Ne trece
Și când totul e pe dos
Știi ca nu avem timp de scos
Și nici cale de întors
Când noi nu avem rost
Negura nopții mă învelește,
Lumina lunii mă ocrotește .
Dar nimeni nu mă înțelege,
Cum noaptea vocea ta
Mă încremenește
Timpul nu își cere scuze
Cum nici scopul nu îl spune
Sau de ce e în război
cu noi doi .
Category: Thoughts
All author's poems: daria
Date of posting: 9 января 2024
Added in favorites: 1
Views: 564
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Apăsare
Poem: [Ecouri de iubire]
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Poem: Epigrame X
Poem: În propria mea poveste
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor
Poem: Prezentul si un dor
Poem: Ultim drum
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase