Category Philosophical poem

Muzica, ce mă leagănă

Leagănul meu veșnic este muzica,

de orice gen, din orice epocă.

Oricât ar fi șubredă și monotonă

și azi, și mâine,

eu o voi asculta cu profunzimea,

s-o văd, s-o ating, s-o simt.

Notele mlădioase, îmbinând o gamă,

înlesnesc jugul

care este înfipt de gâtul meu,

arătându-mi focul dulce, dar rece.

 

Șapte îngeri îmi îngână speranța

și dragostea reală și complicată

cu trâmbițe dumnezeiești,

ce mistuie vechiul și naște noul

în mine, în noi toți.

 

Sunt motivat să ascult și să cânt

oarecare muzică,

căci asta este menirea mea,

în această epocă șubredă și monotonă:

să aduc melodia

în urechile spiritelor pierdute

în timpul nopții,

când totul doarme.

More ...
poezii.online Muzica, ce mă leagănă Sergiu P. Cassian

Suflet cu aripi că ale tale

Uneori în viața asta

Întâlnești un suflet care

Poarta aripi ca și tine,

De lumina,ca 

de soare,

Și o lacrimă îți cade,

Pieptul tau bate mai tare,

Clipa închide infinitul

Și privești pierdut spre zare...

More ...
poezii.online Suflet cu aripi că ale tale Monica P

Al treilea ochi

Oare ce sunt? Un om sau o creatură

care este supus într-un ritual satanic,

cu fețe sfinte și cunoscute mie,

considerându-le neprihănite,

și își descoperă trupul pentru o jertfă,

așa cum cere tradiția antică?

Cei care își ascund chipul real

trebuie să priceapă un lucru:

ochii omului nu văd nimic,

însă ochiul interior sesizează totul

ce este și ce nu este.

Știe să distingă iad de rai, rău de bine,

chiar și fulger de lumina.

 

Să nu uităm de ochiul al treilea,

când suntem orbi cu-ai noștri.

 

Când colectivul rămâne înghețat

și posomorât mai mult decât trebuie,

când nu sunt perechi care înțeleg simțurile,

al treilea ochi este alături din naștere

și este gata să țină povara cu ușurință, cu dânsul.

 

Să nu uităm de ochiul al treilea,

când suntem orbi cu-ai noștri.

More ...
poezii.online Al treilea ochi Sergiu P. Cassian

Lumânare de ceară

Aprins-am chibritul să ard o lumânare

de ceară,

să văd dacă se va scurge,

dacă va zidi mucegaiul solid

ce are sufletul meu.

 

Privesc la dânsa, împietrit și fioros.

Ce va fi peste trei minute?

Nu știu.

 

Lumânarea arde, însă ceara nu cade,

ci își scade înălțimea.

Lichidul este observat, dar stă pe loc.

Sunt fericit.

 

Au trecut trei minute: tot este bine,

lumânarea se face mai mică, cât o piatră.

Și-am adormit în raiul meu, cucerit de mine.

Sunt un om bun și n-am păcate în mine.

 

O lacrimă s-a ivit pe sfeșnic,

lumânarea plânge.

De ce plângi?

Cine te-a rănit?

Oare nu eu?

 

S-au făcut mai multe lacrimi

strașnice,

mucegai,

și mă speriau tare,

încât îmi închideam ochii,

să nu-mi văd noroiul în suflet.

 

Ar fi bine să arunc în gunoi

și să fixez alta,

dar viața este un cerc,

precum Ouroboros:

hen kai pan.

More ...
poezii.online Lumânare de ceară Sergiu P. Cassian

Infern

Infern,

o groază mare,

unde lumina nu este

și întunericul domină totul.

Omul nu este om, ci vocea crudă

și strigă pentru ajutor, dar nimeni nu aude,

căci toți sunt surzi, cineva i-a furat auzul.

Chiar și glasul nu glăsuiește, așa de slabi sunt sărmani…

Sunt nedumeriți de soarta lor și întreabă: pentru ce suntem aici?

