Trec anii!
Este adevărat că anii trec.
Dar îi vei transforma în farmec?
Sau poți gândi că asta-i soarta
Prea se grăbesc la vârsta ta.
Căci îți dorești să crești prietenie
În inima-ți palpitând de armonie.
Prin gesturi sincere, cu pași timizi
Spre uși pe care speri să le deschizi.
Nutrești la o apropiere caldă,
Un suflet în care iubirea se scaldă,
Vocea, petale înmiresmate de cuvinte
Sădind muzică și chimie-n simțăminte.
Suntem ca fluturii în viața efemeră
Ce din natură transformați veniră.
Pe lume ne-am trezit și noi sosiți
Și ne gândim cum au fost anii irosiți.
Crezând că-i poți lăsa să treacă
Și ignorând timpul ce îi provoacă.
Acum când simți c-acesta trece cosmic
Te-ntrebi, admirând cerul astronomic.
Poems in the same category
Privirea
Vezi,privirea oamenilor poate deschide larg porțile inimii mele
Sau le poate închide cu grele ,triste zabrele..
O simpla privire poate dezvălui umbrele sufletului,
Sau strtralucirea-ai asemenea unei frumoase stele..
O simpla privire poate naște durere,
Sau bucurie nemărginită..
Ea poate fi albastra,infinită,
Relevând o viață frumos trăită,
Un suflet bun,
Sau poate fi înnorată,gri,
Arătând un suflet ce poate goni..
Privirea-i o oglinda-a inimii,
Ea poate nimici puntea dintre doua suflete,
Sau,trainic,ea o poate construi..
Privirea e un rai,când strălucește,
Intern,atunci când un suflet
Te judeca,respinge sau urăste..
E zbor înalt sau neant,
Prin ea,știi că în sufletul acela un sentiment frumos trăiește,
Sau,trairi întunecate,negre tentacule ce te prind că un clește..
Diviziuni și resentimente
În țara noastră, frământată de-a lungul timpului,
Unde istoria-și lasă adânci cicatrici,
S-a încolăcit otrava urii, cu rădăcini adânci,
Și-a împărțit poporul în tabere stricte.
Unii se dau suveraniști, apărători ai neamului,
Dar în cuvinte-și ascund veninul disprețului,
Împotriva celor diferiți, a celor care iubesc altfel,
Și-i îndeamnă la ură, cu sfințenia în gură.
Alții, proeuropeni, cu vorbe deșarte,
Vorbesc de toleranță, dar-și ascund adevăratele părți,
Când nu primesc voturile, se umflă de furie,
Și-n stradă își varsă veninul, cu urlete de bestie.
Și-n mijlocul acestei furtuni, pierdem umanitatea,
Ne uităm de valori, de compasiune, de frăție.
Ne lăsăm manipulați, de cei care ne promit raiuri,
Și uităm că toți suntem oameni, cu aceleași dorințe și spaime.
Oare când vom înțelege că ura nu construiește nimic?
Că doar împreună putem schimba ceva, și-i putem ajuta pe cei slabi?
Că diversitatea ne îmbogățește, și ne face mai puternici?
Că viitorul nostru depinde de cât de mult ne vom uni?
Să ne trezim din acest coșmar, să ne ridicăm deasupra urii,
Să construim o societate bazată pe respect și înțelegere,
Unde fiecare să se simtă acasă, indiferent de cine este.
Pentru că doar așa vom putea spune că suntem cu adevărat români.
transfigurare 1/3
lupta
pentru a câștiga un loc pe zid
lupta
pentru un scor de credit social mare
va rupe aripile
va amuți glasurile
la toaleta publică
aparatul
distribuie hârtie
după merit.
Epigrame XVIII
Lui Diana Şoşoacă
Spun colegii din Senat,
Că aleasa D. Şoşoacă,
E din baroul-avocat…
Dar juri că vine de la troacă.
Lui Diana Şoşoacă
La tribună-n parlament,
E Şoşoacă revoltată,
Şi atacă virulent,
Doar cu gesturi de primată.
Lui Diana Şoşoacă – din partidul AUR
Au zis toţi de la partid,
Că e AUR…fără îndoială,
Însă clar s-a dovedit,
Că-i alamă cu spoială.
Lui Diana Şoşoacă
Dânsa turuie ca un tribun,
Iar toţi colegii îi dau dreptate,
Nu c-ar spune ceva bun,
Ci că-i om cu… greutate.
Aleşilor din parlament
La cât de graşi aleşii sunt,
În parlament în loc de locuri,
Ar trebui să se monteze,
Cocine şi cu padocuri.
Un credincios
La biserică a plecat,
Dar pe drum s-a ospătat,
Busuioacă a servit,
Şi-a ajuns… aghezmuit.
