea e scurta,

Dilema aceeiasi,

Si tot ce ai invatat

Trebuie sa stii, pentru ca

Inveti pentru viata,

Asa ca inoti in amonte,

Sau faci pluta in aval,

Fara sa stii cand va fi

Ultima noapte petrecuta pe mal.

More ...

Paradisul sufletului meu

-Ah,unde este fondul meu preferat de ten?o voce disperată se auzi din camera alăturată în timp ce mergeam pe hol.
-Nu pot sa cred..mamaaaa,unde mi ai pus machiajele?ți am zis de atâtea ori sa nu mai umbli în lucrurile mele.
-Sunt acolo, mamă,nu am luat eu nimic, fii mai organizata, te rog, îi răspunse o voce calma și stăpâna pe sine.
În timp ce stăteam acolo, pe hol, in picioare fără vreo putere am analizat fiecare mișcare,fiecare vorba,fiecare lucru pe care îl lua, îl arunca sau îl muta.La măsuța albă de machiaj mâinile ei firave și cochete își aranjau ochii ca valurile marii vara,își colorau obrajii blajini și își aranjau parul negru ca taciunele,in care preț de o clipa mă pierdusem fără sa știu a mă întoarce înapoi.Apoi,o voce se auzi:
-Hei,ce faci acolo?știi,doar ca nu mi place să te holbezi la mine în timp ce mă machiez.
-Oh,scuze.Nu mă holbez la tine...adică eu...stai,venisem sa te întreb la ce oră trebuie să fii la petrecere?
-Da,puteai să aștepți sa mă pregătesc,in fine, la 19:30,deci la 19:00 să plecăm.Nu vreau să întârzii.Bine?
Mirat că am știut sa mint ceva plauzibil,am închis ușa cu regret și am mers în bucătărie ,unde mi am făcut o cafea.
În camera alăturată , rochiile de catifea, de matase,verzi,negre erau aruncate pe jos,câteva perechi de pantofi zăceau amortite în fața dulapului,machiajele așteptau și ele leșinate pe masă sa fie puse la locul lor, iar în mijlocul camerei stătea ea,nemulțumită,într-adevar,de cum îi stătea rochia sa roșie ca focul de o frumusețe uluitoare.După câteva minute , în restul casei răsună vocea ei disperata:
-Mamiiii,vino repede ,am nevoie de tine.Nu mă descurc deloc cu rochia asta.
-Stai,fata mea ,vin imediat.
Cu un ton supărat,se aude un răspuns nu prea acceptabil:
-Nu,vino acum, nu mi vine deloc bine rochia aceasta, o să arăt groaznic la petrecere.Nu mă mai duc.
-Ce s a întâmplat?De ce nu ți convine, vine foarte bine, chiar te avantajează, nu mai exagera.
-Nu exagerez, arăt foarte urat.
Cât ușa era întredeschisa, am reușit să-i fur câteva priviri.Arăta foarte bine,rochia ei roșie o învăluia într-un aer luxos, care îți aducea aminte de o prințesă gata să meargă la o gală.Chipul ei alb ca spuma valurilor marii, ochii ei albaștri ca seninul verii, buzele sale ca două petale de trandafir și nasul ei mic și perfect erau ușor ascunse de nemulțumirea cu care se privea în oglindă fără sa și vadă adevarata frumusețe izbitoare.Mama sa stătea langa ea cu rochiile strânse la piept,încercând sa o calmeze și ,poate,să reușească să o facă sa îi placă outfit-ul ei pentru petrecere.Suparată,fata se pune pe pat și începe sa plângă dureros de tare,spunând printre suspine:
-O să fiu cea mai urâtă de la ...pe..tre...de la petrecere.O să o sun pe Alice să o anunț că nu mai ajung.Ia telefonul și începe să formeze numărul..
-Nu,hai sa încercăm altă rochie , i-ai promis totuși.Te rog.
-Dar nu mi stă nimic bine....totul mă face grasă și greu de privit.
În timp ce ea plângea pe patul plin de bijuterii, haine,pensule de machiaj , eu o priveam sfios de la ușă .Cu toate ca pe fața ei plină de lacrimi erau doar urme șterse de machiaj, printre lacrimi am putut observa gingașia,inocenta,frumusetea,eleganța ei , care nu te lăsau sa nu o privești prelung și fără sa te saturi.
După lungi lupte, fata a rămas cu rochia roșie,si-a remediat machiajul , și a pus pantofii albi cu perle, care îi îmbrățișau picioarele, iar parul a rămas peste clavicula și umerii săi micuți care nu te lăsau sa nu observi perfecțiunea liniilor pielii sale albe.
Privirea fetei s-a mutat spre una,iar ochii ce o priveau de câteva clipe bune, au fugit rapid.