Așa de rătăciți, încât și-au ales singuri această cale - de foc, de sânge.

Ochii erau închiși, cugetarea era imposibilă, decizia era fatală și tragică pentru dânșii.

Stelele cad formând explozii cumplite ce distrug culori și mireasmă a florilor din grădină.

 

Ce se întâmplă acum? Unde sunt suflete dragi cu ochii adevărați, cu gândurile vii, cu viziunile realiste? Ce se întâmplă acum?

 

Stelele cad formând explozii cumplite ce distrug culori și mireasmă a florilor din grădină.

Ochii erau închiși, cugetarea era imposibilă, decizia era fatală și tragică pentru dânșii.

Așa de rătăciți, încât și-au ales singuri această cale - de foc, de sânge.

Încă nedumeriți de soarta lor și întreabă: pentru ce suntem aici?

Chiar și glasul nu vorbește, atât de slabi sunt sărmani…

Ei strigă pentru ajutor, dar nimeni nu aude,

căci toți sunt surzi, cineva i-a furat auzul,

omul nu este om, ci vocea crudă.

Întunericul domină totul

și lumina nu este.

O groază mare -

infern.

More ...
poezii.online Infern Sergiu P. Cassian

Senectute

 

Sărută gura lumii cu setea unui orb, 

Ce pipăie lumina prin temple abandonate, 

Căci moartea croncăne ca sunetul de corb, 

Şi caută de coasă la ușile-ncuiate. 

 

Sub frunțile ridate se sapă o fântână, 

Din care cerul nopții își soarbe încet răcoarea, 

Iar omul bea din sine cu setea cea bătrână,

A viermilor, ce-n groapă, i-așteaptă înmormântarea.

 

Prin sângele din ceasuri curg ierni neterminate, 

Cu turle de cenușă și clopote de lut, 

Iar anii dorm sub pleoape în cearcăne umflate, 

Și-n ochii șterși se pierde tot drumul străbătut.

 

Pe umerii lăsați, apasă mări de sare, 

Și fiecare lacrimă ascunde-un continent,

Pierdut cândva de suflet prin neguri călătoare, 

Ca o corabie frântă de ultimul curent.

 

Ne sprijinim de umbre ca orbii de bastoane, 

Crezând că-n mâna noastră mai pâlpâie-un hotar, 

Dar sufletul se mută cu fața spre icoane, 

Și din privirea noastră se-nalță un altar.

 

Sub coastele bătrâne trosnesc păduri de umbre, 

Cu trunchiuri de amintiri și frunze arămii, 

Iar vremea trece iute cu tălpile ei sumbre, 

Cărând și trup, și suflet spre zările pustii. 

More ...
poezii.online Senectute Gabriel Trofin

Am adunat

 

Am adunat sub tâmple amurguri de cenușă, 

Și clipe neîncepute, și drumuri fără nume,

Purtând ca pe-o povară tăcerile din lume,

Cu inima zidită sub lanțuri de cătușă.

 

Voi bea cu lăcomie din zorii care cântă, 

Din vântul ce dezleagă parfumuri de câmpie, 

Și voi culege iarăși, din fiecare zi, o mie 

De frumuseți mărunte pe care ochii le-nspăimântă.

 

Voi coborî în oameni cu suflet de copii,

Ca-ntr-o pădure veche de taine și izvoare,

Căci am umblat prea singur prin vremuri trecătoare, 

Păzind comori de vise, ucise-n insomnii. 

 

Dar astăzi sparg pecetea durerilor bătrâne,

Și ies din întunericul ce m-a ținut captiv,

Ca seva primăverii într-un copac tardiv,

Ce-aduce iar lumina prin mugurii de mâine.

More ...
poezii.online Am adunat Gabriel Trofin

De veghe

 

În fiecare zi tăcerea cade precum bruma, 

Pe lucrurile care mi-au rămas,

Pe cana care a ținut-o-n mână muma, 

Pe fiecare frământare a fiecărui pas.

