Pierdută-n orașul luminilor,
O umbră rătăcită
Caută al ei stăpân, care strălucește în depărtare.
Și-n întuneric ea dispare,
Urmărind iubirea mult dorită
Care timidă vrea să apară,
Dar ea nu stă
Își părăsește lacrima pe asfalt
El cu gândul că e semnul ploii
O ignoră,
Dar e strigătul de durere ce se pierde
În pure sentimente de iubire,
Neglijate și ignorate,
Dar ce încă speră să fie împărtășite.

More ...

La steaua (II)

La steaua care-a răsărit

Cuvintele se-nchină

Fiindcă atât de măiestrit

Le pune în lumină!

Poate demult s-a stins în drum

În vastitatea-albastră,

Dar raza ei și-atunci, și-acum

Poartă mândria noastră.

Icoana stelei n-a murit,

Ea este mărturia

Că până și-ntr-un infint

E-un strop de România!

Și astfel când al nostru dor,

De dorul lui jelește

O stea, pe cerul nopților,

Respiră românește.

Ca făcătoare de minuni,

În orice dimineață,

Ea cere-acestei națiuni

Trezirea ei la viață!

În nu știu care univers

O stea de s-ar aprinde,

N-ar ști să pună într-un vers

Trăirea ce-o cuprinde,

Precum o face-a noastră stea,

Ivită-n miez de iarnă,

Care prin fulgii mari știa

Cuvintele să cearnă!

Fiindcă o stea a răsărit

La cinșpe de gerar

Și de atunci, la nesfârșit,

Răsare iar și iar.

O stea din lumi Dumnezeiești

Răsare din nimic

Făcând din micul Ipotești

Un Nazaret mai mic.

Se-ngemănează fericit

Divinul și-omenescu'

Pe steaua care-a devenit

Planeta Eminescu.

More ...

Haos

Când haosul apare

La tot în jur el dă târcoale

Nu-mi dă pace, nu mă lasă

Până nu îi cad în plasă.

Când haosul apare

Tu-mi ești liniște, răbdare,

Când eu țip, tu îmi șoptești,

Uite-așa mă liniștești.

Când haosul apare

Tot în jurul meu dispare,

Mă-nvârt în cerc și din furtună

Vine Liniștea să m-apună.

Când haosul apare

Chiar și sufletul mă doare,

Plânge după dragoste neatinsă

Spre tine pleacă o inimă aprinsă.

More ...

Sărut

Și-n acel moment,

A mea respirație s-a oprit ,

A mea inimă s-a stins,

Uitându mă și așteptând,

Al tău sărut rătăcit .

Rece și amar ..

Dar dureros de dorit,

A ta mână caldă pe-a mea față palidă,

Ai tăi ochi aprinși în ai mei albăstrui,

Al tău oxigen în ai mei plămâni.

Ești o pată albă în al meu suflet,

Dar nu vreau să te înnegresc...

More ...

O secunda

De-ar fi rămas din noi doar o secundă

Să mai traim câte ne-am spus

Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..

Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.

Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit

Tu...si al taบ pahar de vin.

Ah..cât mi-as dori sa pot privi

Pentru o clipă al ochilor tai senin!

Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina

Peste mine și actul ultimei trăiri,

Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna

O rană ce nu v-a prinde cicatrici..

More ...

#Interesting Poem: Se apropie toamna Poem: Zac... tot zac Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici Poem: heart’s first memo Poem: Pur Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit? Poem: Învațămă toamnă Poem: Dă-mi,iarnă! Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier

Author Cornelia Buzatu

Random creations :)

O singura viata

Umbra din întuneric

La steaua (II)

Haos

Sărut

O secunda