1  

THE OLD MAN

The man who dared commit this crime,
Now haunts the news in prime-time grime.
We listen  - stunned, without a breath -
To every detail dripping with death…

The anchorman spoke with fear in his eyes,
"The body was chopped and kept under ice..."
Yellow tape marked the scene of the strife,
Police still search for the blood-soaked knife...

But around there's no trace of the blood,
Only one witness from the neighborhood,
Who swears he saw one man in the dark,
Killing another, then vanishing stark...

Proudly, the policeman announced on the air:
"Behold the man who caused this despair!"
But many shout, one voice from the skies:
"Not guilty: no corpse, no knife - just lies!"

The old man convicted, standing in chains,
Without words, without complaints,
With empty eyes that hold no tears,
Imprisoned forever for one hundred years...

BĂTRÂNUL 

Omul ce-a-ndrăznit să facă astă crimă sângeroasă,
Bântuie acum la știri, în mizeria de seară, fioroasă.
Ascultăm înmărmuriți, fără suflare-n piept, uimiți,
De fiecare detaliu din care picură moarte…

Prezentatorul vorbea cu teamă-n ochi, pierdut:
„Corpul a fost tăiat în bucăți și sub gheață ținut...”
Banda galbenă marca locul luptei și-al durerii,
Poliția caută încă cuțitul plin de sânge al pierzaniei...

Dar în jur nu este nicio urmă vărsată de sânge,
Doar un singur martor din vecini se mai plânge,
Care jură c-a văzut un om prin bezna grea,
Ucigând pe altul, apoi dispărând complet în ea...

Mândru, polițistul a anunțat în direct, solemn:
„Iată omul care a comis această crimă de blestem!”
Dar mulți strigă, ca o singură voce din cerul de sus:
„Nevinovat: nu-i cadavru, nu-i cuțit - doar minciuni s-au spus!”

Bătrânul condamnat, stând în lanțuri și fiare,
Fără cuvinte, fără plângeri sau strigare,
Cu ochi pustii ce nu mai au lacrimi de șters,
Închis pentru totdeauna, timp de o sută de ani din univers...


Category: Confessional poems

All author's poems: Shadow Man poezii.online THE OLD MAN

Date of posting: 31 October

Timp de citire: ~4 min.

Views: 245

Log in and comment!

Other poems by the author

NOCTURNĂ 2

    Cifrele roșii dansează încet
    Cernind nisipul fără regret,
    Secundele curg în minute și ore,
    Zorii se nasc în fâșii incolore.
    
    Simt cum visele mi se destramă,
    O nouă zi e-împletită în dramă,
    Actori cenușii se perindă prin umbre,
    Ca niște strigoi cu privirile sumbre.
    
    Pustiul din mine se cască adânc,
    Mă lepăd de piele și vreau s-o arunc,
    Cuvintele mele se transformă în praf,
    Să-mi urlu rărunchii și-al meu epitaf.
    
    Zile și nopți s-au târât iarăși prin mine,
    Fără vreo urmă, fiindu-mi străine,
    Cu ochii goliți de spaimă și calm,
    Te-aștept ca pe-o rugă, te-aștept ca ca pe-un psalm.
    
    Fără motive, din răni, îmi curge lumină,
    Aripile mele din ceară cad în ruină,
    Din turnul de sticlă m-am prăbușit,
    Infernul din mine-i desăvârșit.

More ...

PRIMĂVARĂ

    Aşteptând superba ninsoare să cadă, 
    Cu urme de paşi dansând pe zăpadă, 
    Primăvara îşi frânge cu greu cruda iarnă,
    Aşternându-şi covorul de flori în poiană... 
    
    Firavi, clopoţei din zăpezile-nalte,
    Îşi tremură-n soare petalele dalbe,
    Şi-n clinchetul lor de argint sunător,
    Rândunicile zboară pe-un cer fără nor...
    
    În zare, cu greu, bâzâind hărnicuţe,
    Albinele-şi poartă tainul cel dulce,
    Din trudă şi chin se naşte dulceaţa,
    Şi pacea florilor ce umple fâneaţa...

More ...

N-AI TEAMĂ

    N-ai teamă să zbori 
    Cu-o aripă în zori,
    Pe-un nor alb şi lent 
    Cântec strident...
    
    N-ai frică să urci 
    În umbră de cruci,
    Să vezi lumea toată 
    Ca pe o roată...
    
    N-ai teamă să cazi 
    Cuvinte să arzi,
    În cărţile mii 
    Cu pagini zglobii...
    
    N-ai frică să mergi 
    Printre pribegi,
    Să cauţi mereu 
    Drumul cel greu...
    
    N-ai teamă să-ncerci 
    Gustul de terci,
    Vinul sec şi amar 
    De peste hotar...
    
    N-ai frică să revii 
    Dintre morţi între cei vii,
    Pe toate să le vorbeşti 
    Fie veşnice, fie lumeşti...
    
    N-ai teamă vei fi auzit 
    De-acum aurit,
    Cuvântul să-ţi fie 
    Grăit dintr-o mie...

More ...

LUMINI

De poți, să-mi dai de veste,
Din frământarea mărilor celeste,
Că se vor ridica din nou furtuni,
Din prea cinstitele genuni.

Nici bocet mut, nici nepăsare,
C-am plâns cu lacrimile-amare,
Îngenuncheat cu fruntea în țărână,
Cu inima-mi pulsând în vână. 

Și am rămas fără cuvânt,
Cu sufletul umbrit de pământ,
Tânjeam după un răsărit de soare,
Să scap din ale morții gheare. 

C-am rătăcit drumul spre casă,
Veșnic pierdut în ceața groasă,
Ne mai găsindu-mă pe mine,
M-am născocit din cărți străine.

Și m-am făcut cuvinte iară,
Precum o ploaie subtilă de vară,
Am strălucit în curcubeie vaste,
Umbrind poteci pe valurile caste.

Uitându-mă final spre umbra mea,
Stârnită de un felinar din calea grea,
Am înțeles că sunt lumină caldă, pură,
Celor ce-n piețe vorbele îmi fură.

More ...

EU MI-AM DORIT SĂRUTUL TĂU

    Eu mi-am dorit sărutul tău aseară, 
    Precum fitilul ce topeşte-n ceară, 
    - Să-l simt pe buze dureros şi-amar -
    Străluminând icoanele-n altar... 
    
    Căci lângă mine tu n-ai stat, 
    Iar aşternutul mi-a fost pat, 
    Doar pentru gânduri inutile, 
    Ce s-au trecut lăuntric şi futile... 
    
    Această noapte nedormită,
    Confuză-n vise şi-ncâlcită,
    Cu greu s-a prăpădit în zori, 
    Înrourând petalele de flori... 
    
    Acum, zadarnic mă săruţi...
    Degeaba vrei să mă ajuţi,
    Să uit de noaptea asta grea 
    Şi de cumplita nepăsare a ta…

More ...

N-AM ŞTIUT

    N-am ştiut c-ai să mai vii 
    Că-mi făceam curat prin vii, 
    Puneam strugurii la soare 
    Să se coacă prin ponoare... 
    
    N-am ştiut c-ai să mai stai 
    Un sărut ca să-mi mai dai, 
    Un sărut la ceas de noapte 
    Printre-mbrăţişări şi şoapte... 
    
    N-am ştiut c-ai şi plecat 
    Poate c-aş fi dereticat, 
    Prin a sufletului casă 
    Să-mi pun inima pe masă…

More ...

Poems in the same category

Testament în stropi de vers

Dacă mâine mor, ce-ți las ca amintire?

Îţi las un vers, un dor, un surâs tăcut,

În pagini plânse, pline de iubire,

Eu voi rămâne, chiar de sunt trecut.

 

Să-mi cauți lacrima într-o silabă,

Și râsul meu în rime însetate,

Durerea mea, ascuns purtată,

Pe care, n-am rostit-o niciodată.

 

Citește și mă vei găsi pe mine,

Pe cea ce-a scris tot ce-a trăit 

Vei regăsi și dor și rău şi bine,

Și foc nestins ce n-a murit... s-a scris.

 

Vei regăsi în fiecare strofă

O luptă, un oftat, un surâs plin,

Și vei simţi cum dorul meu deodată 

Ţi se prelinge în suflet ca un vin.

 

Eu sunt în vers - și nu mai știu să plec,

Prizonieră am rămas sub cerul tăcerii 

Chiar dacă mor, eu vie rămân...

De mă citești, la un vin în marginea serii.

More ...

Aer de sfârșit

Un aer de sfârsit coboară lin,

Prin crengi uscate, obosite, goale,

Se cerne bruma dintr-un cer străin

Și frunze cad din somnul lor de jale.

 

Lumina-i slabă, palidă și scurtă,

O umbră lungå mână pe pământ,

Natura-ntreagă pare că ascultă

Cum plânge dorul risipit in vânt.

 

Se-ndepărtează păsările-n zare,

Lăsând în urmă cuibul de sub ram,

lar casele rămân tot mai stinghere 

În timp ce ploaia bate-ncet in geam.

 

Potecile de altădată pier,

Acoperite de pământ și tină,

O geană de lumină moare-n cer

Și totul în tăcere se închină.

 

Se stinge-un an, se stinge o culoare,

Rămâne doar pământul amorțit,

O zi mai scurtă cu un rece soare,

În acest aspru aer de sfârșit.

More ...

Amară, dulce.... amintire

Un zâmbet vechi, ascuns într-un sertar,

M-a tot chemat spre nopțile trecute,

Când aprindeam în piept același jar,

Iar orele cădeau pe noi, tăcute.