 

Se strâng în colțuri umbre migratoare,

Ca niște păsări ce cuibul nu-și găsesc, 

Și lasă peste toate camerele goale, 

Mirosul vechi de om și lucru țărănesc. 

 

Azi am deschis fereastra către vie, 

Și m-a lovit pământul reavăn, dintr-odată,

Cu-același glas adânc, rămas din veșnicie,

Sub rădăcina vremii, adâncă și uscată. 

 

Pe pragul casei stă lumina îngenuncheată,

Ca o bătrână care încă mai așteaptă, 

Să-i treacă iar prin palme ziua de-altădată, 

Cu truda de pe câmp și pâinea coaptă. 

 

Prin lucruri doarme timpul, strâns în noduri mici, 

În lemnul ros de ani, în fierul de la poartă,

Și parcă-l aud noaptea cum umblă pe aici,

Cu pași atât de blânzi, încât tăcerea pare moartă.

 

Iar eu rămân de veghe printre toate aceste semne, 

Ca ultim păstrător al unei lumi apuse,

Și-n Cartea Vieții va fi să se consemne, 

Că am trăit când mama nici nu se născuse.

More ...
poezii.online De veghe Gabriel Trofin

Contemplare

 

Ascultă cum plânge noaptea-n izvoare, 

Tăcutele stele coboară pe-un rând, 

Iar luna roșie aprinde-n depărtare, 

Un lung veșmânt pe umeri de vânt. 

 

Hai, stai sub brazii verzi, fără de grabă, 

Azi cerul pare-un clopot de cristal, 

Iar gândul, dezlegat de orice treabă, 

Îți va pluti pe-al zării larg portal. 

 

Și vei simți cum timpul curge-n rădăcini, 

Și urcă-n trunchiuri ca un sânge sfânt,

Cum dorm în piatră veacuri și lumini, 

Și cum respiră veșnicia sub pământ. 

 

Atunci pricepi că lumea nu-i afară, 

Nici munții, nici văzduhul nesfârșit, 

Ci toate se adună și măsoară, 

Adâncul tău, de tine tăinuit.

 

Și vei vedea cum cade toamna peste vale, 

Ca un amurg de aur risipit, 

Și cum se strâng tăcerile domoale, 

În jurul lumii care a îmbătrânit. 

 

Iar când vei sta la margine de vreme, 

Cu tâmpla albă și privirea grea, 

Vei înțelege că etern rămâne, 

Doar ce-ai putut din toate contempla.

More ...
poezii.online Contemplare Gabriel Trofin

Infinit albastru

 

Aș bea amurgul din căuș de stâncă,

Cu buze arse de-nsetări rebele, 

Când luna-și frânge umbra ei adâncă, 

În ochii negri-ai visurilor mele. 

 

Să-mi crească-n piept păduri umbrite,

Cu stânci din care ies izvoare, 

Iar vântul răscolindu-mi pletele-aurite, 

Să-mi șuiere-n ureche un sunet de vioare. 

 

Să dorm sub brazi când stelele coboară, 

Prin ramuri ce împrăștie miresme reci,

Iar noaptea, ca o fiară solitară,

Să-mi lingă pașii risipiți, de pe poteci. 

 

S-ascult cum curge muntele prin piatră, 

Și cum pământul respiră dedesubt,

Ca și cum lumea, veche și uitată,

Mi-ar spune lucruri care nu se-aud. 

 

Să stau tăcut când zorii rup genunea, 

Și peste văi sclipește al meu astru, 

Să simt cum mă străpunge-n piept minunea, 

Acestui început de infinit albastru. 

More ...
poezii.online Infinit albastru Gabriel Trofin

Noaptea

Bolta neagră a învelit Pământul

Și flacăra se stinge într-o clipă.

Eu, obosit de la munca câmpului,

Caut liniștea mea, dar nu există.

 

Sunt nevoit s-o caut cu prudență,

Ca să nu mă dau într-o groapă mare.

Privesc cu atenție la o sectă,

Care omoară pe-o pasăre - pace!

 

Ea nici nu a fost, de când eu m-am născut.