La Înviere
Vrând s-ajungă la Înviere,
Şi-a găsit motiv curat,
Dând cu vin, apoi cu bere,
Stă-n pronaos, mort de beat.
La stomatolog
Ajuns la stomatolog,
C-o extracţie de măsea,
Văd că preţu-n catalog,
Un extras de cont, cerea.
La restaurant
Am servit un cotlet cald,
Şi apoi am constatat,
Că la gust era cam fad,
Dar la preţ… cam piperat.
Unui patron de restaurant
A gătit fripturi, salate,
Şi fiind băiat “isteţ”,
Tot piperul din bucate,
La băgat subtil în preţ.
Reverii
respiram și credeam că trăiesc
îmi auzeam sângele curgând
căzând cu vuet în cascadele trupului
văzusem cândva o moară de apă
și-mi imaginam că eram o moară de apă
la capătul unei roți
măcinându-mi singur zilele
zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase
ale timpului
mărunțind-le în pulberi pufoase și înecăcioase
cernându-le
îndepărtând tărâțele existenței
de bosonii lui Higgs
( pe care Dumnezeu își scrisese letopisețul Facerii! )
respirând ca o pasăre albă în vid
dezintegrându-mă…
Privirea
Vezi,privirea oamenilor poate deschide larg porțile inimii mele
Sau le poate închide cu grele ,triste zabrele..
O simpla privire poate dezvălui umbrele sufletului,
Sau strtralucirea-ai asemenea unei frumoase stele..
O simpla privire poate naște durere,
Sau bucurie nemărginită..
Ea poate fi albastra,infinită,
Relevând o viață frumos trăită,
Un suflet bun,
Sau poate fi înnorată,gri,
Arătând un suflet ce poate goni..
Privirea-i o oglinda-a inimii,
Ea poate nimici puntea dintre doua suflete,
Sau,trainic,ea o poate construi..
Privirea e un rai,când strălucește,
Intern,atunci când un suflet
Te judeca,respinge sau urăste..
E zbor înalt sau neant,
Prin ea,știi că în sufletul acela un sentiment frumos trăiește,
Sau,trairi întunecate,negre tentacule ce te prind că un clește..
Diviziuni și resentimente
În țara noastră, frământată de-a lungul timpului,
Unde istoria-și lasă adânci cicatrici,
S-a încolăcit otrava urii, cu rădăcini adânci,
Și-a împărțit poporul în tabere stricte.
Unii se dau suveraniști, apărători ai neamului,
Dar în cuvinte-și ascund veninul disprețului,
Împotriva celor diferiți, a celor care iubesc altfel,
Și-i îndeamnă la ură, cu sfințenia în gură.
Alții, proeuropeni, cu vorbe deșarte,
Vorbesc de toleranță, dar-și ascund adevăratele părți,
Când nu primesc voturile, se umflă de furie,
Și-n stradă își varsă veninul, cu urlete de bestie.
Și-n mijlocul acestei furtuni, pierdem umanitatea,
Ne uităm de valori, de compasiune, de frăție.
Ne lăsăm manipulați, de cei care ne promit raiuri,
Și uităm că toți suntem oameni, cu aceleași dorințe și spaime.
Oare când vom înțelege că ura nu construiește nimic?
Că doar împreună putem schimba ceva, și-i putem ajuta pe cei slabi?
Că diversitatea ne îmbogățește, și ne face mai puternici?
Că viitorul nostru depinde de cât de mult ne vom uni?
Să ne trezim din acest coșmar, să ne ridicăm deasupra urii,
Să construim o societate bazată pe respect și înțelegere,
Unde fiecare să se simtă acasă, indiferent de cine este.
Pentru că doar așa vom putea spune că suntem cu adevărat români.
transfigurare 1/3
lupta
pentru a câștiga un loc pe zid
lupta
pentru un scor de credit social mare
va rupe aripile
va amuți glasurile
la toaleta publică
aparatul
distribuie hârtie
după merit.
Epigrame XVIII
Lui Diana Şoşoacă
Spun colegii din Senat,
Că aleasa D. Şoşoacă,
E din baroul-avocat…
Dar juri că vine de la troacă.
Lui Diana Şoşoacă
La tribună-n parlament,
E Şoşoacă revoltată,
Şi atacă virulent,
Doar cu gesturi de primată.
Lui Diana Şoşoacă – din partidul AUR
Au zis toţi de la partid,
Că e AUR…fără îndoială,
Însă clar s-a dovedit,
Că-i alamă cu spoială.
Lui Diana Şoşoacă
Dânsa turuie ca un tribun,
Iar toţi colegii îi dau dreptate,
Nu c-ar spune ceva bun,
Ci că-i om cu… greutate.
