You searched for: "poems for childrzum"
No results found!
Random creations :)
Zbor infinit
În scăldat de apus,
Alene, în iarbă m-am pus.
Spre un vis m-am transpus,
Spre soare m-am înălțat.
La lumină mă uit,
De mine iar să uit.
O rază să dezghețe
Brumă sufletească,
Gânduri să se risipească,
Căldură să-și amintească
În vântul ce adie
O nouă melodie
Cu surâs de comedie,
Dar o altă energie.
Căci o clipă am zâmbit,
O secundă am orbit,
Un alt gând gândit,
Iar aripi am întins
Pentru un zbor infinit.
Pesimism
ce aș mai putea spune azi despre ieri
într-o singură frază
aș zice că am mai murit încă puțin
că mi-a mai căzut încă o frunză îngălbenită
din ram
că pământul mi-a ajuns la genunchi
prostii la timpul trecut
elucubrații
nu poți fragmenta după astfel de criterii
timpul
acest perpetuum mobile care se-nvârte continuu
dinlăuntru-i
spre un punct fix
noi am inventat calendarele
ceasurile
clopotelele
am pus stavile în calea apelor
inutil
ne-am revendicat zborul
încercând să surclasăm timpul
ne-am întors acasă din spațiu mai tineri
decât cei lăsați pe Pământ
ce-aș mai putea spune azi despre ieri
într-o singură frază
nimic
lumina întrece în linie dreaptă timpul
dar când se întoarce este strivită de timp…
Ext - Ector
Și strigară marinarii
Când văzură
Cer închis în noaptea adâncă,
În zadar se străduiră
Barca vieții s-o salveze
Murim și o să murim de-a pururea în aste ape întunecate
Dar va veni și vremea 'ceia când ale noastre oase dezgropate
Vor sta la baza temelia
Fiului neînăscut.
„Un glas mut se auzi în noapte”
Și nu curse sânge-n van
Pe pământul făgăduinței
Ca să moară nebunește
În Vârtejul plin de foc
Al luminii umblătoare.
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în norvegiană
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Lett rødvin er godt
Lett rødvin er godt,
Høstet på senhøsten,
Mer om frosten, mer om mannen,
Jeg drikker mye mer og blir ikke full.
Jeg sverget at jeg aldri ville drikke igjen
Men jeg klarer ikke holde meg
God vin, god jeg liker den,
Jeg vet ikke hva de vil gjøre med ham.
Sjelden eplevin
Han klatrer inn i hodet uten stige,
Vinesor av grønne boggier
Gjør mannen usynlig.
Vinen er god og smakfull,
Når du drikker det med en kjekk mann.
Men hvis du drikker det med en stygg mann,
Vinen stopper i halsen.
Reîntâlnire...cândva
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva ...
Și ochii îmi vor fi reci... cum a fost inima ta...
C-am fost odată ca niciodată
Un suflet plin de viață, fără cicatrici
Mă bucuram de noi, de viață
Dar am rămas imprejmuită de frici.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mergând la braț cu amintirea ta
Cu amintirea a ce-am fost cândva
Însemnată pe hârtie, într-o prefață
Cu rămășițe ale vechiului meu suflet
Care încă mă bântuie în viață .
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când uitată va fi despărțirea grea
Și luna-și va întoarce fața către mine
Și stele nu vor mai cădea
Și inima-mi o să se dezghețe
De doliul ce l-a purtat in urma ta.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când sufletu-mi va depăși durerea grea
Azi... nu-mi mai gasesc locul nicăieri
Și sinceră să fiu, de la un timp nu mai încerc
Sunt ca o frunză încă verde căzută din copac
Să mă ridic aș vrea...dar unde să mai plec?
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Și soarele din nou va lumina pe fața mea
Cum bine știi speranța mi-a murit ultima
Târziu de tot de ea m-am despărțit
Și m-am lăsat învăluită de ceața uitării
Să nu mai văd nici eu in lipsa ta... ce am devenit.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mai exact într-o altă viață...
În asta te văd cum dispari, cum te disipezi
Și nu pot face nimic... doar să mă conformez
Cum pleci de tot fără nici un cuvânt
Te evapori ca și cum n-am fi fost nicicând.
