Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China

poezii.online Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China

Un volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială al Microsoft a văzut lumina tiparului în China, informează miercuri People's Daily. Conform editorilor săi, aceasta este prima carte scrisă de o inteligență artificială din istoria omenirii.

Cartea este intitulată ''Sunshine Misses Windows'', iar autorul ei este Xiaoice (Microsoft Little Ice), care a scris peste 10.000 de poeme în 2.760 de ore. Dintre acestea au fost selectate 139 pentru volumul care a fost publicat la 19 mai de editura Cheers Publishing din Beijing. Cartea are 10 capitole, fiecare evidențiind emoții umane, cum ar fi singurătatea, anticiparea sau bucuria.

AI a studiat anterior toate poeziile moderne scrise de 519 poeți începând aproximativ din 1920. Un scriitor uman ar avea nevoie de aproximativ 100 de ani pentru a face o asemenea pregătire și studiu intens.


Din februarie, AI și-a publicat poeziile pe mai multe forumuri online sub 27 de pseudonime. Puțini oameni au ghicit că versurile au fost scrise de un robot.

"De fiecare dată când vede o imagine, se inspiră și creează poezii moderne. Procesul este în esență același ca și pentru un poet real", a declarat Dong Huan, producătorul principal al cărții. Dong a adăugat că această colecție a păstrat toată formularea originală, inclusiv micile erori produse de Xiaoice, a relatat Yangtze Evening News.

"Este posibil să fie în urmă în anumite privințe, la fel ca orice poet neexperimentat. Unele poezii pot chiar suna repetitiv. Noi vrem să prezentăm cititorilor noștri o lucrare realizată 100% de o Inteligență Artificială", a spus Dong.

Xiaoice scrie și alege cuvintele într-un stil unic, a remarcat Li Di, unul dintre creatorii AI. El a adăugat că Xiaoice are un sistem complet de simțuri artificiale, de la cele vizuale la cele auditive. AI este un chat-bot (program informatic) dezvoltat de Microsoft. Acesta este disponibil acum pe 14 platforme de social media interne și internaționale cu peste 20 de milioane de utilizatori.

Shen Xiangyang, vicepreședinte al Microsoft, a declarat că societatea a creat programul acum trei ani pe o bază informatică existentă. Acesta este motivul pentru care proiectul Xiaoice s-a îndreptat spre un nou sistem AI bazat pe EQ (inteligență emoțională), care i-a permis să depășească așteptările inițiale. Oficialul Microsoft a subliniat că Xiaoice este creativ fără încetare, iar studiul său consistent asupra volumelor unor poeți celebri este o resursă esențială pentru propriile sale creații, potrivit Yangtze Evening News.

Între timp, mai mulți poeți au insistat asupra faptului că o mașină nu poate înlocui un om în acest domeniu, deoarece ea nu poate scrie cu "spiritul" necesar. Din contră, ei susțin că poezia AI este un produs care pune mecanic cuvintele într-o anumită ordine, lipsit de emoție autentică.

AGERPRES  


Preluat de la: Timpul.md
Postat 31 mai 2017

Creaţii aleatorii :)

Noua ordine...

 

De ce îl condamnaţi pe Dumnezeu,

Şi mă forţaţi să fiu un număr oarecare,

Şi ne ameninţaţi pe toţi mereu,

Cu foamete, război şi închisoare?

 

De ce o mamă e părinte unu?

De ce un tată e părinte doi,

Iar sclavul e acum stăpânul,

Ce ne subjugă pe amândoi?

 

De ce-mi schimbaţi profund gândirea,

Şi obiceiurile din strămoşi?

Voi vreţi să fim pierduţi cu firea,

Supuşi şi mai puţin evlavioşi.

 

Copiii ni-i luaţi de lângă noi,

Să-i educaţi întru doctrina voastră,

Îi masacraţi despotic pe eroi,

Şi ne înfingeţi suliţa în coastă.

 

Un lucru important însă aţi uitat,

Şi sfânt la neamul românesc,

Când talpa pe grumaz apasă neîncetat,

Reînvie în trupul său războiul strămoşesc.

 

Şi atunci Ştefan, Mihai şi Cuza,

Aprind făcliile în vatra ţării,

Iar voi şi-acela care-i călăuză,

Ve-ţi fi stârpiţi şi daţi uitării.

 

Mai mult...