Da,acea fata nemulțumită de rochia sa roșie, este fata mea, fata mea care o admir de fiecare data când am ocazia și ea nu știe,pentru ca, dupa cum ati înțeles ,nu ii place sa fie privită, mai ales când se machiază.Cand mai trec pe langa camera ei, mai arunc câte o privire, nu pentru a o controla, ci pentru a mai bucura de zâmbetul, ochii,vocea ei pentru ca nu voi mai apuca aceste clipe scumpe...din păcate,insa știu ca mă va face mândru și asta mă va încălzi.Imi place sa mă uit la ea când isi caută hainele, chestiile cu care se machiază,cartile prin toată casa,isi spune toate secretele mamei sale sau se bucura de fiecare om cu care vorbește fie la telefon, fie fata în fata.Ador totul la ea, parul,ochii,nasul,uneori dezordinea, crizele de nervi,graba,perfectionismul,leneveala din unele zile,harnicia și Ambiția de care da dovada de nenumărate ori sau empatia cu care imbratiseaza totul în jurul ei.Si nu pentru ca este cuminte,ascultatoare sau muncitoarei pentru ca este fiica mea, care a luat modelul mamei sale, femeia care m-a ridicat de la pământ,m a susținut și m a iubit necondiționat,diamantul meu.
După mii de lacrimi, am decis sa iau rochia roșie și pantofii albi cu perle, pe care i am cumpărat intr o vacanta la Oradea.M am uitat în oglinda și când am văzut cum mi se întinsese make-up-ul,m am Așezat la masa și am început sa cotrobăi după paleta mea ce conținea nuanțe de roșu,portocaliu și negru și m am retușat astfel încât sa nu se vadă ca am plâns 30 de minute.Parul am decis sa -l las drept, căzut pe umeri și am revenit în fata oglinzii sa mă examinez din nou.
-Hm,din fata arata bine....și din lateral....mm,la spate o sa mi iau blăniță mea albă.Sunt gata!Putem plecam spus eu spre Bucătărie.
-Deci sigur ești gata, da?întreba tata.Nu vreau sa ne întoarcem sau sa nu fii mulțumită.Ti ai luat bani, geanta,ochelarii?
-Geantaa,am uitat geanta, spusei eu cu un picior pe plecare.Stai 2 secunde.
Mă întorc repede în camera, deschid dulapul cu poșete și în graba,o caut pe cea cu perle sa se asorteze cu pantofii, pe care am primit o cadou de la prietena mea, Dana și revin în Bucătărie.
Tata mă aștepta calm pe canapeaua moale,cand deodată, ajunsa în fata lui,isi muta privirea din telefon la mine.Pret de 10 secunde m a primit cu o admiratie nemaintâlnita, pe care nimeni nu mi o mai insuflase vreodată, ceea ce m a emoționat.
-Gata.Acum sunt gata.
-Bine,hai sa mergem atunci.
În mașină, in drumul spre local, mintea mi-a fugit la momentul în care plângeam în camera, din motivul rochiei care nu mi plăcea cum se așeză pe corpul meu, iar el mă privea sfios de la usa.Chiar dacă el credea ca nu l observ,nu am vrut sa i fur și aceasta oportunitate, de a se bucura de mine, chiar și atunci când plângeam, cu toate ca i se rupea sufletul.In acel moment am simțit iubirea profunda, sincera și autentica pe care mi-o poarta încă din momentul în care nu eram, dar și dorința de a mă calma și de a mă împăca în legătură cu rochia.Acel moment m-a făcut sa înțeleg ca o iubire adevarata(în cazul de fata paternă)trece peste orice defecte, orice machiaj șters sau orice rochie care nu avantajează și chiar dacă eu ii interziceam de fiecare data sa mă privească, el tot o făcea, chiar și pe ascuns.In acel moment m am simțit cea mai frumoasa, cea mai iubita,admirata ,perfecta, fapt ce mi a însămânțat dorința ca viitorul meu soț sa fie asemenea tatălui meu; sa mă privească în casa pe furiș atunci când mă pregătesc,pe graba, sa plec , sa mă facă sa mă simt cea mai frumoasa, cea mai iubita, cea mai importanta-lucru ce face femeia sa înflorească din orice punct de vedere și căruia sa i se placa frumos și haosul pe care îl construiesc,cateodata,in jurul meu.
-Gata,am ajuns.Ma suni când se termine petrecerea sa vin sa te iau, bine?
-Bine.
-Ai grija și distracție plăcută!Te pupa tati.
-Mulțumesc,te iubesc!
Un moment de liniște se așterne între noi, iar el nu mi poate oferi decât un zâmbet și o lacrima.
Inchid usa mașinii și plec spre local unde mă întâlnesc cu Alice.
More ...