Ah! cineva a luat-o pe furiș…

Cine este hoțul? De ce a făcut?

Cu tot cu pacea, oamenii au murit.

More ...
poezii.online Noaptea Sergiu P. Cassian

Metafizică agasantă

I

De-a lungul timpului mă omoară

un parazit,

care strecoară în mine ca într-un nisip,

unde răspândește vipere -

bacterii -

otrăvitoare pentru mine

fără empatie,

fără părere de rău.

 

II

 

Bacterii își caută bârloguri,

dar nu le găsesc.

Nici nu trebuie, că au făcut gropi adânci

în creierul meu.

Simt cum mă sugrumă bacterii,

însă nu pot merge la doctor

să-mi scoată boala care mă ucide.

 

III

 

Iritarea absolută persistă

în vecie,

din cauza gândurilor

ce rup contactul

între mine și sufletul.

 

IV

 

Blestemați de demoni

nu vor aduce pace în casele noastre.

Or arăta subsolul nopții

unui copil

și, treptat, îl vor atrage

arătând făcliile stelelor

care nu se sting niciodată.

Dar copilul dorește încă,

și încă, și încă!

Și ce-i cu dânsul?

Mort…

 

V

 

Gândul omoară pe un om

și naște

pe un demon.

Evoluția utilă și justă

pentru mine

nu este.

Viața pe câmpul morții nu este

și nu va fi.

 

VI

 

Pentru ce sufăr? Ce-am făcut?

Copacul otrăvitor se înalță

și nu pot să-l tai,

tulpina e prea groasă,

groasă cât un munte

din Cernăuți.

 

VII

 

Sufletele moarte

plutesc pe străzile uriașe,

ținându-se de mână

ca oameni indiferenți

și orbi.

Cenușie-i poporul

și nu se schimbă defel!

 

VIII

 

O, Soarele și Luna!

Unde sunt razele voastre albe?

Ele sunt furate

de atâția ani

și nu le-ați găsit?

Dezamăgit…

Sclipirile voastre salvau sorțile

și speranțele,

dar acum nu-i nimic,

nu-i nimic aici.

 

 

IX

 

Văd universul - o celulă infinită

și gri -

pregătită pentru cei vii

și colorați de viață.

Nimănui nu-i trebuie floarea și apa,

doar seceta.

 

X

 

Tragedia, ce este

aici, în mine și în preajma mea,

s-a început de la nașterea

parazitului,

care a strecurat în mine ca într-un nisip,

unde a răspândit vipere -

bacterii -

otrăvitoare pentru mine și pentru tine

fără empatie,

fără părere de rău.

More ...
poezii.online Metafizică agasantă Sergiu P. Cassian

Here you will find philosophical poems, poems about life, composed by amateur authors, by authors with names. The lyrics combine poetry and philosophy that represent intimate desires, abstract thoughts, predictions and more.

Întrebări frecvente

  1. Deschide pagina de publicare: Publică poezii
  2. Completează titlul + textul și alege categoria „Philosophical poem”.
  3. Publică poți fi logat sau anonim (utilizator fară inregistrare).
  • Apasă pe la orice poezie pentru a o adăuga la favorite (ar fi bine mai intii sa te autentifici).
  • Apoi le găsești rapid în contul tău (sau în secțiunea de favorite).
  • ✅ Publici rapid, cu autor logat sau anonim: Publică
  • 📚 Îți aduni creațiile în colecții ca o carte: Colecții
  • 🎦 Poți adăuga audio/video la poezii: Audio & Video
  • 🌌 Îți construiești profilul de autor în „Universul poeziilor”: Univers
  • ✅ Da. Dacă ai o poezie publicată, poți folosi funcția „Transformă poezia în cântec”.
  • 🎵 În câteva clipe, poezia ta poate deveni o melodie (voce + instrumental), pe care o poți asculta și distribui.
  • 🔗 Vezi ghidul / noutatea aici: Transformă-ți poezia în cântec

Top poezii din Philosophical poem

Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live