Author Shadow Man
Total
518 creationsRandom creations :)
Orașul în absența sinelui
Peste orașul meu frumos,
Plânge luna, fără cineva s-o audă.
Noi, disperați, pierduți, fără umbrele,
Alergăm pe asfaltul umed.
Totuși, ne-am pierdut pe noi.
Plângem în continuu, fără motiv, sub luna albă și tristă.
Compusă pe 04.03.2026
Autor Zamurca Alina
În Zadar
În zadar… îți cer doar pace,
Când nu știu să te ascult ,
În zadar … suspin și îmi place
Dacă tu mă ții drept scut.
În zadar… trăiesc și râd,
Dacă tu mă placi plângând.
În zadar… iubesc și ofer,
Dacă tu nu știi ce-ți cer.
În zadar… îmi dai vibrații ,
Dacă-n negură mă ții.
În zadar… ne iubim noi,
Dacă dansul nu-i în doi.
În zadar…mă cerți, mă împaci
Dacă nu știi când să taci.
În zadar…respir iubirea,
Dacă nu imi dai nemurirea.
De la început
Liniștea ta se asează ușor peste lume
Și o înțeleg mai mult decât mă înțeleg pe mine,
De ce nu vezi că te înțeleg chiar și când nu spui nimic…
Ce mă fac eu cu tine?
Ai o privire care ar putea să oprească războaie,
Și oprindu-le nu ar părea ceva greu,
Tot timpul acesta, cum de nu ai simțit
Că am fost lângă tine… mereu.
Când suntem într-un loc cu mai mulți oameni,
Decât tine, până și luna mi se pare mai accesibilă,
Și simt că orice aș spune, orice aș face,
(Chiar și dacă m-aș strâmba)
Pentru tine nu sunt vizibilă.
Nu vreau să mă plâng, nu fac asta acum,
Dar măcar o dată mi-aș fi dorit să nu trebuiască să-ți scriu,
Să vezi ca orice gest mărunt, orice absență îndelungată venind de la tine mă afectează profund,
Am fost aici de la început.
Aș vrea să vin înspre tine,
Să-ți spun ca te iubesc și că eu cred în noi,
Să nu lăsăm să crească această distanță,
De ce nu vezi că fără tine lumea cade în gol.
Mă răscolește acum ca întotdeauna
Gândul că nu pot să vin înspre tine fără tine,
Nu te mai întreb de ce nu vezi, știu că vezi
Că ești universul din mine.
Da, caut atenție, atenția ta,
Și da, prin pasivitatea ta mă enervezi,
Nici nu vreau să știu dacă mă iubești,
Vreau doar să mă vezi cu adevărat, să simt ca contez.
Ținuta sufletului
Mă opresc, o clipă, să caut într-un ieri,
Comoara risipită a altor primăveri.
Dar strâng în palme rodul și tot ce-am învățat,
Păstrând în suflet cerul, curat și neîntinat.
O clipă, cât o viață, mai mult sau mai puțin,
Reînvie, prin ceață, fărâme de destin.
Privesc cu mândru zâmbet spre tot ce am clădit,
Un drum croit prin pietre, dar drept și împlinit.
Visul și realitatea se împletesc pe rând,
Îmi sunt amestecate de fiecare gând.
Aleg să cred în bine, în forța de-a visa,
Căci viața e o artă și o voi onora așa.
A fost... Dar cine poate să separe, precis,
Trăirile schimbate cu timpul într-un vis?
Rămâne însă urma unui pas curajos,
Ce-a transformat tot greul în ceva luminos.
A fost... Dar cine știe dacă mai are rost,
Când nimic va mai fi din toate cate-au fost?
Are un rost prezentul, e darul cel mai sfânt,
Să las o urmă caldă pe acest pământ.
Zâmbesc nedumerită, că am uitat să plâng,
Sunt foarte obosită și zilele mă strâng.