Aleşilor din parlament
La cât de graşi aleşii sunt,
În parlament în loc de locuri,
Ar trebui să se monteze,
Cocine şi cu padocuri.
Un credincios
La biserică a plecat,
Dar pe drum s-a ospătat,
Busuioacă a servit,
Şi-a ajuns… aghezmuit.
La Înviere
Vrând s-ajungă la Înviere,
Şi-a găsit motiv curat,
Dând cu vin, apoi cu bere,
Stă-n pronaos, mort de beat.
La stomatolog
Ajuns la stomatolog,
C-o extracţie de măsea,
Văd că preţu-n catalog,
Un extras de cont, cerea.
La restaurant
Am servit un cotlet cald,
Şi apoi am constatat,
Că la gust era cam fad,
Dar la preţ… cam piperat.
Unui patron de restaurant
A gătit fripturi, salate,
Şi fiind băiat “isteţ”,
Tot piperul din bucate,
La băgat subtil în preţ.
Reverii
respiram și credeam că trăiesc
îmi auzeam sângele curgând
căzând cu vuet în cascadele trupului
văzusem cândva o moară de apă
și-mi imaginam că eram o moară de apă
la capătul unei roți
măcinându-mi singur zilele
zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase
ale timpului
mărunțind-le în pulberi pufoase și înecăcioase
cernându-le
îndepărtând tărâțele existenței
de bosonii lui Higgs
( pe care Dumnezeu își scrisese letopisețul Facerii! )
respirând ca o pasăre albă în vid
dezintegrându-mă…
Other poems by the author
Filozofia zilei
Filozofia zilei ne cuprinde
Și gândirea ne surprinde.
Analizăm fapte și expresii
Și ne întrebăm dacă-s impresii.
Totul se afundă în nevoit
Și ce oare drum este croit?
O cale ușor de hoinărit
Dar apoi greu de cântărit.
Atenți la multe evenimente
Ce trezesc tot felul de sentimente,
Abandonăm din start tabloul
Fiindcă ne influențează fiasco-ul.
Dorim ca alții să ne ajute,
Puterea lor să ne-mprumute.
Dar oare noi nu putem
Să arătăm cine suntem?
Abili în gânduri și creații,
Răzbind prin grele situații,
Ne ocrotim tradițiile-n viitor
Ce îl sperăm strălucitor.
Talisman
Acest modest talisman
Ce îl primim în fiecare an,
Soli de primăvară aduce
După iarna ce se duce.
El simbolizând calin,
Aer, apă, cer senin,
Soarele cu a lui căldură,
Acasă florile din bătătură.
Sper ca solul să fie bucurie!
Să aducă pacea timpurie,
Un gând bun și fericire,
Voie bună, liniște, împlinire.
Dorință
Melodia sufletului mi-ascult,
Mă-năbușe un strigăt lăuntric,
Și-ncerc sentimentul partinic
De-a evada tot mai mult.
Dorința, gândirea și faptă
Împletite într-un arc al voinței,
Săgeata-i spre culmea căinței
Cuprinsă-n privire și șoaptă.
Sentimente curate și-adânci
Înfiripate-n abisul din mine,
Se-nalță, năzuind către tine
Floare de colț crescută-ntre stânci.
Bucuria ce acum iar cutează,
Răscolind o ființă efemeră,
Un geamăt, oftat sau himeră
Femeia pare că visează.
Cununa-i de vise împodobesc
Al inimii cântec de viață,
Topind încleștarea-i de gheață
Protejând boboci ce-nfloresc.
Efectele "furtunii"
Un gând întrebător se înfiripă
Și-mi însoțește această clipă.
Privesc în sus, îndelung în zare
La norii plumburii în forme bizare.
Prin picăturile de rouă în zori
Intuiesc regia unor regizori,
Ce împletesc efectele naturii
Cu sentimentele încărcăturii.
Pe scena plumburie a cerului
Norii sunt personajele teatrului,
Unde se joacă o piesă cunoscută
Dintr-o furtună aprig născută.
Dintr-o aglomerație de fulgere
Și tunete intense-n străfulgere,
Bat la cauzele unor interacțiuni
Dar sunt oare binedicțiuni?
Amprenta iubirii
Sărutul unei palme
Este un gest gingaș,
O mângâiere din basme
Ca un zbor de fluturaș.
O amprentă a suflării
Ce-n inimă sălășluiește,
Ținând ritmul încântării
Ce din gânduri isvorește.
Calm, cald, pur și pudic
Este sentimentul trăirii,
Dând inimii sunetul ritmic
Și-nobilind clipa însuflețirii.
Gânduri 6
Gândirea unui copil
Liberă de constrângeri,
Descoperă viața abil
În drumul plin de disjungeri.