El

Am revenit să sufăr în tăcere...

Să scriu despre iubire nu mi face plăcere, 

Nici sa ma-ndragostesc de o persoana ocupata,

Dar asta e o situație mult prea complicata.

 

Nu ma asteptam sa simt ce simt acum;

Dar din păcate nu pășim pe același drum.

El cu iubirea vieții lui de mână, 

Eu în continuare așteptând sa mi scrie noapte bună.

 

El nu observa dar comportamentul lui ma doare;

Semnele lui m au făcut confuza tare.

E nehotărât, dar zice ca o iubește pe ea,

Dar și eu l as vrea în viata mea.

More ...

Atingerea verde

Zi de zi trăiește în mine

Interes în veșnicul codru,

Dragostea cea fără măsură 

Îmi aduce mulțumire.

 

Ramuri falnice vor să coboare.

A le urma în a lor bucurie.

De mă uit la tot ce-i verde.

Mă inspiră și mă mângâie.

 

Tot ce crește prinde viață 

Ce tămăduiește gândul rătăcit.

Liniștea și pacea blândă 

Se nasc din zborul domolit,

Iar cel ce aleargă mereu neîncetat 

Nu va cunoaște cer senin.

More ...

O iubire stătătoare

Tot caut și caut o iubire stătătoare 

Un trandafir fără zimți 

Un arici fără spini

O iubire ce nu mai trece 

Ce stă, nu petrece 

Poate că cer prea mult

Poate că cer prea puțin 

Oricum ar fi, eu tot o susțin 

Și o caut și o sper 

Cum și soarele caută luna pe cer 

Știu că există, știu ce e acolo

Ascunsă după orizont 

Ca și cum se joacă de-a v-ați ascunselea 

Un joc primejdios 

Ce devine din ce in ce mai dureros

Dar cu cât o caut mai mult 

Cu atât sper mai puțin 

Inima îmi seacă, se usucă 

Și zace acum ca o floare ofilită 

Disperată pentru apă sfântă 

In mijlocul unui deșert uscat 

De mult uitat 

De mult abandonat

More ...

Poems in the same category

…unindu-ne în altar?”

La poalele îmbătrânirii sufletiste

Zac ca o piatră pe inimă,urme,

Amăgirea senzațiilor mele triste

Formează-n trecut negre dune

 

De coborîșuri,sus și jos ‘continuu

Prinse-n capcană sentimentele

De mult apuse,iar creieru’-i abătut

De neliniște-ntre ramurile mele,

 

De dragoste nesfârșită,veștejită

Ce-mi induc un dor de amor roșu

Cu flori din tei și-o floare aurită

În creștet cu razele-mi infraroșu

 

Dorința mea cea etern înnăbușită

De două întrebări riscante doar:

“Să moară eu încercând s-o comită

Sau să trăiesc liniștit cu perechea…

More ...