Dar mă ridic spre soare, cu ultimul fior,
Să-mi scriu cu demnitate destinul viitor.
Noapte de vară
Întinsă pe patul moale, cu miresme aparte
Prin fereastră priveam către cer departe,
Într-o noapte caldă de vară, la luna plină
Și-n minte aveam cânturi ca de mandolină.
Un freamăt în suflet palpitând a izvorât
Căci în gând de mult timp era zăvorât,
Dând naștere unui sentiment romantic
Și simțuri dezvăluindu-se anacreontic.
Lumina misterioasă a lunii pătrundea
În interiorul camerei prin perdea,
Creând un joc magic profund liniștitor,
Dar în același timp destul de ispititor.
În caleidoscopul ritmului din inimă
Și al sentimentelor ce îl animă,
Încet pleoapele ochilor s-au îngreunat
Și dorințele cu visul s-au împreunat.
Pocal (Monocristal)
Marchez epocal,
Servind din pocal,
În timp ce, în fundal,
Se aude muzical,
Cum se apropie maniacal
Din infernalul abisal
Un așa-zis feudal.
Cu o privire agonală,
Se prezintă punctual,
Dar cunosc, la nivel mental,
Că m-ar sfâșia ca un sacal
Pentru neprețuitul monocristal.
Printr-un act teatral,
Se naște un moment conflictual,
În timp ce instinctual,
Lovesc intelectual,
Și răsar triumfal,
Trimițându-l procesional
Înapoi, în infernalul abisal.
Marchez epocal,
Servind din pocal,
Cu dispreț, privesc superficial
Pe raftul piedestal,
În miezul monocristal,
Savoir, penser, rever. Tout est là,
Răsună din pereții de metal,
Dar e alt cântec funerar,
Lipsit de moral.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Monolog
un-pahar-de-poezie
13 September
Frumoase rânduri... pe alocuri ma regăsesc
Nu-ti port pică si nici regret
un-pahar-de-poezie
13 September
Mulțumesc din suflet!
De ce scriu?
un-pahar-de-poezie
13 September
Frumoase versuri. Mi-au placut tare mult
Secunda unei priviri
Smaranda Ploaie
13 September
Frumos, foarte frumos scris! Ai un stil reflexiv foarte frumos, orientat spre detalii psihologice si emotionale fine. Ultimul vers mi-a lasat un ecou...
Singurătatea florilor
Smaranda Ploaie
13 September
Multumesc frumos!
Din scrumul din pahar
un-pahar-de-poezie
13 September
Mulțumesc din suflet pentru frumoasele aprecieri 🙏🙏🙏🙏
✨ Po.e.m...
Deea
12 September
mulțumesc!!!
✨ Po.e.m...
Dora●Dor
12 September
Versuri care te fac efectiv sa vibrezi! Felicitări 🌹
Nu-ti port pică si nici regret
Dora●Dor
12 September
O poezie superbă și extrem de sinceră. O citești si te regăsești imediat. scrii exact pe sufletul omului. Felicitări pentru eleganță!🌹
✨ Po.e.m...
ora mea de poezie
12 September
O poezie așa cum rar te atinge și îți trezește amintiri!! Felicitări!
✨ Po.e.m...
Vladislav Varzari
12 September
Foarte frumos, această poezie, acest poem mi-a atins inima, bravo, felicitări
Singurătatea florilor
Cătălin Teodoreanu
11 September
Frumos debut!
p.o.e.m
Deea
10 September
mulțumesc
MAI PRESUS DE CUVINTE
Shadow Man
9 September
Stimată doamnă, vă mulțumesc mult, cu modestie în glas, pentru aprecieri!
MAI PRESUS DE CUVINTE
Silvia Mihalachi
9 September
În jurnalul zilei mele, cu o deosebită plăcere vă citesc frumoasele, interesantele poezii și proze care sunt bogate în subiecte remarcabile. Am const...