Tot ce-n afară privește
Îl interesează și captează.
Flori, copaci, animale iubește
Și-n suflet le sculptează.
Sunetele muzicii îl provoacă
La ritmul minunat al vieții.
Jocurile inteligente-s cojoacă,
Iar bucuria, spiritul tinereții.
Când adolescența capătă
Aripi cu avânt spre majorat,
Gândurile mărețe îl poartă
Uimit pe un teren nearat.
Maturitatea oare îl va învăța
Dacă semințele vor rodi.
Iar ziua de mâine-l va răsfăța,
Sau îl va iscodi, îmbrobodi.
Fascinația succeselor dorite
Va schimba inima de copil?
Va amorți tărâmurile bătătorite
Și va stopa amintirea în ostil?
Filozofia zilei
Filozofia zilei ne cuprinde
Și gândirea ne surprinde.
Analizăm fapte și expresii
Și ne întrebăm dacă-s impresii.
Totul se afundă în nevoit
Și ce oare drum este croit?
O cale ușor de hoinărit
Dar apoi greu de cântărit.
Atenți la multe evenimente
Ce trezesc tot felul de sentimente,
Abandonăm din start tabloul
Fiindcă ne influențează fiasco-ul.
Dorim ca alții să ne ajute,
Puterea lor să ne-mprumute.
Dar oare noi nu putem
Să arătăm cine suntem?
Abili în gânduri și creații,
Răzbind prin grele situații,
Ne ocrotim tradițiile-n viitor
Ce îl sperăm strălucitor.
Talisman
Acest modest talisman
Ce îl primim în fiecare an,
Soli de primăvară aduce
După iarna ce se duce.
El simbolizând calin,
Aer, apă, cer senin,
Soarele cu a lui căldură,
Acasă florile din bătătură.
Sper ca solul să fie bucurie!
Să aducă pacea timpurie,
Un gând bun și fericire,
Voie bună, liniște, împlinire.
Dorință
Melodia sufletului mi-ascult,
Mă-năbușe un strigăt lăuntric,
Și-ncerc sentimentul partinic
De-a evada tot mai mult.
Dorința, gândirea și faptă
Împletite într-un arc al voinței,
Săgeata-i spre culmea căinței
Cuprinsă-n privire și șoaptă.
Sentimente curate și-adânci
Înfiripate-n abisul din mine,
Se-nalță, năzuind către tine
Floare de colț crescută-ntre stânci.
Bucuria ce acum iar cutează,
Răscolind o ființă efemeră,
Un geamăt, oftat sau himeră
Femeia pare că visează.
Cununa-i de vise împodobesc
Al inimii cântec de viață,
Topind încleștarea-i de gheață
Protejând boboci ce-nfloresc.
Efectele "furtunii"
Un gând întrebător se înfiripă
Și-mi însoțește această clipă.
Privesc în sus, îndelung în zare
La norii plumburii în forme bizare.
Prin picăturile de rouă în zori
Intuiesc regia unor regizori,
Ce împletesc efectele naturii
Cu sentimentele încărcăturii.
Pe scena plumburie a cerului
Norii sunt personajele teatrului,
Unde se joacă o piesă cunoscută
Dintr-o furtună aprig născută.
Dintr-o aglomerație de fulgere
Și tunete intense-n străfulgere,
Bat la cauzele unor interacțiuni
Dar sunt oare binedicțiuni?
Amprenta iubirii
Sărutul unei palme
Este un gest gingaș,
O mângâiere din basme
Ca un zbor de fluturaș.
O amprentă a suflării
Ce-n inimă sălășluiește,
Ținând ritmul încântării
Ce din gânduri isvorește.
Calm, cald, pur și pudic
Este sentimentul trăirii,
Dând inimii sunetul ritmic
Și-nobilind clipa însuflețirii.
Gânduri 6
Gândirea unui copil
Liberă de constrângeri,
Descoperă viața abil
În drumul plin de disjungeri.
Tot ce-n afară privește
Îl interesează și captează.
Flori, copaci, animale iubește
Și-n suflet le sculptează.
Sunetele muzicii îl provoacă
La ritmul minunat al vieții.
Jocurile inteligente-s cojoacă,
Iar bucuria, spiritul tinereții.
Când adolescența capătă
Aripi cu avânt spre majorat,
Gândurile mărețe îl poartă
Uimit pe un teren nearat.
Maturitatea oare îl va învăța
Dacă semințele vor rodi.
Iar ziua de mâine-l va răsfăța,
Sau îl va iscodi, îmbrobodi.
Fascinația succeselor dorite
Va schimba inima de copil?
Va amorți tărâmurile bătătorite
Și va stopa amintirea în ostil?