Zbor infinit
În scăldat de apus,
Alene, în iarbă m-am pus.
Spre un vis m-am transpus,
Spre soare m-am înălțat.
La lumină mă uit,
De mine iar să uit.
O rază să dezghețe
Brumă sufletească,
Gânduri să se risipească,
Căldură să-și amintească
În vântul ce adie
O nouă melodie
Cu surâs de comedie,
Dar o altă energie.
Căci o clipă am zâmbit,
O secundă am orbit,
Un alt gând gândit,
Iar aripi am întins
Pentru un zbor infinit.
Pesimism
ce aș mai putea spune azi despre ieri
într-o singură frază
aș zice că am mai murit încă puțin
că mi-a mai căzut încă o frunză îngălbenită
din ram
că pământul mi-a ajuns la genunchi
prostii la timpul trecut
elucubrații
nu poți fragmenta după astfel de criterii
timpul
acest perpetuum mobile care se-nvârte continuu
dinlăuntru-i
spre un punct fix
noi am inventat calendarele
ceasurile
clopotelele
am pus stavile în calea apelor
inutil
ne-am revendicat zborul
încercând să surclasăm timpul
ne-am întors acasă din spațiu mai tineri
decât cei lăsați pe Pământ
ce-aș mai putea spune azi despre ieri
într-o singură frază
nimic
lumina întrece în linie dreaptă timpul
dar când se întoarce este strivită de timp…
Ext - Ector
Și strigară marinarii
Când văzură
Cer închis în noaptea adâncă,
În zadar se străduiră
Barca vieții s-o salveze
Murim și o să murim de-a pururea în aste ape întunecate
Dar va veni și vremea 'ceia când ale noastre oase dezgropate
Vor sta la baza temelia
Fiului neînăscut.
„Un glas mut se auzi în noapte”
Și nu curse sânge-n van
Pe pământul făgăduinței
Ca să moară nebunește
În Vârtejul plin de foc
Al luminii umblătoare.
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în norvegiană
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Lett rødvin er godt
Lett rødvin er godt,
Høstet på senhøsten,
Mer om frosten, mer om mannen,
Jeg drikker mye mer og blir ikke full.
Jeg sverget at jeg aldri ville drikke igjen
Men jeg klarer ikke holde meg
God vin, god jeg liker den,
Jeg vet ikke hva de vil gjøre med ham.
Sjelden eplevin
Han klatrer inn i hodet uten stige,
Vinesor av grønne boggier
Gjør mannen usynlig.
Vinen er god og smakfull,
Når du drikker det med en kjekk mann.
Men hvis du drikker det med en stygg mann,
Vinen stopper i halsen.
Reîntâlnire...cândva
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva ...
Și ochii îmi vor fi reci... cum a fost inima ta...
C-am fost odată ca niciodată
Un suflet plin de viață, fără cicatrici
Mă bucuram de noi, de viață
Dar am rămas imprejmuită de frici.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mergând la braț cu amintirea ta
Cu amintirea a ce-am fost cândva
Însemnată pe hârtie, într-o prefață
Cu rămășițe ale vechiului meu suflet
Care încă mă bântuie în viață .
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când uitată va fi despărțirea grea
Și luna-și va întoarce fața către mine
Și stele nu vor mai cădea
Și inima-mi o să se dezghețe
De doliul ce l-a purtat in urma ta.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când sufletu-mi va depăși durerea grea
Azi... nu-mi mai gasesc locul nicăieri
Și sinceră să fiu, de la un timp nu mai încerc
Sunt ca o frunză încă verde căzută din copac
Să mă ridic aș vrea...dar unde să mai plec?
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Și soarele din nou va lumina pe fața mea
Cum bine știi speranța mi-a murit ultima
Târziu de tot de ea m-am despărțit
Și m-am lăsat învăluită de ceața uitării
Să nu mai văd nici eu in lipsa ta... ce am devenit.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mai exact într-o altă viață...
În asta te văd cum dispari, cum te disipezi
Și nu pot face nimic... doar să mă conformez
Cum pleci de tot fără nici un cuvânt
Te evapori ca și cum n-am fi fost nicicând.