 

Aveai în glas căldura de-nceput,

Un foc domol, ascuns în fiecare șoaptă,

Și-mi promiteai un vin ce n-am băut,

Păstrat pentr-o ultimă dată.

 

A mai rămas un singur strop promis,

În două cupe reci, neatinse încă,

Căci tu te-ai stins tăcut, ca într-un vis,

Lăsând în urma ta o rană-adâncă.

 

Te-am căutat prin liniștea din piept,

Printre furtuni ce-au reusit să-mi treacă,

Și-am învățat să plec, cu pasul drept,

Lăsând în urmă inima mea seacă.

 

Ai fost un gust străin de vis și plâns,

Paharul plin, iubit la nebunie,

Un foc aprins ce-n suflet mi s-a strâns,

Amară, dulce.... amintire.

More ...

Îți Mulțumesc, Doamne

Îți Mulțumesc, Doamne, pentru tot ce-ai făcut,

Pentru tot ce-am primit fără să fi cerut,

Pentru ziua de astăzi, pentru fiecare răsărit,

Pentru că, atunci când am căzut, Tu m-ai sprijinit.

 

Îți Mulțumesc pentru ceea ce încă nu văd,

Pentru drumul pe care doar Tu îl cunoști,

Pentru răspunsurile care încă nu se-arată

Și pentru toate lucrurile pe care le pregătești.

 

Îți Mulțumesc pentru oamenii întâlniți,

Pentru cei care mi-au fost aproape,

Pentru cuvintele ce mi-au dat putere

Și pentru mâinile întinse când n-am mai putut.

 

Îți Mulțumesc și pentru tăceri,

Când răspunsul n-a venit pe loc,

Căci poate, Doamne, chiar în așteptare,

Tu pregăteai pentru mine un alt loc.

 

Și nu-ți mai cer să-mi arăți tot drumul,

Ajunge să știu că Tu pășești cu mine.

Pentru ce-a fost, pentru ce este

Și pentru ce va fi -

Îți Mulțumesc, Doamne.

More ...

Monolog

Începi să te desprinzi 

Dar te întorci de unde ai plecat 

Vorbești, asculți, privești 

La fel cum o făceai în trecut 

 

Curioasă de ce urmează 

Dacă un "bună" poate deveni iar "acasă"

Și te desprinzi de ceea ce numești tu viață

Te desprinzi de trecut și ai vrea sa îți placă 

 

Dar nu îți place niciodată 

E un chin să vorbiți 

Când nimic nu se mai leagă 

Când sunteți doar niște străini cu amintiri 

 

De ce mai asculți și vorbești când știi că te doare?

Că tot ce-a fost al tău, acum e doar o inspirație 

De ce vrei să-i spui și acum ce te doare?

Când știi că mai mult ți-ar pune sare 

 

De ce nu uiți ce a fost și nu mergi mai departe?

Rămâi blocată în trecut..și trecutul doare

De ce speri că poate reveni la viață?

Ce a fost cândva al tău

                  

 

                 .........

 

Speranța moare ultima

Dar știu ca-n mine 

Există monologul ăsta ce-mi amintește de ruine 

 

Nu mai am nici iad nici rai 

Am doar o amintire 

Și o urmă de speranță 

Că tot ce-a însemnat cândva acasă 

O să reapară

 

Și știu că sună a copilărie când vorbesc cu mine

Dar așa e singura modalitate 

Ce-mi amintește să merg in continuare 

Să-mi fie dor și să mă doară 

Dar să nu mă întorc,la tot ce-a fost "acasă"

More ...

✨ Poeme din suflet pentru suflete

Te-ai întrebat cum te vezi prin ochii celorlalți?

Unii te vor face să te micșorezi ca să te placă

alții te vor considera un soare care le luminează pașii

Își urăsc propriul haos și vin la tine înapoi să te tragă..


---------------------------------------

Lasă-i să-ți ducă dorul nemărginit și pierdute căile,

Printre ale tale vene sper să nu mai ții totul închis nespus,

Cu câtă naivitate uităm pentru tot ceea ce trăim,

alegând să aibă dreptate mereu fără să-ți vadă rănile,

care mai au cuvinte de spus,

fără să ne dăm seama ne distanțăm de oamenii care credeam că-i iubim…


------------------------------------------

Nu știm cine suntem fără ei,

Crezând că nu ne vor părăsi

Pe retină rămânând iubirile vechi,

Speranțele înotând pe mal sperând că ne-or găsi.


-------------------------------

La final, cu toți avem propriul întuneric,

Majoritatea nu vor putea vorbi pe ritmul inimii tale

Printre care și stelele poate și dumnezeu ne știu rănile ascunse,

Făcând față unei definiții false despre tine, știind că te cunoști mai bine

precum se cunosc pe ei înșiși...




 

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