Un nou început

Moartea vine ca o umbră, lină și tăcută,

Purtând cu ea tăcerea nopții absolută.

În mângâierea-i rece, visele se curmă,

Iar viața se destramă-ntr-o ultimă furtună.

Ea nu cunoaște vreme, nu ține socoteală,

Vine neștiută, fără grabă sau sfială.

Culege suflete ca pe flori de câmp,

Lăsând în urma-i doar un gol și-un vânt.

Și totuși, moartea nu e un sfârșit,

Ci o poartă către-un tainic infinit.

Dincolo de ea, în tărâmuri neștiute,

Viața-și regăsește alte forme, alte lupte.

Așa că nu o teme, ci privește-o drept,

Căci în tăcerea ei, un adevăr ascuns e înțelept.

Moartea nu-i dușman, ci un drum necesar,

Spre un alt început, într-un alt hotar.

More ...

Valsul amintirilor

Bătrânul cu turban şedea pe bancă,

Îmblându-și degetele-n barba albă

Și, cu privirea cerului senin,

Sorbea trecutu-și ca un elixir.

 

Zâmbea tăcut la umbra unui nuc,

Și gându-i iureș traversa-n văzduh.

Nimic nu-i pare a fi real,

Dar nici a amăgire-n van.

 

Cuprinde spațiul dimprejur

Cu brațul drept deprins pe-un trup

Ce n-a îmbrățișat de mult.

Dar parcă aievea, un plăpând crud tremur...

 

O uliță, o horă-n sat, un glonț, o vatră, un samsar, o șură-n foc, din cal măgar, trei fete, un năduf amar... 

Bărbia-i lunecă în piept, visu-i firav mocnește...

More ...

Suflet viu ,dar ingropat

Acum totul s-a sfârșit

S-a sfârșit Amaru

Lângă piatra de sub zid

S-a sfârșit coșmarul

 

Lângă piatra de mormânt

Lacrimi , luate ușor de vânt

Vânt ușor de clima rece 

Ceea ce lasă nu trece 

 

A început de ieri de vina 

Însă nu m-am așteptat

Sa îmi ia si sa îmi ducă 

Sufletul la ingropat 

 

Și-a început apoi să doară

Nici acum tot n-a trecut 

Si mi-am zis apoi în sine 

Ca degeaba n-a venit

 

A venit ca să mă cheme 

Colo sus ,lângă mormânt

Unde azi e plin de ruine

Iar sufletul îmi e distrus 

 

Nu a stat prea mult de vorbă

Si apoi repede a plecat

Însă în drum spre ruine 

Si pe mine m-a luat 

 

Si m-am ținut strâns de mine 

S-a temut că sa nu plec

Însă el știe mai bine 

Ca sufletul eu mi-l înec

 

Și-a început din nou să doară

Dar eu nu m-am așteptat

Sufletul apoi sa-mi scrie 

Poezie ,ingropat 

 

More ...

Sub o lespede

Sub o lespede de piatra

Aud voci ce ma-nconjoara ,cu suspin si-amaraciune

Dute lume,dute,dute,dute

Eu dorm aici ,aici raman 

Intre 6 frati de seama 

Ce-ncontinuu ma-nconjoara

Dute lume,dute,dute,dute 

Dar sa nu ma uiti prea iute...

-U.A-

More ...

Despărțire!

Încerc să-ascund ochii privirii,

După lentila neagră, sub ochelari,

În el e sentimentul despărțirii,

Și lacrima ce mi se scurge pe maxilari

 

Mi-am zis să fiu puternic să rezist,

Să nu arăt că sunt și eu emoționat,

Însă momentul a fost prea trist,

Și n-am putut să mă opresc din lăcrimat

 

Cu toții ne-am exprimat regretul,

Pentru colegul nostru din liceu,

Știiam că încă nu avea biletul,

Dar am aflat că l-a răpus un AVCeu

 

Gândul acum devine rătăcitor,

Zburând și în trecut și-n viitor,

Și îți șoptește...și tu ești călător,

Și vei pleca, când ești chemat..de Mântuitor!

 

Scrisă cu durere de Cezar!

Pe curând!

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