Departe, prea departe

Cândva departe, undeva, e bucuria

Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea

Visele cad împrăștiindu-le trezirea

Mi-a mai rămas necenzurată amintirea

 

Așteaptă plutele departe să mă treacă

Pe malul treptelor spre inima de piatră

Mă pierd hotarele de nori ciopliți în apă

Valul fierbinte coborând totul îneacă

 

Departe curg, împins departe, fără tine

Învins ajung în marea lacrimilor line

Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine

Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni

 

Cât de departe poate inima să bată

N-o mai auzi, e prea departe să mai poată

Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă

Cu mintea mea privirea ta încă se joacă

 

Departe sunt, departe ești, departe-s toate

Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte

Un ,Te Iubesc’ strigând uitat cere dreptate

Chiar și de mine am ajuns să fiu departe

Mai mult...

Dedicație

Așa cum firul ierbii răsare verde crud

Și crește mândru și înmulțit din pământ,

Liniștea, sănătatea și bucuria-n simțământ,

Așa și anii mulți în sfera vieții se includ.

 

Pe frunte petale de trandafir îmbobocit

Să îți aducă mireasma dimineților de mai,

Plăcerea nopților de care te entuziasmai

Și suflul arzător al vieții pururi prorocit.

 

Sunetele unui cântec ca romanță,

Cuvintele dulci și ademenitoare,

Să fie toate laolaltă puse în balanță,

Și să creeze momentele strălucitoare.

 

 

 

Mai mult...

Simțuri

De-aș fi fost orb lumina s-ar fi topit cuminte

Într-o săgeată lungă sorbind prin noaptea șuie

Penumbra cărnii tale din steaua care nu e

Cum soarbe așteptarea silaba din cuvinte.

De-aș fi fost surd chemarea s-ar fi pierdut în mine

Cât să mă ducă șoapta spre căpătâi de muzici

Prin limfa ca o apă gustată lung de ftizici

Întinși timid la soare uitând de boala-n sine.

De-aș fi fost mut cuvântul s-ar fi rotit a lună

Preaplină de zăpada din munții ei fecunzi

Ca tu fără cuvinte în mine să-ți ascunzi

Dorința ce păcatul nu știe să mi-l spună. 

De n-ar fi fost mirosul de gleznă fără lanțuri

Supusă ca o armă tocită de victorii

Aș fi rămas în cuibul de unde toți cocorii

S-au dus a primăvară la margini de Bizanțuri. 

De n-ar fi fost pe limbă un gust de apă moale

Prelinsă din iatacul cu foșnet de cascadă

Aș fi lăsat o mare în palma mea să scadă

Cât să se vadă sarea sclipind pe fier de zale.

De n-aș fi pus din mine pe pielea ta o gură 

Să simt umoarea vie din noi făcând pereche 

Am fi rămas telurici în huma noastră veche

Și-am fi simțit banalul din lume cum ne fură.

Mai mult...

Saint-Nazaire, Petit Maroc

 

În Micul Maroc am stat câțiva ani,

Loara îmi cânta lângă geam,

Vapoare-mi urau La mulți ani!

Și totuși străin mă simțeam.

 

În zare priveam către casă,

C-o fi înspre nord ori spre est,

Dorul pe suflet m-apasă,

Și pasul mi-i tot mai funest.

 

Atlanticul e chiar lângă mine,

Cu apa turcoaz mă încântă,

Dar valuri, mari valuri străine,

Doine de doruri îmi cântă.

 

Lumina din Far mi-i speranța,

Iar pasărea-n zbor mi-e răbdarea,

De aici, de departe, din Franța,

Vă simt dragii mei răsuflarea.

Mai mult...

Oscilații continue, Inimi și destine

În inerția unui sărut cinetic

Gândul meu atoll, impuls mecanic

Pătrunde-n timp efemer dar magic

Iar frecvența inimi-mi pare lanț de amintiri

Un șir monoton de pasiuni pierdute

A cărei diagrame statico-cinematică

Izbește firavul simțământ invariant

În proiecți ortogonale ale sufletului meu

Ce acceleraza unghiular în  priviri făurite

De așa natură să mă-nfioare, și-mi par

Creații divine închistate-n perpetum infinite

În marșul ce mă apropie de tine

Energia mea se stinge

Și rămân fără cuvinte

Lumea mea cuantică, lanțană de sfere

Se pierde în durere

Un compendium de suspine

Mă ajută să găsesc un silogism

O teoremă un algoritm

Mai mult...